Aurel Vlaicu estimează un picaj de 50% al pieţei
0
Anul acesta, sectorul de tâmplărie termoizolantă se va reduce la jumătate faţă de 2008. Managerul companiei Gealan avertizează că răul e de-abia la început. Gealan este o companie care făcuse o tradiţie din dublarea cifrei de afaceri o dată la doi ani. Nebunia a trecut. Acum, chiar şi stagnarea e un vis greu de atins.
Citeşte şi:
Cum pescuiesc dezvoltatorii imobiliari clienţi în apele tuburi ale crizei
În urmă cu 16 ani, Aurel Vlaicu era un promiţător inginer auto. Făcuse stadii de pregătire în Germania, la Russelsheim, oraşul natal al mărcii Opel. Lucrase timp de trei ani ca inginer stagiar la Autobaza Anina din Caraş Severin şi avea o experienţă de invidiat în cadrul unei companii auto din Capitală.
Din 1990 a coordonat întregul parc auto al companiei Hertz Rent-a-Car, ocupându-se atât de partea logistică, cât şi de întreţinerea acestuia. Visul automobilistic a încetat în urma unei pălăvrăgeli întâmplătoare la primul târg de construcţii din România. Acolo expunea şi Gealan.
Pe lângă produse, strecuraseră şi un anunţ în care precizau că au nevoie de un reprezentant pe piaţa locală. „Am intrat în vorbă mai mult de dragul dialogului. Nu mă gândeam în momentul ăla să schimb ceva. Am avut o discuţie şi aşa m-am gândit să încerc ceva într-un loc în care iniţiativa mea şi rezultatele să nu depindă de influenţa altor persoane“, îşi aminteşte Aurel Vlaicu. A fost momentul când a schimbat maşinile tunate pe ferestre turnate. A fost momentul în care succesul i-a bătut la uşă. Şi a deschis.
Milionul în doi ani
„Primul milion de euro l-am făcut prin anii 1995. În primul an am vândut de vreo 200.000 de mărci germane. Apoi am avut rate foarte mari de creştere. Concret, până anul trecut aşa, ca regulă, din doi în doi ani ne dublam cifra de afaceri. În primii ani am avut chiar creşteri mai mari“, povesteşte Vlaicu. La asta a dus o simplă discuţie în care un vorbăreţ împătimit nu s-a putut abţine. A făcut bani dintr-un produs pe care nici el nu-l cunoştea.
„Produsul era total necunoscut în România. În primul an am făcut 125.000 de kilometri cu un Opel Combi, care n-a mai fost reparat după această perioadă, ci direct vândut“, relatează Vlaicu. Gealan nu avea nici un depozit în ţară. Vlaicu trebuia să alerge pe la sute de oameni din toată ţara şi să-i convingă să ceară şi tâmplărie termoizolantă pentru a-şi decora depozitele.
Sarcină grea, având în vedere că era o perioadă în care orice activitate în afaceri avea la bază banii lichizi. Vlaicu ieşise la vânătoare de temerari. Şi a găsit. Aceştia nu au ce regreta acum. Primul partener a lui Vlaicu a fost Marin Cruţescu.
„Domnul Cruţescu a pornit în 1994. Am mers împreună la şcolarizare. Atunci el a schimbat, trecând de la papetărie la tâmplărie şi a avut o dezvoltare extraordinară“, rememorează Vlaicu. Au pariat amândoi. Unul a scos pe masă activitatea din sectorul auto, celălalt din papetărie.
Le-au riscat de dragul unor ferestre. În mai puţin de doi ani însă, s-a declanşat nebunia termopanului. La începutul anului trecut vânzările de astfel de produse au atins un nivel de aproximativ un miliard de euro. Mai mult decât se încasa din vânzarea de ciment.
Traininguri despre criză, încă din 2008
Pentru Vlaicu, situaţia actuală din piaţă nu e deloc ceva surpinzător. „Am văzut criza apropiindu-se de România cu mult timp înainte şi ne-am anunţat clienţii la întâlnirile din 2008. Ce ne-a surprins a fost viteza cu care s-au desfăşurat lucrurile“, mărturiseşte Vlaicu.
Veştile proaste au ajuns pe plaiuri autohtone în trimestrul patru al anului trecut şi au continuat să curgă şi în prima parte a lui 2009. „Noi am luat măsuri de atenuare a efectelor. Am încercat să ne micşorăm expunerea pe piaţă, credite nu avem oricum. Am adus produse noi cu care încercăm să compensăm scăderea cererii din partea firmelor de construcţii“, explică Vlaicu.
Dezvoltatorii au sistat ansambluri întregi, aşa încât compania a început să caute surse de venit suplimentare. S-au implicat acum în proiectul de reabilitare termică.
„Am început, de asemenea, să comunicăm cât mai mult cu partenerii. Avem întâlniri periodice. Avem nevoie de un feedback la intervale foarte scurte“, spune şeful Gealan. Firma Gealan România a fost înfiinţată după doi ani de alergătură. În 1998, compania germană a decis să demareze şi producţia aici. A prins şi perioade delicate.
