Casa transformată în hostel, soluţia anticriză

O astfel de unitate de cazare poate fi amenajată şi la un singur etaj al unei clădiri urbane cu locuinţe particulare, amplasate pe mai multe niveluri.La un grad de ocupare de 50%, investiţia totală va fi amortizată în 5-7 ani, chiar dacă în teorie specialiştii vorbesc de o perioadă de 10 ani.

În ultimii ani, investitorii din România au importat o nouă modă din Comunitatea Europeană: hostelurile. Exact aşa a procedat Radu Coprean, care, după ce a fost în concediu în Austria, şi-a dat seama că o investiţie într-un hostel ar putea avea succes în ţara noastră. 

Nu era foarte sigur la ce să se aştepte, nu ştia dacă turiştii români vor accepta să doarmă în aceeaşi cameră cu alţi necunoscuţi, dar şi-a asumat riscul şi s-a decis să încerce. A ales o construcţie situată în centrul Braşovului, chiar în Piaţa Sfatului, la 20 de secunde de unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din oraş, Biserica Neagră, şi s-a pus pe treabă.

Amenajările pentru patru camere cu 30 de locuri l-au costat aproximativ 40.000 euro. „Hostelurile se adresează unui segment de turişti mai puţin sofisticaţi, dar care, cu un buget rezonabil şi cu o perioadă mai mare de timp la dispoziţie îşi doresc să vadă cât mai multe oraşe şi regiuni turistice, astfel încât dotarea unor astfel de unităţi de cazare se limitează la strictul necesar”, explică Radu Coprean. A avut turişti din toată lumea, chiar şi din Australia şi Patagonia.

Cerinţe ca pentru un hotel de o stea

Nefiind impuse norme de clasificare dure, în majoritatea cazurilor, hostelurile au o singură stea. Şi din punct de vedere al construcţiei, conform legislaţiei impuse de Ministerul Turismului, hostelurile trebuie să respecte normele specifice unităţilor de cazare de o stea.

„Nici măcar nu este necesară o clădire dedicată, un hostel se poate amenaja chiar şi la un etaj al unei locuinţe”, spune  Mihai Râjniţă, secretar general al Federaţiei Industriei Hoteliere din România. „Hostelurile sunt de fapt o variantă modernă a cabanelor din vârf de munte de dinainte de ‘89, în care oamenii dormeau la grămadă pe priciuri”, descrie conceptul într-o formă mai pitorească Râjniţă.

La trei ani de la deschidere, Coprean spune că este destul de mulţumit de cum s-a desfăşurat afacerea: „La un grad de ocupare sub 50%, investiţia totală va fi amortizată în 5-7 ani. Dar cum românii încep să se acomodeze cu acest concept, sper că gradul de ocupare va ajunge la 70%, ceea ce va transforma afacerea într-una cu adevărat profitabilă”.  Asta în condiţiile în care cheltuielile de întreţinere pe tot hostelul se ridică la sume considerabile: iarna depăşesc 1.000 de euro lunar, iar vara se ridică la 600-700 euro.

Dotări minimale

Hostel Mara are patru camere dispuse astfel: două camere comune a câte opt locuri fiecare, o cameră privată cu patru locuri, dotată cu televizor, frigider, cuptor cu microunde, baie cu vană şi încă o cameră privată cu zece locuri şi cu acces la bucătărie complet mobilată şi cabină de duş cu hidromasaj.

Preţul cazării diferă în funcţie de cameră: pentru camerele comune între 50 şi 60 lei pentru un loc, închirierea pentru o zi a camerei private de patru locuri costă 240 lei, iar pentru cea cu zece locuri doritorii trebuie să scoată din buzunar 500 lei.

Numărul maxim de paturi/locuri într-o cameră de hostel, potrivit Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice, depinde de clasificarea acestor unităţi. Astfel, pentru unităţile de 3 stele, se acceptă maximum 4 paturi, iar pentru cele de 2 stele, cel mult 10 paturi. Unităţile de o stea pot avea, fără probleme, 10 paturi într-o cameră.

