Terenul forestier, o afacere profitabilă

În plină criză imobiliară, parcelele împădurite sunt unele dintre puţinele investiţii rentabile

În plină criză imobiliară, parcelele împădurite sunt unele dintre puţinele investiţii rentabile care generează câştiguri proprietarilor. Câştigurile din exploatarea lemnului apar la câţiva ani de la achiziţia terenului. Aşteptarea merită însă, deoarece cheltuielile după cumpărare sunt minime.

Ioana şi Ciprian Anghelescu au decis, în urmă cu aproximativ şapte luni, să achiziţioneze câteva hectare de pădure în vederea dezvoltării unei afaceri cu lemn.

Pentru a putea face cea mai bună alegere, în ceea ce priveşte raportul preţ-calitate, dar şi pentru a identifica un amplasament cu un acces facil, au analizat îndelung ofertele existente pe piaţă. Cei doi au decis, în urmă cu trei luni, să achiziţioneze o proprietate în apropierea comunei Pîrscov din judeţul Buzău.

Proprietatea cumpărată are o suprafaţă totală de 260 de hectare, din care 20 de hectare reprezintă păşune, iar restul pădure de gorun şi fag. Preţul achitat de familia Anghelescu a fost de aproape 500.000 de euro, incluzând taxe notariale şi comisionul achitat agentului imobiliar care a intermediat tranzacţia.

Ciprian Anghelescu spune că o astfel de afacere generează profit abia după câţiva ani, dar „este una dintre afacerile cu riscuri minime, în sensul că, deşi aştepţi relativ mult timp până când începi să încasezi bani, pădurea se dovedeşte o investiţie rentabilă pe termen mediu şi lung".

Reguli de respectat

Destinaţiile lemnului sunt diverse. Fie că vorbim de cherestea, materie primă pentru parchet, mobilier sau lemn de foc, el va fi întodeauna un element căutat pe piaţă. România are încă avantajul unui fond forestier bogat, care oferă oamenilor de afaceri din zonă posibilitatea de a fi prezenţi pe locuri fruntaşe pe piaţa europeană de profil. Totuşi, mai spune Anghelescu, deşi cumperi şi devii proprietar, asta nu-ţi oferă dreptul de a exploata după bunul plac pădurea respectivă.

Romsilva controlează anual sau semestrial modul în care este gestionat fondul forestier. Astfel, arborii care nu au atins încă maturitatea sunt însemnaţi şi este interzisă tăierea lor, în timp ce copacii afectaţi de fenomenele meteorologice, precum furtuni sau trăznete, devin disponibili pentru exploatare. De asemenea, după primirea avizului pentru tăierea unui număr mai mare de copaci ajunşi la maturitate, proprietarul este obligat să procedeze la însămânţarea de puieţi într-un perimetru rezervat special în acest scop.

În apropiere de oraşul Reghin, Dumitru Florescu deţine câteva hectare de pădure, moştenire de la părinţii săi. De altfel, în zona amintită, exploatarea pădurii reprezintă una dintre ocupaţiile principale ale locuitorilor, mulţi dintre aceştia dezvoltând afaceri de familie.

Investiţie doar în teren

Dumitru este ajutat de cei doi fii ai săi, au deja propria uscătorie pentru lemn, dar şi două camioane de mare tonaj destinate transportului lemnului de foc către clienţii din ţară, indiferent de localizarea lor. „Producem anual zeci de tone de lemn de foc, fag sau stejar, care are un preţ de vânzare destul de flexbil, situat între 35 şi 60 de euro pe metrul cub, în funcţie de cantitatea comandată", spune Florescu.

Afacerea, adaugă el, se dovedeşte una profitabilă, dacă avem în vedere că investiţiile, în afară de preţul de achiziţie a pădurii, acolo unde nu este vorba de o moştenire, sunt egale aproape cu zero.

Cerere de pe pieţele externe

Deni Roman, reprezentantul firmei Namo Trade, ne-a spus că afacerile cu lemn sunt profitabile, atât pentru producător, cât şi pentru firmele care cumpără de la aceştia pentru a vinde pe pieţele externe, aşa cum este cazul companiei sale.

În ţări precum Germania, Austria sau Italia, preţul lemnului de fag pentru foc, paletat, este de aproximativ 60 de euro, iar preţul cerut de producător de aproximativ 35-40 de euro.

Roman mai spune că tot mai multe persoane, care deţin suprafeţe mai mici sau mai mari de pădure, au început să le exploateze, deoarece această afacere garantează câştiguri sigure, firmele intermediare ridicând marfa direct de pe terenul propriertarilor, aceştia din urmă fiind practic scutiţi de orice efort.