Fără fraude şi corupţie, bugetul României ar fi aproape dublu

Academia de Poliţie a identificat metodele prin care se căpuşează banii publici, achiziţiile "aparent legale" fiind predominante. Cum s-ar dezvolta România dacă bugetul public nu ar mai

Academia de Poliţie a identificat metodele prin care se căpuşează banii publici, achiziţiile "aparent legale" fiind predominante.

Cum s-ar dezvolta România dacă bugetul public nu
ar mai fi furat pe toate căile cunoscute şi necunoscute? Estimările liderilor din mediul de afaceri bucureştean arată că - întrucât economia subterană reprezintă 60% din total - fără fraude, furturi şi corupţie bugetul ţării ar fi de 1,6 ori mai mare.

Dacă nu am fi avut inundaţii în 2005, creşterea economică a României din acel an ar fi fost de cel puţin 6% (faţă de 4,1%, cât s-a raportat); dacă nu am fi avut secetă în 2007, creşterea ar fi fost anul trecut de 8%, nu de 6%. Dar, dacă nu s-ar mai fura din banii publici, ce performanţe ar realiza economia şi societatea românească?

Cheltuirea banului public a fost şi tema unei dezbateri organizate ieri de Camera de Comerţ şi Industrie (CCI) Bucureşti, liderii mediului de afaceri analizând inclusiv metodele de fraudare a fondurilor statului. Preşedintele CCI Bucureşti, Ştefan D. Popa, a încercat o estimare: <> .

Liderul CCIB a prezentat şi o listă completă cuprinzând cele 273 de taxe şi impozite plătite de contribuabili, arătând că "e greu de spus care este utilitatea tuturor celor aproape 300 de dări, cert este că există contribuabili ai bugetului şi profitori ai bugetului>> .

Cum procedează "băieţii deştepţi>> ?

Cât despre cheltuirea banilor publici, Mihai Marcoci, cadru didactic la Catedra de Investigaţii a Academiei de Poliţie, a prezentat pe larg principalele metode de căpuşare a bugetului. Aceste metode, în număr de peste 20, au ca predominantă aparenta legalitate a procedurilor. Dintre metodele prezentate ieri, le consemnăm deocamdată doar pe cele mai interesante:

Fracţionarea cantităţilor achiziţionate. Pentru bunurile achiziţionate în cantităţi cu valori mari, depăşind anumite plafoane, trebuie organizată o licitaţie deschisă (prin care se presupune că frauda este exclusă), aşa că "inginerii" despart necesarul pe bucăţi mai mici decât plafonul şi le supun procedurilor de cerere de ofertă, lipsite total de transparenţă.

Umflarea devizelor. În special pentru lucrările de construcţii, reparaţii, renovări etc., sunt aprobate costuri ale unor materiale de câteva ori mai mari decât nivelul pieţei. Chirii derizorii. Unele imobile aparţinând statului sunt practic cedate în folosinţa "prietenilor", aceştia plătind chirii de valori modice sau cumpărându-le, în final, la preţuri de nimic.

Clientul captiv. Unitatea de stat primeşte gratuit o aparatură scumpă, în schimbul angajamentului că materialele consumabile necesare pentru întreţinerea acesteia se vor cumpăra exclusiv de la "darnicul" furnizor, în schimbul unor sume exorbitante.

Lucrări inutile, furnizori fictivi. Uneori se organizează lucrări de renovare şi se cumpără diverse materiale de care nu e nevoie, alteori astfel de "cumpărături" se fac de la firme care, de fapt, nu există...

Sume de ordinul zecilor de miliarde de euro se scurg anual din buget prin metode din ce în ce mai ingenioase