Băncile fentează normele de politică monetară ale BNR

Creditele acordate de instituţiile financiare sunt transferate peste graniţă şi ies de sub incidenţa restricţiilor Băncii Centrale. Teoretic, pentru a stăpâni inflaţia, Banca Naţională

Creditele acordate de instituţiile financiare sunt transferate peste graniţă şi ies de sub incidenţa restricţiilor Băncii Centrale.

Teoretic, pentru a stăpâni inflaţia, Banca Naţională duce o luptă susţinută împotriva îndatorării peste măsură a populaţiei, impunând băncilor comerciale norme de creditare dintre cele mai dure. Practic însă, aceste norme sunt uşor ocolite de către bănci, prin transferarea peste graniţă a datoriilor pe care clienţii acestora le angajează.

Odată înregistrat în afara ţării, creditul nu se mai supune normelor BNR, chiar dacă a fost acordat în România. Un exemplu elocvent în acest sens este rezerva minimă obligatorie pe care băncile ar trebui să o constituie pe lângă fiecare credit acordat... dacă acesta s-ar înregistra în ţară!

Pentru a-şi îndeplini rolul de supraveghetor al sistemului bancar, BNR impune norme şi regulamente pe care orice instituţie de credit trebuie să le respecte. Printre cele mai stricte elemente ale politicii monetare din ţara noastră figurează nivelul rezervelor minime obligatorii.

Acestea au fost stabilite de către banca centrală la 20% pentru pasivele în lei şi la 40% pentru pasivele în valută. Cu alte cuvinte, pentru orice sumă acordată sub formă de credit, băncile trebuie să constituie la BNR o rezervă minimă.

Băncile păcălesc rezerva minimă

Depuse în conturile Băncii Naţionale, sumele respective sunt bonificate cu o dobândă de 2,35% pentru rezervele în lei, respectiv 1,1% pentru cele în valută.

Confruntate cu politicile drastice ale BNR, instituţiile de credit au încercat să găsească portiţe de scăpare. "Interesul oricărei bănci este să dezvolte afaceri viabile. Or, în condiţiile politicii restrictive promovate de către banca centrală, instituţiile de credit au fost obligate să se adapteze, menţinându-se în limitele legii, pentru a-şi putea desfăşura activitatea în condiţii cât mai bune şi a înregistra profituri cât mai mari", ne-a declarat Cătălin Măciucă, dealer MKB Romexterra.

Cea mai uzitată practică de ocolire a normelor privind rezervele minime obligatorii (RMO) este aceea a schimbării domiciliului creditului, cu alte cuvinte vânzarea lui către banca-mamă. După transferul creditului, împrumutul dispare din bilanţul băncii româneşti şi astfel dispare necesitatea de a mai constitui, la BNR, rezerva minimă obligatorie aferentă acestuia. În continuare, banca-mamă constituie o nouă rezervă, în conformitate cu legislaţia în vigoare din statul în care îşi are sediul. În Uniunea Europeană, băncile constituie rezerve mult mai mici, de aproximativ 2%.

Artificiul respectă legea şi dezarmează BNR, care nu poate interveni în libera mişcare a capitalurilor. Instituţiile de credit câştigă, maximizându-şi profiturile la nivelul entităţii multinaţionale. În plus, instituţia care "vinde creditul" îşi sporeşte astfel capacitatea de a genera credite noi. Clientul român nu este afectat de această mişcare. El rămâne în continuare clientul băncii de la care s-a împrumutat şi căreia îi rambursează creditul, fără costuri suplimentare.