„A fost greu la început, în primii doi ani, până am reuşit să ne facem o reţea în ţară. Apoi a fost problema cu inflaţia. De asemenea, noi vindeam în mărci. Apoi s-a naţionalizat valuta. Au fost câteva momente grele pentru noi şi prin prisma partenerilor. Atunci expunerea noastră era directă“, spune Vlaicu.
Coşmarul de atunci a revenit acum, sub altă formă. „Acum încercăm să stagnăm. E greu. Nici nu se poate vorbi despre o creştere a afacerilor în această situaţie. Stagnarea e deja un obiectiv ambiţios“, crede Vlaicu. El spune că s-ar putea vinde mai mult, dar cu riscuri considerabile.
Vlaicu e interesat să facă afaceri cu oameni care chiar plătesc. Şi asta pentru că riscul de insolvenţă este foarte mare şi sunt destul de multe pericole. Se aşteaptă la o revenire anul viitor? Nicidecum. „Dacă o să reuşim să ne relansăm, ne gândim mai degrabă la 2011. Anul viitor nu va fi mai bun decât acesta pentru că nu sunt proiecte, nu au fost începute altele noi, nu mai sunt finanţate. Anul acesta, la început, au mai fost lucrări din 2008, când nu se oprise finanţarea. Cred că anul viitor va fi greu, similar acestui an, poate chiar mai complicat în prima parte“, avertizează Vlaicu.
În cele din urmă, criza are şi ea beneficiile ei. Unul dintre acestea este reprezentat de consolidarea pieţei. Sunt foarte multe firme care se reorientează. Din producători devin montatori pentru marii producători de ferestre. „Cred că acesta va fi efectul crizei, respectiv să asistăm la dispariţia unui număr mare de firme“, spune Vlaicu. Din punctul său de vedere, aceasta este o veste bună.
Obiective regionale
Practic, va putea începe să concureze pe o pistă în care să alerge doar cei mai buni piloţi. „Nu vreau să ies din acest domeniu. Trebuie să ne încercăm puterile şi într‑o perioadă grea. Erau creşteri fabuloase, toată lumea se pricepea la afaceri. În situaţia asta, se mai cern. În niciun caz nu mă gândesc să schimb înainte să ies din situaţia asta“, arată Vlaicu.
Vlaicu e foarte interesat acum de poziţia companiei sale pe pieţele din regiune. Obiectivul companiei sale este unul regional, nu este legat doar de România. „Suntem prezenţi puternic în Moldova, în Bulgaria“, spune el. Gealan a ieşit cu vânzările din ţară imediat ce a început să producă profile din PVC în fabrica din România, respectiv anii 1998-1999. „O parte din producţia actuală o exportăm în Germania către Gealan, Bulgaria, Ucraina, Moldova, Turcia. E rentabil să exporţi“, crede Vlaicu.
Acesta este avantajul conferit de unitatea de producţie locală. „Putem produce chiar mai mult şi ne dorim asta, dar acum am fost nevoiţi să renunţăm la planul de relocare al fabricii. În situaţia actuală, facem faţă cu dotarea din anii precedenţi. Voiam să ne mutăm pe autostradă la zece kilometri de Bucureşti“, mărturiseşte Vlaicu.
Trebuie să ne încercăm puterile şi într‑o perioadă grea. Erau creşteri fabuloase, toată lumea se pricepea la afaceri. În situaţia asta, se mai cern.
Aurel Vlaicu
general manager Gealan
Noi am luat măsuri de atenuare a efectelor. Am încercat să ne micşorăm expunerea pe piaţă, credite nu avem oricum. Am adus produse noi.
Aurel Vlaicu
general manager Gealan
Pe scurt:
Are 47 de ani, e căsătorit, iar mândria sa e o fetiţă de 14 ani. O fetiţă care-l avertizează de câte ori sperie cartierul când ţipă de bucurie sau tristeţe la meciurile echipei Dinamo, club de suflet în care investeşte de aproape şapte ani.
A studiat la Universitatea Politehnică din Bucureşti, Facultatea de Transporturi, specializarea Autovehicule Rutiere. Când a văzut câţi bani are de administrat prin Gealan, a decis să urmeze şi un curs de Executive MBA, la University of Wales.
I-ar plăcea să traiască în Norvegia, ultima ţară vizitată. Îi place şi să schieze, dar în Peninsula Scandinavă a fost atras de peisajele superbe şi de ritmul de viaţă al oamenilor.
A rămas un împătimit al maşinilor. La interviu a venit îmbrăcat cu un tricou pe care era inscripţionat numele producătorului favorit, Ferarri. Este un împătimit al curselor, dar doar la televizor, nu şi pe stradă. Motorul maşinilor deţinute este la fel de important pentru el ca şi afacerea pe care o conduce. „Sunt pasionat de maşini de mulţi cai putere. Am modificat maşina actuală, un Audi Q7. Acum are vreo 300 şi ceva de cai putere şi reprize foarte bune. Este o maşină dinamică. Cu toate acestea, maşina preferată rămâne Mercedes-ul GL“.
Se încarcă comentariile...
