10.000 de locuinţe româneşti în Peninsulă

adevarul

Publicat: 13.01.2009 21:21

Ultima actualizare: 09.08.2022 18:14

În 2008, conaţionalii noştri au cumpărat case şi apartamente în valoare de 1 miliard de euro. Preţurile caselor şi apartamentelor achiziţionate de conaţionalii noştri variază între 50.000 şi 185.000 de euro.

Românii din Italia sunt asociaţi frecvent cu activităţile infracţionale. Lucrurile nu stau însă nici pe departe aşa. Conaţionalii noştri nu numai că reprezintă un procent important din forţa de muncă folosită în construcţii, dar şi cumpără multe dintre casele vechi sau nou-construite.

Astfel, românii au pompat în sectorul imobiliar mai mult de un miliard de euro numai la nivelul anului 2008. Numărul caselor cumpărate de ei a atins anul trecut un nivel-record de nu mai puţin de 10.000 de unităţi cu preţuri cuprinse între 50.000 şi 185.000 de euro.

Ultima cifră reprezintă de altfel şi limita maximă de creditare la majoritatea băncilor comerciale, pentru un împrumut garantat cu două salarii.

Clientul român intră în manuale

Un raport al Bisericii Catolice, care are şi referiri la piaţa imobiliară, schimbă imaginea de imigranţi-problemă a românilor. ONG-ul Bisericii Catolice Italiene, Caritas, foarte activ în zona imigraţiei, a publicat recent un studiu complex dedicat imigraţiei româneşti. Capitolele dedicate sectorului imobiliar dezvăluie o serie de cifre foarte interesante.

În segmentul dedicat Romei, cifrele relevă că 11,5% din români locuiesc într-o casă proprietate personală. Pe ansamblul comunităţii, 45% nu îşi pun problema chiriei, luând în calcul românii care lucrează în casele italienilor sau pe cei căsătoriţi cu cetăţeni italieni care deţin deja o casă. Rămâne însă o parte importantă care locuieşte în chirie, plătind în medie 394 de euro pentru o cameră sau 220 de euro pentru un pat.

Românii care îşi cumpără casă în zona Romei sunt veniţi în Italia de mai mult de cinci ani şi au un salariu mai mare de 1.000 de euro. Autorii studiului îi numesc “imigranţi care au un grad mare de stabilitate financiară şi care au avansat profesional”.

Studiul mai relevă că românii nu îşi exprimă în mod particular preferinţa pentru o anumită zonă, ci sunt mai degrabă atenţi la preţ şi la cum este deservită zona de transportul public. Prezenţa magazinelor în zonă este de asemenea un element important.

Un alt aspect interesant este motivaţia dată de unul dintre autorii studiului, Antonio Ricci, pentru faptul că românii devin proprietari în Peninsulă. “Românii se simt discriminaţi. Când se duc să închirieze, de multe ori proprietarii le închid uşa în nas. E modul lor de a se proteja de acest tip de comportament, pentru că, atunci când devin proprietari problema discriminării dispare”.

Rată versus chirie

Emil Nicolăescu (38 de ani) din Vulcan, judeţul Braşov, proaspăt proprietar al unui apartament cu trei camere la Roma, ne spune însă că, pentru el, motivaţia principală a fost una economică. “Eu mi-am luat casă ca să simt că fac ceva cu banii. Stau cu soţia şi cu cei doi copii, deci am nevoie de minimum trei camere”, spune Nicolăescu.

“Eu dădeam înainte 680 de euro chirie pe lună, iar când am început să plătesc rata la bancă, era 610 euro. De la sfârşitul anului trecut a început să crească şi nu s-a mai oprit, acum rata ajunge la aproape 700 de euro. Dar am înţeles că o să scadă”, speră el.

Amatori de case nefinisate

Potrivit INAIL (Institutul naţional de asigurare împotriva accidentelor de muncă), în 2007, numărul total al românilor care munceau cu contract de muncă în Italia era de 563.721. Un sfert dintre aceştia, mai exact 139.042, lucrau în construcţii şi reprezentau aproximativ 20% din totalul forţei de muncă folosite în acest sector. Dar “apartenenţa” la domeniul construcţiilor nu aduce niciun avantaj fiscal sau de altă natură pentru cumpărarea casei.

Singura posibilitate pentru a economisi câteva mii de euro este cumpărarea casei nefinisate sau în cazul în care nu este o casă nouă, înainte de a fi renovată. “Când am venit să văd pentru prima dată casa, am spus că mai are puţin şi cade. Dar m-am uitat la pereţi, să fie rezistenţi, pentru că înăuntru oricum vroiam să-mi aranjez eu. Cred că am economisit cel puţin 15.000 de euro”, spune Emil Nicolăescu.