Ioana Momiceanu se adaptează vremurilor în schimbare

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ioana  Momiceanu  se adaptează  vremurilor în schimbare
Ioana Momiceanu se adaptează vremurilor în schimbare

Pentru cifra de afaceri pentru 2009, preşedinta filialei locale a BNP Paribas Real Estate nu îşi propune niciun obiectiv hazardat. Vrea doar să nu iasă în pierdere. Crede că ce-i mai rău va veni pe piaţa imobiliară în 2010. Ce strategie de supravieţuire are pentru această perioadă? „Ne adaptăm“, răspunde zâmbind.

Ioana Momiceanu îşi are biroul într-o clădire din zona Universităţii, de a cărei închiriere s-a ocupat ea însăşi, cu ani buni în urmă. Acum ocupă scaunul de conducere într-una dintre firmele de top din imobiliarul românesc. „E un lux să poţi face în viaţă ceea ce-ţi place.

Şi o spun din toată inima: fac ceea ce-mi place“, declară cu fermitate. S-ar putea spune că este fascinată în primul rând de produsul pe care îl vinde, de faptul că vânzarea acestuia implică multiple cunoştinţe: psihologie, comunicare, construcţii, arhitectură, avocatură, marketing, asigurări. Este un produs complex, ce generează o vânzare complexă la rândul ei. „În momentul în care ai reuşit să ai o tranzacţie încheiată şi un client mulţumit, este într-adevăr o recompensă“, explică zâmbind.

A început să lucreze în real estate în cadrul firmei franceze de construcţii Bouygues. Se ocupa la vremea aceea de închirierea spaţiilor din World Trade Center. În 1993 a trecut la Jones Lang Wooten (actualul Jones Lang LaSalle, după o ieşire şi o reintrare pe piaţă), pe poziţia de Associate Director. Ioana Momiceanu recunoaşte, fără falsă modestie, că a fost unul dintre pionierii pieţei imobiliare româneşti.

Vorbeşte aici de „adevărata piaţă imobiliară“, nu de ceea ce reprezintă aceasta în percepţia majorităţii – adică piaţa rezidenţială. „Era momentul de beatitudine: toate creşteau, oferta, cererea. Era o provocare“, îşi aminteşte. A fost o perioadă plină de satisfacţii. A considerat palpitant să împace nivelul redus al ofertei de spaţii de birouri sau magazine cu aşteptările ridicate ale companiilor străine care doreau să-şi deschidă reprezentanţe în România.

„Erau companii multinaţionale, care aveau aşteptări la nivel internaţional. Tocmai datorită diferenţelor foarte mari, am învăţat foarte multe, într-un timp scurt“, povesteşte.

De la CBRE la BNP Paribas

În 2001 a pus bazele propriei companii, împreună cu Michael Lloyd şi o altă asociată, sub franciza CB Richard Ellis. Capitalul pe care l-au investit atunci s-a ridicat la 30.000 de dolari. Ce a motivat-o să apuce pe drumul mai riscant al antreprenoriatului, chiar şi sub protecţia unui brand internaţional? „În primul rând, îmi plăcea, domeniul foarte mult. În al doilea rând, acumulasem deja o experienţă care la vremea aceea era deja un avantaj competitiv“, răspunde ea.

La franciza CBRE au renunţat la jumătatea lui 2007, pentru că nu au ajuns la o înţelegere privind achiziţia de către compania internaţională. „Sigur că ne-am reorientat în piaţă, către un alt nume internaţional care era la cumpărături la vremea aceea“, povesteşte.

Câteva luni mai târziu au luat decizia de a vinde către divizia de real estate a BNP Paribas, după ce compania funcţionase până atunci sub un brand local, Cornerstone International. După vânzarea a jumătate din pachetul său de acţiuni, Ioana Momiceanu a rămas cu o participaţie de 10% în companie.

Alegerea de a intra, din nou, sub „umbrela“ unui brand internaţional a fost una dictată nu de nevoia de clienţi, ci de cea de a prezenta o garanţie în faţa acestora – o garanţie de natură tehnică, nu morală. Iar siguranţa oferită de o companie internaţională de renume, cu atât mai mult de filiala de real estate a unei bănci, era una net superioară celei ce ar fi putut fi asigurată pe plan local. „Banca Naţională a Parisului este o barcă stabilă, chiar şi în vremurile acestea“, subliniază Momiceanu.

Criza de la balcon

Cum vede piaţa imobiliară acum? „Se temperează, pentru că o luase razna rău de tot. Am avut o creştere abruptă în ultimii ani - 2006-2007 -, o creştere care nu a fost neapărat sustenabilă nici de baza economică a ţării, nici de puterea de cumpărare a oamenilor, nici neapărat de cerere“, spune. În mod normal, această avalanşă trebuia oricum să se oprească şi să se dea înnapoi, până la un nivel sustenabil economic.

Criza nu a făcut decât să accelereze dezumflarea balonului, aducând piaţa sub nivelul la care ar fi trebuit să se oprească. Volumul redus al tranzacţiilor din momentul de faţă nu este relevant pentru adevărata valoare a pieţei autohtone. Să nu uităm, punctează Ioana Momiceanu, că România are nevoie de absolut toate tipurile de dezvoltări imobiliare.

