Coloni în Aragon

Familia Dumitrescu este beneficiara unui program al statului spaniol care le oferă o casă gratuită. Singura condiţie: să locuiască într-un sat cu mai puţin de 100 de locuitori. Guvernul de Aragon a fost unul dintre primele din Spania care a elaborat un program de repopulare cu imigranţi a caselor părăsite.

În urmă cu cinci ani se iniţia un proiect pilot. Familiilor de imigranţi, cu cel puţin un copil, li se oferea o locuinţă gratuită, şcolarizare pentru minori şi loc de muncă pentru capul familiei, într-un sat cu mai puţin de 100 de locuitori.

Singura condiţie era să rămână în localitate timp de cinci ani. Iniţiativa a avut rezultatul aşteptat, iar fenomenul imigraţiei a redus cu aproximativ 25% depopularea în satele din Aragon.

14 copii în toată şcoala

Familia Dumitrescu a fost printre primele familii de români înscrise în acest proiect. Pentru Carmen, Daniel şi fiul lor, Mihai, s-au împlinit cei cinci ani de când locuiesc în Fortanete. Deşi au îndeplinit partea lor de “înţelegere”, nu au de gând să renunţe la viaţa liniştită “de la ţară”.

În urmă cu cinci ani locuiau în Madrid. “Cheltuiam lunar aproximativ 2.000 de euro, numai chiria era 1.000 de euro. Cu ce câştigam eu şi soţul meu nu făceam faţă cheltuielilor. Am aflat că la Crucea Roşie ne putem înscrie în acest proiect şi n-am ezitat, nu aveam nimic de pierdut.”

După o lună, Carmen a primit vestea că li se oferă o casă şi un loc de muncă în Fortanete. Cu mai mult de nouă secole de istorie, Fortanete avea în anii 80 o populaţie de 1.800 de locuitori. Procesul de migraţie al autohtonilor s-a declanşat la sfârşitul anilor 90, odată cu dezvoltarea industrială a oraşelor Teruel, aflat la numai 57 de kilometri şi Zaragoza, la aproximativ 140 de kilometri.

Primăria a hotârât să deschidă porţile imigranţilor atunci când a primit vestea că şcoala din sat urma să se desfiinţeze. Erau înscrişi 10 elevi, iar pentru a-şi continua activitatea, şcoala mai avea nevoie de cel puţin unul. “Acum suntem 14 copii, între 6 şi 14 ani. Eu sunt într-a IV-a şi mai am în clasă un singur coleg”, spune Mihai, fără să ştie că sosirea lui în Fortanete a schimbat decizia guvernului aragonez cu privire la desfiinţarea şcolii.

“Când am ajuns, spaniolii, majoritatea bătrâni, ne-au primit destul de suspicioşi. Înaintea noastră fusese o familie de columbieni, selecţionată pentru că aveau patru copii, însă după trei săptămâni au plecat într-un oraş. Am organizat o mică petrecere la care a fost invitat tot satul. Cu timpul, le-am câştigat încrederea”, îşi aminteşte Carmen.

Doi ani au locuit în casa oferită de primărie. “Era o casă foarte veche, avea mai mult de 300 de ani. În Fortanete, locuinţele se închiriază la preţuri între 150 şi 350 de euro. După ce mi-am găsit şi eu de lucru, ne-am permis să ne mutăm. Sper să nu fim nevoiţi să plecăm niciodată”, încheie Carmen, care acum este patroana barului din sat.

Conform centrului de studii al satelor abandonate, imigranţii au schimbat radical cifrele referitoare la populaţie. Fiecare grup de 10 sate cu mai puţin de 100 de locuitori se “îmbogăţeşte” anual cu opt noi imigranţi. 

Se vinde sat spaniol, preţ accesibil!

Proiectele de repopulare sunt centralizate de Ministerul Locuinţelor, însă fiecare comunitate autonomă are propriul proiect. La nivelul administraţiei locale se dezvoltă, de asemenea, proiecte destul de ingenioase, adresate micilor investitori, atât spanioli, cât şi străini.

Astfel, în provincia Caceres, în Parcul Naţional Sao Mamede, la graniţa cu Portugalia, se oferă spre vânzare un cătun de 50.000 de metri pătraţi, la preţul de 60.000 de euro. Singura condiţie este ca posibilii clienţi să fie, nici mai mult nici mai puţin de 100 de familii.

Raluy, un sat din Huesca, cu o întindere de 400 de hectare de teren, a fost recent cumpărat de o familie care a creat o societate limitată. Cei care doresc să se mute într-una din casele din sat sau să-şi construiască una nouă pot cumpăra una dintre cele 60 de acţiuni ale societăţii create de proprietarii satului. O acţiune costă 52.000 de euro.

Asociaţia spaniolă a localităţilor în pericol de depopulare, ce reuneşte primăriile satelor cu populaţie în scădere, intenţionează să promoveze o serie de proiecte chiar în ţările de origine ale imigranţilor din Spania.

Pentru început, organizaţia vrea să colaboreze cu ţări din America de Sud şi din Europa de Est. Condiţiile sunt aceleaşi: unei familii cu copii i se oferă locuinţa şi un loc de muncă pentru capul familiei. În schimb, trebuie să locuiască în sat timp de cinci ani.

Peste 3 milioane de case sunt abandonate

Conform Institutului Naţional de Statistică, aproximativ 3.000 de sate spaniole au mai puţin de 100 de locuitori. De obicei, sunt mici cătunuri ascunse între munţi sau chiar la marginea mării, cu peisaje de o frumuseţe impresionantă. Guvernele comunităţilor autonome încearcă să readucă la viaţă aceste localităţi prin proiecte dirijate nou-veniţilor imigranţi.

Trei milioane de case sunt, conform Ministerului Locuinţelor, “triste şi abandonate”. Teritoriul cu cea mai accelerată depopulare din întreaga Uniune Europeană se află în Spania: provincia Soria. În ultimii 50 de ani, Soria a pierdut 43% din populaţie.

Densitatea de locuitori de kilometru pătrat este de numai 8,8, similară celei din zonele arctice ale Finlandei sau Suediei. 129 dintre cele 183 de localităţi au mai puţin de 200 de locuitori, iar „toată populaţia Soriei încape pe stadionul Bernabeu”, după cum afirma scriitorului Julio Llamazares într-una dintre nuvelele sale despre abandonarea satelor spaniole.