Pat de închiriat

Aceasta este soluţia la care apelează mulţi emigranţi români. Ajung, astfel, la performanţa de a plăti o chirie care nu depăşeşte 100 de euro pe lună. Chiriile mari din Peninsulă diminuează considerabil câştigurile românilor plecaţi la muncă peste hotare. Inventivi, ei au găsit o soluţie locativă inedită: patul de închiriat.

Iar proprietarii italieni sunt mai mult decât bucuroşi să tolereze această stare de fapt. Locatorii peninsulari fac un contract de chirie pe numele unuia dintre chiriaşii români.

De fapt, ei închiriază cu “patul”. Iar această modalitate aduce venituri mai mari decât un contract de închiriere normal. Un apartament cu trei camere, care poate fi închiriat cu 1.000 de euro, poate aduce şi 1.500 de euro de lună. Asta dacă este locuit de şase persoane. Fiecare dintre ei va plăti un minim de 250 de euro pentru fiecare pat, astfel că suma totală încasară depăşeşte valoarea de piaţă.

Şase în două camere

Aceste situaţii erau des întâlnite înainte de 2007. În prezent, rezidenţa este mult mai uşor de obţinut, prin urmare oricine are bani poate închiria o casă. Însă mulţi preferă să economisească la sânge.

Este cazul a patru români care lucrează în construcţii şi împart acelaşi apartament în Torino. Cornel Chirila (34 de ani), Romica Achil (33 de ani), Alex Ivanov (28 de ani) şi Petrica (40 de ani) sunt toţi din Sarichioi, judeţul Tulcea. Au locuit şi şase persoane în două camere, dar acum au rămas doar patru. Din septembrie urmează să se mute încă două persoane în două paturi libere.

Pentru ei, statul „la grămadă” este o soluţie pentru a împărţii cheltuielile casei, chiria în valoare de 600 de euro, plus întreţinerea. „Mie mi se pare viaţa mai veselă când suntem mai mulţi în casă. Seara, când sosim toţi de la muncă, ne povestim unii altora cum a fost ziua care tocmai s-a terminat. Ar fi plictisitor să locuiesc de unul singur”, spune Romică.

Lui Cornel nu îi place în mod deosebit să stea cu alţi băieţi, pentru că îi lipseşte viaţa de familie. A lăsat în România soţia şi un băiat de 11 ani. În cinci ani i-a văzut de cinci ori. Următoarea vizită în ţară este programată în luna ianuarie anul viitor.

„O casă fără o femeie nu este la fel. Soţia mea este mai pricepută decât mine în gestionarea banilor şi a treburilor casei. Este greu să stau departe de ei, dar mă sacrific pentru casa părintească pe care o refac şi pentru copilul nostru căruia vreau să îi ofer o viaţă mai bună”, spune Cornel. În privinţa curăţeniei nu îşi fac probleme. Când sunt toţi acasă, fac curat împreună.

Se închiriază chiar şi debaraua

Sunt mulţi românii care au o poveste asemănătoare. “La început, când am ajuns la Roma, stăteam undeva pe Cornelia (nord-vestul Romei, n.r.). Opt persoane într-un apartament de două camere. Dintr-o debara, proprietarul mai făcuse o “cameră”, unde a băgat un pat.

Acolo stăteam eu, fără ferestre, fără nimic, dar mă bucuram că stăteam singur. Într-una din camere proprietarul pusese două paturi suprapuse şi acolo dormeau patru oameni. Restul, unu în bucătărie şi o pereche în cealaltă cameră”, povesteşte Laurenţiu Draga din Galaţi.

El îşi aminteşte că plătea “patul” cu 200 de euro pe lună şi nu putea emite pretenţii legate de proasta întreţinere a apartamentului. Dacă se strica boilerul, de exemplu, trebuia să punem mână de la mână să-l reparăm, chiar dacă legea în Italia precizează clar că este obligaţia locatorului. La cei 200 de euro se adăuga costul facturilor, care nu era de ignorat.

“Consumam foarte mult, pentru că eram noi mulţi. Aveam programare pentru maşina de spălat, care practic mergea încontinuu. Nici la bucătărie nu era pace. Când veneam de la muncă seara, toţi vroiau să facă de mâncare în acelaşi timp. Aceeaşi poveste, la duş”, îşi aminteşte Laurenţiu.

Chiria, cât salariul unui  muncitor

Un recent studiu realizat de centrala sindicală Unione Lavoratori Italiani (UIL) trage un semnal de alarmă legat de proporţia îngrijorătoare a veniturilor italienilor care se duc pe chirii. Deşi, pe ansamblu, preţurile chiriilor stagnează, ele rămân totuşi foarte mari.

UIL a calculat că, în Italia, se plătesc în medie 997,50 euro pe lună pentru un apartament de 70 de metri pătraţi. Cât un salariu de muncitor necalificat. Structurat pe zone, acelaşi apartament de 70 metri pătraţi poate fi închiriat într-o zonă centrală cu 1645 de euro, în zonă semicentrală cu 787 de euro, iar la periferie cu 560 de euro.