În ceea ce priveşte preţurile, nu se poate spune dacă s-a ajuns sau nu la un nivel sustenabil din punct de vedere economic. Neexistând tranzacţii, este greu să se stabilească o valoare reală a preţurilor.

În ceea ce priveşte perspectivele asupra evoluţiei pieţei pe termen scurt şi mediu, Ioana Momiceanu se păstrează în limitele realismului. „În 2008, s-a vorbit despre criză. Eram ca la balcon la teatru şi vedeam pe scenă ce se întâmplă în lume. În 2009, am avut semnalul de trezire şi am început să resimţim într-adevăr efectele crizei mondiale. N‑aş putea spune că suntem încă la fundul sacului.

Probabil că ce-i mai rău urmează în 2010“, anticipează ea. Atitudinea pe care o adoptă în faţa acestui orizont nu tocmai roz este una cât se poate de simplă. „Ne adaptăm“, răspunde cu un zâmbet sigur de sine. Nu supravieţuiesc cei mai puternici sau cei mai bogaţi, ci aceia care se adaptează cel mai repede, citează ea teoria darwinistă. Recunoaşte că este probabil cea mai dură perioadă din istoria economică contemporană, însă este sigură că lucrurile îşi vor relua cursul firesc.

În ce anume constă procesul de adaptare? În primul rând, o direcţie sigură este dată de siguranţa dată de brandul BNP Paribas, care are o importanţă foarte mare în faţa clienţilor, mai ales a celor internaţionali. Apoi, un loc semnificativ îl ocupă concentrarea asupra acelor segmente de piaţă care încă mai sunt active – cum ar fi închirierea de spaţii comerciale sau de birouri, consultanţă, evaluări şi reevaluări.

Nu au de gând să părăsească nici domeniul rezidenţial, unde aşteaptă să vadă când şi de unde va apărea oportunitatea de creştere, pentru a profita de aceasta. De asemenea, odată cu demararea unor investiţii majore în infrastructură, aşteaptă să reacţioneze şi pe segmentul de logistică.

Per ansamblu, una dintre provocările momentului constă în încercarea de a găsi soluţii specifice pentru clienţii care există acum în piaţă. În ciuda condiţiilor dificile de piaţă, nu se vede ieşind din domeniul imobiliar. Deşi ia în considerare şi vânzarea integrală a pachetului său de acţiuni, susţine că acesta nu este un obiectiv pentru următorii câţiva ani.

Miză pe creşterea cotei de piaţă

Priveşte la perioada cu zâmbetul îngheţat al soldatului pregătit de luptă. Strategia este stabilită în cel mai mic detaliu, iar aşteptările... realiste. Pe anul trecut, cifra de afaceri a companiei s-a ridicat la 2,3 milioane de euro, în uşoară scădere faţă de 2007. „Anul acesta, nu pot să spun ce obiectiv am, pentru că nu ştiu. La modul ideal, da, ştiu, dar nu este sustenabil de ceea ce se întâmplă în piaţă.

În mod ferm, este să ieşim fără pierderi – pe partea de cifră de afaceri“, recunoaşte Ioana Momiceanu. În ceea ce priveşte creşterea cotei de piaţă, aceasta consideră însă că este o perioadă foarte propice. „Este un moment pe care îl putem exploata, luând din cota de piaţă a celorlalţi jucători, prin creşterea numărului de tranzacţii, nu neapărat a cifrei de afaceri“, subliniază.  

Este de părere că piaţa traversează o perioadă de selecţie, în care se vor cerne atât jucătorii – developeri, cumparători investitori -, cât şi companiile de profil. Cei care au urmărit doar profitul pe termen scurt, prin recuperarea rapidă a investiţiilor, vor ieşi din peisaj. Vor rămâne doar profesioniştii, cei dispuşi să activeze în această piaţă la standarde internaţionale. „Este o probă dură, de foc, pe care trebuie să o trecem cu toţii“, încheie Momiceanu.

Pe scurt

image


Are 47 de ani. S-a născut în Bucureşti şi a terminat facultatea de Automatică, în cadrul Institutului Politehnic din Bucureşti, în 1986. A lucrat în domeniul IT până în 1993, când a făcut trecerea către imobiliare. A considerat acest domeniu mai potrivit firii sale extrovertite.

Deşi nu se gândeşte să renunţe la o carieră de 17 ani în domeniu, dacă ar fi nevoită să se orienteze spre altceva, ar opta pentru un domeniu ca designul interior. Apreciază la această profesie faptul că reprezintă o formă de exprimare şi că necesită o bună comunicare cu clientul pentru a răspunde nevoilor acestuia.

În viaţa de zi cu zi, încearcă să menţină un echilibru între familie şi business. Încearcă să facă mişcare, merge la sală, dar crede că nu atât de des pe cât ar trebui. Îi place să înoate, să petreacă timp cu prietenii, să citească (mai ales romane, dar şi cărţi de psihologie).

Este o fană a călătoriilor. Una dintre destinaţiile care i-au rămas întipărite în inimă este Florenţa, considerat un oraş foarte frumos. În ţară, îi face plăcere să viziteze câteva mânăstiri şi să meargă în vacanţă în zona Bistriţa-Năsăud.

Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite