Cele mai neinspirate investiţii din real estate

Atraşi de câştigurile-record de pe piaţa imobiliară, oamenii de afaceri nu au investit întotdeauna cu înţelepciune. Cel mai recent eşec este centrul comercial South China Mall din Donguan. Plasamentele în proprietăţi nu garantează succesul. Milioane de dolari au fost investite în zadar în zeci de proiecte neinspirate.

Centre comerciale mamut din China, Statele Unite ale Americii şi Coreea au pierdut orice şansă de a deveni profitabile în contextul actual. Un concept greşit încă de la început a dus la o construcţie gigant ce nu a fost deschisă publicului niciodată. Început în 1987, ca un simbol al oraşului nord-coreean Pyongyang, Hotelul Ryugyong a înghiţit în decurs de cinci ani 750 de milioane dolari.

În 1992, lucrările de construcţie pentru imobilul în formă de piramidă au fost sistate. Guvernul Coreei de Nord a lansat de curând o invitaţie investitorilor străini pentru a se implica în finalizarea clădirii de 330 de metri înălţime. Costurile au fost estimate la 330 de milioane de dolari.

Cauza este, însă, una pierdută. În plină criză de lichidităţi, nimeni nu s-a arătat interesat să investească în revitalizarea unei clădiri pe care localnicii au numit-o în glumă Hotelul Doom, după celebrul joc pe PC.

South China Mall, 1.500 de magazine goale

Unul dintre cele mai mari centre de cumpărături din lume, South China Mall, din oraşul chinezesc Donguan, este unul dintre cele mai recente exemple de eşec imobiliar. Cu 600.000 de metri pătraţi închiriabili şi 1.500 de magazine, mallul a fost lansat cu mare fast în 2005 în urma unei investiţii de peste 300 de milioane de dolari.

Centrul face parte dintr-un proiect amplu ce se doreşte a fi o copie la scară mică a celor mai vizitate oraşe europene, precum Veneţia, Amsterdam şi Paris. Potenţialilor clienţi le-au fost pregătite plimbări cu gondola pe replicile canalelor veneţiene. Iubitorii Parisului erau şi ei aşteptaţi să se fotografieze alături de Arcul de Triumf.

Însă, grandiosul concept s-a dovedit a fi o mare dezamăgire. Chinezii nu au fost impresionaţi de această îmbinare a culturilor. În prezent, mallul este părăsit aproape în totalitate, iar aşteptările developerilor de 100.000 de vizitatori zilnici nu au fost atinse niciodată.

În primul an de funcţionare, numărul maxim de vizitatori nu a depăşit 10.000 de persoane într-o zi. Investitorii au mizat prea mult pe atracţia chinezilor pentru construcţii-gigant. „La momentul lansării, mallul era cel mai mare din lume şi investitorii au sperat că acesta va fi factorul principal de atracţie pentru clienţi”, a spus David Hand, consultant Jones Lang LaSalle la Beijing, citat de ediţia electronică „The National“.

1,85 miliarde de dolari o clădire de birouri

Aşteptări prea mari au avut şi cumpărătorii centrului de birouri american Rockefeller Center. La sfârşitul anilor ’80, compania Mitsubishi Estate a plătit suma-record de 1,4 miliarde de dolari pentru clădirea din Manhattan. Decizia de vânzare a fost una foarte înţeleaptă, pentru că piaţa spaţiilor de birouri din New York era în declin.

Cumpărătorul a crezut că investiţia îi va aduce nu doar notorietate, ci şi câştiguri fabuloase din chirii, potrivit publicaţiei „Fortune“. Pe jumătate adevărat. Povestea cumpărătorului este foarte cunoscută. Venituri din spaţiile de birouri nu au fost, însă, niciodată semnificative. Cu toate acestea, anul trecut imobilul a fost revândut către Tishman Speyer Properties, pentru 1,85 miliarde de dolari.

Canary Wharf, mereu în criză

Tot în anii ‘80, la kilometri distanţă de reţeaua de mijloce de transport public din Londra, se construia centrul de afaceri Canary Wharf. Miliarde de lire sterline au fost investite în clădiri şi infrastructură. Dar, la numai doi ani după finalizare, piaţa londoneză de real estate a intrat într-un mare colaps. Mai mult de jumătate din imobile au rămas neînchiriate. Astfel că, în 1992, companiile din spatele proiectului, Olympia and York Canary Wharf au fost forţate să intre în faliment.

Fosta casă a lui Jonny Cash, scrum de 2,3 milioane de dolari

Cu siguranţă că nu este cea mai neinspirată investiţie, dar poate fi uşor încadrată în topul celor mai ghinioniste. Casa lui Jonny Cash din Nashville, Tennessee, căci despre ea este vorba, a fost achiziţionată în 2006 de către unul dintre cei trei Bee Gees. Barry Gibb a plătit pentru aceasta nu mai puţin de 2,3 milioane de dolari.

După doar două săptămâni de la încheierea lucrărilor de renovare, când a mai investit câteva sute de mii de dolari, noua reşedinţă de vacanţă a lui Gibb a ars complet într-un incendiu.

La momentul lansării, South China Mall era cel mai mare din lume şi investitorii au sperat că acesta va fi factorul principal de atracţie pentru clienţi

David Hand,
consultant Jones Lang LaSalle