Daniel Halswick, un investitor precaut

Managerul sucursalei locale a UBM Development nu se încadrează în tiparul obişnuit al investitorilor din real estate. Nu se aruncă cu orice preţ să cumpere şi să construiască doar pentru simplul motiv că “există cerere”. Crede că, fără îndoială, România este o ţară bună pentru investiţii. Însă preferă să bată doar căile sigure ale unui business tot mai dificil. Ţinută office, strângere de mână fermă, un zâmb

Trăsătura distinctivă faţă de alţi jucători din real estate-ul autohton însă nu întârzie să apară. Refuză, cât se poate de politicos, să îşi dea cu părerea despre momentul în care piaţa autohtonă va ieşi din blocaj. “În această perioadă, să faci pronosticuri este destul de riscant”, spune Halswick.

Este, totuşi, optimist cu privire la viitorul pieţei româneşti. Are aerul afaceristului cu ochiul format, care a trecut prin suficient de multe pentru a nu da bir cu fugiţii la primul semnal de alarmă. Calmul său nu are legătură cu faptul că “pariază” pe banii altora. “UBM este, într-un fel, ca propria mea afacere, chiar dacă nu trebuie să investesc propriii mei bani”, subliniază managerul companiei.

Un business propriu, un pas pentru viitor

Nu încape nicio îndoială că este pe deplin implicat în a face lucrurile să meargă. Petrece între două şi cinci zile pe săptămână în România. În weekend însă pleacă întotdeauna la Viena, pentru a-şi „încărca bateriile”. Nu este căsătorit şi nu are copii, aşa că faptul că trebuie să călătorească tot timpul nu reprezintă o problemă.

Un asemenea stil de viaţă nu i s-ar potrivi totuşi pentru tot restul vieţii. La cei 35 de ani are aşadar în minte deschiderea unei afaceri pe cont propriu. Iar conducerea operaţiunilor unei companii într-o ţară străină este o bună experienţă pregătitoare.

Nu-i place să vorbească prea mult despre proiectele pe care UBM le are în plan pentru piaţa locală. Nu pentru că nu ar avea planuri de investiţii.

“Dacă achiziţionăm un teren, vrem ca mai întâi să construim şi abia mai apoi să anunţăm proiectul”, motivează managerul developerului austriac. Acesta este şi motivul pentru care, până acum, singurul proiect anunţat oficial este un parc logistic în Chitila, a cărui primă fază de construcţie este deja finalizată. O investiţie de 30 de milioane de euro, în joint-venture cu distribuitorul de farmaceutice Montero.

Acesta nu este singurul proiect al UBM pe piaţa locală. Compania a încheiat deja ante-contracte de cumpărare pentru alte două loturi în Bucureşti, precum şi pentru un teren într-un alt oraş al ţării. Intenţia este de a construi în Capitală un proiect mixt (hotel şi birouri), doar unitatea hotelieră reprezentând o investiţie de 30 de milioane de euro.

Acestui prim complex i se adaugă un ansamblu rezidenţial de 500 de unităţi. În provincie, planurile prevăd construcţia unui centru comercial de mici dimensiuni, o investiţie de 18-20 milioane de euro.

Deşi planuri de investiţie există, strategia aplicată de developerul austriac în momentul de faţă este aşteptarea. Aşteaptă să vadă cum va evolua piaţa, să scadă preţurile la terenuri înainte de a face vreun pas decisiv. În cazul proiectului rezidenţial, spre exemplu, lucrurile sunt momentan în stand-by, înainte de a vedea o direcţie clară de evoluţie a pieţei. “Ne-am oprit puţin pentru că viteza vânzărilor pentru alţi investitori a încetinit”, motivează Halswick.

Blocajul, singura cale spre normalitate

De fapt, ţine să precizeze managerul companiei, deşi dispune de fonduri, UBM nu se grăbeşte să investească – în România sau în oricare altă ţară. Developerul austriac se află în căutarea unor oportunităţi reale şi nu doar a unor ocazii de a specula, de a câştiga bani rapid şi apoi de a ieşi din piaţă. În acest context, Daniel Halswick priveşte blocajul prin care trece piaţa românească faţă în faţă, relaxat.

“Cunoaştem aceste suişuri şi coborâşuri. Am supravieţuit turbulenţelor din Slovacia, Polonia, Budapesta”, spune, pe deplin încrezător, Halswick. De altfel, precizează acesta, ceea ce se întâmplă acum în România poate fi un lucru cât se poate de bun.

Dacă în urmă cu trei ani, când UBM a intrat pe piaţă, real estate-ul autohton era în plin boom, acum totul se întoarce de fapt la normalitate, lăsând doar developerii buni în joc. Lucru cât se poate de necesar pentru dezvoltarea sustenabilă a unei pieţe cu un potenţial real de creştere în următorii 10-15 ani.

Pe scurt:

S-a născut în Germania, la Cologne, “într-o familie normală din clasa de mijloc”. A studiat arhitectura, apoi a absolvit un master în Economia în Real Estate. A făcut trecerea între cele domenii destul de uşor, considerând că cele două profesii au multe în comun.

Primii bani i-a obţinut la 14-15 ani, livrând ziare. În timpul liceului şi al facultăţii a fost chelner, apoi a lucrat ca intern într-o firmă de arhitectură.

Îi plac sporturile montane, precum ski-ul sau alpinismul, dar şi cele care implică jocul cu o minge, cum ar fi fotbalul sau voleiul. Restul timpului său liber îi este acaparat de călătoriile între România, unde lucrează, şi locuinţa sa din Viena.

Dacă ar fi să aleagă oricare altă ţară pentru a lucra ca expat, ar alege cel mai probabil tot o ţară europeană, întrucât se simte legat de acest continent. Ţările scandinave îl atrag în mod deosebit.

Unul din lucrurile pe care le apreciază foarte mult la România este amestecul de culturi, reflectat mai ales de “spiritul Bucureştiului”.