Hostelurile de 3 stele trebuie să aibă grup sanitar propriu (cadă sau cuvă cu duş, lavoar şi WC), pe când cele de o stea şi două trebuie să aibă în dotare grup sanitar comun, separat, pe sexe, astfel: minimum un WC, un duş şi un lavoar pentru 10 persoane.

În privinţa paturilor, indiferent dacă acestea sunt suprapuse sau aliniate, ele trebuie să fie cu somieră sau cu saltea tip relaxa, dimensiunea acestuia fiind de minimum 80x190 centimetri.

Distanţa dintre paturi trebuie să fie de minimum 75 de centimetri.
La unităţile de o stea nu este obligatorie asigurarea prosoapelor pluşate pentru faţă sau de baie, frigiderelor sau minibarurilor frigorifice şi a televizoarelor. În acelaşi timp, la unităţile clasificate cu una sau două stele nu sunt obligatorii mochetele, covoarele sau carpetele.

În România, piaţa este încă la început

Hostelurile se adresează în primul rând „tinerilor care vor să vadă lumea cu rucsacul în spate”, spune Mihai Râjniţă. Potrivit lui Ildiko Matyas, preşedinte YHR, organizaţie internaţională de hosteling,  „clienţii standard se împart în două categorii principale, grupuri şcolare organizate şi tineri individuali sau în grupuri mici, iar vârsta clienţilor variază de la 7-8 ani până la aproximativ 35 de ani. Sunt şi excepţii, oameni mai în vârstă care se simt tineri, de exemplu, avem un client de 84 de ani care se cazează frecvent în hosteluri”.

Nu există o statistică oficială în Ţara noastră

În anul 2009, când YHR şi-a început activitatea în România, din reţea făceau parte 44 de unităţi, dar, „acest număr este în continuă schimbare, deoarece fiind o activitate şi un segment foarte dinamic unii îşi încep activitatea, altii tocmai închid , alţii se reprofilează, iar numărul este în schimbare continuă”, spune Ildiko Matyas.

Mihai Râjniţă consideră şi el că nu se poate da o cifră clară cu privire la numărul de hosteluri din România, ci se poate vorbi de orice număr cuprins între 50 şi 100. Şi asta pentru că, „în România acest concept nu este încă foarte bine înţeles,  hostelurile fiind de fapt o alternativă la hotelurile standard, mai ales în zonele urbane”. Deocamdată cei mai interesaţi de aceste unităţi de cazare sunt tinerii cu venituri reduce, consumatori de cultură urbană.

În manualele pentru construcţii de hosteluri se se indică un termen de 10 ani pentru amortizarea investiţiei, dar sunt foarte multe elemente care trebuie luate în considerare pentru a putea face un calcul practic. „Am încercat de mai multe ori să facem calcule aproximative, dar cu siguranţă mărimea investiţiei determină lungimea perioadei de amortizare” spune Ildiko Matyas.
renovarea se facela fiecare 10 ani

Investitorii trebuie să ţină cont de faptul că cel puţin o dată la zece ani sunt necesare cheltuieli suplimentare pentru reamenajare. În plus, este obligatoriu un pachet suplimenar de servicii: transportul turiştilor de la gara, aeroport sau autogară, asigurarea de informaţii turistice, oferirea de acces la internet, organizarea de activităţi sportive.

Paralelă cu pieţele internaţionale

La nivel internaţional miscarea de hostelling sărbătoreşte 100 ani. În lume sunt hosteluri în 80 de ţări, într-un număr de aproximativ 4.700 de unităţi care fac parte din organizaţia Hostelling International (H.I).

Conceptul a apărut în anul 1912 în Germania, ţară în care acum sunt peste 500 de astfel de unităţi de cazare.Exemplul a fost rapid urmat de multe ţări, cum este Franţa, care numără peste 400 de astfel de hosteluri.

Conform analizelor făcute de H.I., peste 1,4 miliarde de persoane s-au cazat la hosteluri în anul 2008. Chiar şi în condiţiile crizei economice multe hosteluri din America au raportat anul trecut cifre de afaceri în creştere şi un grad mediu de ocupare de aproximativ 75%. Industria hotelieră din această ţară a scăzut anul trecut la peste 50%.

În Londra, Berlin, Roma, Barcelona și Paris preţul unei nopţi de cazare este cuprins între 12 și 25 de euro.