Casa de vacanţă îşi plăteşte singură cheltuielile

Veniturile obţinute din închirierea ocazională acoperă cu uşurinţă costurile de întreţinere. Un concept prin excelenţă occidental, închirierea reşedinţei secundare este o idee care, pe timp de criză, începe să prindă teren şi în rândul proprietarilor români.

Sărbătorile se apropie şi, odată cu ele, şi procesul anevoios de căutare a unui loc potrivit pentru a le petrece alături de cei dragi. Majoritatea pensiunilor fie sunt deja ocupate, fie au preţuri astronomice. În plus, perspectiva de a-ţi petrece Crăciunul sau Revelionul într-un hotel sau o pensiune hiperaglomerate nu este deloc atractivă. Pe de altă parte, o casă retrasă, undeva la munte, destinată exclusiv familiei şi prietenilor, sună perfect.

Închirierea unei locuinţe particulare de vacanţă este o opţiune. Analistul imobiliar Narcis Gorea spune că această practică nu este momentan foarte populară în rândul proprietarilor autohtoni. Cu toate acestea, ea poate reprezenta o variantă extrem de atractivă pentru clienţi. „Ca şi concept, sunt sigur că ar funcţiona.

Şi pe mine m-ar interesa aşa ceva”, notează Gorea. Aceasta deoarece construcţia sau achiziţionarea unei case proprii de vacanţă este o opţiune adesea ocolită de cei care vor doar să-şi petreacă vacanţele într-un loc deosebit, cu o bătaie de cap minimă. Obligaţia de a întreţine proprietatea un an întreg în schimbul a doar câteva săptămâni de concediu propriu-zis sună mai degrabă a corvoadă decât a privilegiu. Din această perspectivă, bineînţeles că a plăti pentru confortul oferit de o casă de vacanţă proprie doar câteva zile pe an pare o alternativă mult mai viabilă, subliniază Gorea. 

„Pensiune” de sărbători, refugiu în weekend

În acest context, există câţiva proprietari care s-au gândit să pună în aplicare această idee. Este şi cazul lui Paul Buhu, care are o casă de vacanţă cu trei camere în comuna Solca, din judeţul Suceava. A construit-o pe cont popriu, în 1997, pentru a se retrage cu familia în weekenduri. Ideea de a o închiria i-a venit în 2001, ca o modalitate de a scoate un venit suplimentar. „Erau de plătit impozite, utilităţi şi din asta plăteam tot.

Nu fac chestia asta în scop comercial, ci doar ca să-mi plătesc cheltuielile”, spune Buhu. Acum închiriază casa doar ocazional, de obicei de sărbători, iar în restul timpului o păstrează ca loc de refugiu pentru sine şi pentru familie. Tarifele le percepe în funcţie de numărul de persoane cazate, însă spune că, în medie, cere cam 2.500 de lei pentru o perioadă de cinci zile. „Clienţi sunt, sună permanent”, susţine Buhu.

Un alt proprietar care s-a gândit să pună în aplicare ideea închirierii unei case de vacanţă este şi Emil Ghimbăşanu. În decursul acestui an, el a renovat o casă bătrânească a familiei din Azuga. Locuieşte în Braşov şi s-a gândit să urmeze exemplul celor care transformă turismul într-o adevărată afacere. Aşa s-a gândit să scoată casa la închiriere. „Încerc şi eu, să văd ce iese”, spune Ghimbăşanu. Pentru moment, nici prin cap nu-i trece să transforme casa într-o pensiune în toată regula. „Eu zic că e prea multă bătaie de cap”, crede el.

Din punctul de vedere al proprietarilor însă, lucrurile nu sunt însă chiar atât de simple. În primul rând, pentru a se preta la o asemenea practică imobiliară, o casă trebuie să fie concepută în mod adecvat pentru a putea fi închiriată unor grupuri de anumite dimensiuni. Astfel, aceasta trebuie să aibă un număr optim de camere, de băi, să fie dotată cu toate utilităţile etc.

Apelarea la un intermediar, esenţială

Gorea ţine să precizeze că un aspect esenţial în închirierea cu succes a unei case de vacanţă este găsirea unui intermediar potrivit. Aceasta deoarece efortul de promovare şi de întreţinere poate fi considerabil, mai ales în cazul în care proprietarul locuieşte la o distanţă mai mare şi vrea să închirieze casa în mod constant.

„Cineva trebuie să se ocupe de întreţinerea proprietăţii, de curăţenie. E obligatoriu să fie cineva care să intermedieze, să promoveze proprietatea, să se ocupe de facility management”, precizează analistul.

Trend imobiliar

Pentru moment, închirierea în mod constant a casei de vacanţă nu este o tendinţă foarte răspândită printre proprietari.

Dificultatea de a întreţine o asemenea proprietate este principalul obstacol pentru cei care locuiesc la o distanţă mai mare.

Majoritatea celor care recurg la o asemenea practică fac acest lucru pentru perioade de timp mai îndelungate, de obicei în preajma sărbătorilor.

Principalul public ţintă al caselor de vacanţă individuale scoase la închiriat sunt tinerii şi studenţii, care nu au la dispoziţie venituri foarte mari şi nu au o problemă în a se ocupa de întreţinerea unei case în perioada vacanţei.