Bruno Roux se bazează pe infrastructură
0
După ce anul 2009 a adus cea mai mare scădere a vânzărilor companiei, de 40%, preşedintele Lafarge Agregate Betoane România vede noua situaţie din piaţă ca pe o provocare. Doar 30% din producţia Lafarge merge către infrastructură. În Polonia, procentul este de 70%. După patru ani în România, Bruno Roux spune că este nevoie de mai mult.
A stat în România patru ani. În Lafarge este de 12. Înainte, făcea parte din compania Redland, pe care Lafarge a cumpărat-o în 1997. „Am rămas în Lafarge pentru că în toţi aceşti ani am constatat că îmi place ce fac, că îmi plac oamenii cu care lucrez“, explică Bruno Roux motivul pentru care a rămas alături de producătorul francez. În plus, recunoaşte el, compania i-a oferit anumite oportunităţi, precum şi posibilitatea de a lucra în mai multe ţări.
„Nu îmi place munca de birou, îmi place să merg în cariere, în fabrici, astfel încât o asemenea meserie, în construcţii, mi se potriveşte ca o mănuşă“, spune Roux. A fost crescut în spiritul unei cariere în domeniu, în condiţiile în care atât tatăl, cât şi bunicul lui au lucrat în construcţii. „Nu ştiu dacă îmi voi petrece toată viaţa în Lafarge. Dacă mă voi plictisi vreodată... poate voi pleca“, spune Bruno Roux, când vine vorba de planurile lui de viitor. Nu se gândeşte să îşi facă propria companie totuşi, pentru că, după părerea lui, pentru a fi puternic pe segmentul producţiei de beton şi agregate trebuie să fii mare. Şi nu poţi porni de la zero. Sunt foarte rare cazurile când cineva a creat propria companie în agregate sau beton şi a ajuns repede în vârf.
Creşteri record
A lucrat şi a locuit în Franţa, în Insulele Reunion, în Polonia, în România şi în Ucraina. Din punct de vedere personal, cel mai mult i-a plăcut în Insulele Reunion, dar, profesional, crede că România este cea mai interesantă. „Aici am întâmpinat multe provocări, cu rezultate uimitoare“, explică managerul Lafarge. În patru ani, a văzut cum cifra de afaceri a crescut de patru ori, a dublat numărul de angajaţi, a deschis noi unităţi de producţie.
Acum, chiar dacă nu se mai înregistrează creşteri, Bruno Roux rămâne optimist şi consideră că este doar un nou tip de provocare. Oricum, cel mai interesant şi mai dificil aspect al muncii lui este, indiferent dacă piaţa este „în criză“ sau nu, să găsească oamenii potriviţi pentru echipa cu care lucrează, să îi păstreze uniţi, să-i pună în valoare, să-i motiveze şi să-i fidelizeze. „Avem nevoie de oameni buni tot timpul, iar aceştia sunt greu de găsit. Atunci când faci o listă cu cei mai buni oameni din piaţă, constaţi că aceste nume se regăsesc şi pe listele concurenţei. Succesul companiei este dat de oameni, de implicarea lor“, detaliază Roux acest aspect al atribuţiilor lui în Lafarge.
În echipa din România, formată din peste 300 de angajaţi, există un singur expat, din Polonia. Dar se organizează constant schimburi de exeperienţă între oamenii din diversele ţări în care compania activează. „Românii sunt răbdători, conştiincioşi şi mai ales entuziaşti. Din păcate, de cele mai multe ori nu spun ce gândesc. Când nu sunt de acord cu un lucru, nu o spun. Totul trebuie discutat, nu executat. E o chestiune de mentalitate, care vine din trecut. Eu vreau să am un feed-back de la colaboratorii mei, indiferent că este pozitiv sau negativ,“ descrie Roux viziunea lui asupra angajatului român.
Siguranţa angajaţilor, prioritară
Dar cea mai importantă responsabilitate a preşedintelui companiei franceze este menţinerea siguranţei angajaţilor. „ Prima mea sarcină este să nu îmi moară oamenii“, spune Roux, vorbind cât se poate de serios. Lafarge a investit în traininguri ale angajaţilor şi în sisteme de siguranţă milioane de euro anual. 2007 a fost anul de debut al unei campanii în acest sens, când bugetul pentru astfel de acţiuni a fost de trei milioane de euro. Ulterior, managementul nu a mai stabilit sume fixe, dar „ este un maraton continuu al investiţiilor de bani şi timp“, spune Bruno Roux.
„Ce pot spune cu siguranţă este că 10% din timpul meu şi al fiecărui manager al oricărei unităţi de producţie este dedicat acestui obiectiv“, detaliază el. Mai mult decât atât, dacă un director are rezultate bune în vânzări, dar nu îşi asumă responsabilităţi legate de siguranţă, iar un om din echipa lui este rănit, managerul respectiv este concediat. Abia pe locul doi în topul atribuţiilor vine coordonarea companiei în sine.
Nivelul din 2008, de neatins
În ceea ce priveşte Lafarge Agregate şi Betoane, Bruno Roux este sigur că va rămâne lider de piaţă. Un lider cu cote de piaţă de 10% pe ambele segmente. Un procent destul de mic la prima vedere, dar reprezentativ ţinând cont de faptul că în domeniul agregatelor sunt peste 1.000 de firme concurente, iar în cel al betoanelor – în jur de 450. „Sunt mulţi jucători, dar nu este asta problema, ci faptul că această competiţie este neloială“, explică Roux.
Nu înţelege de ce autorităţile nu suprimă piaţa neagră, de ce unele firme scapă de fisc deşi nu îşi plătesc taxele şi TVA-ul, sau de ce este permis accesul pe străzi al camioanelor supraîncărcate cu marfă. Aceste maşini cu marfă nu fac decât să distrugă şi mai mult drumurile, şi aşa destul de proaste, este de părere Bruno Roux.
Directorul Lafarge consideră că singura şansă de relansare a pieţei depinde de demararea proiectelor de infrastructură, deşi acestea întârzie, în ciuda anunţurilor din partea autorităţilor. „Infrastructura este absolut necesară. Chiar dacă vorbim doar de drumuri sau poduri, şi nu de autostrăzi. Este nevoie de lucrări importante, ceea ce se face acum nu este suficient“, spune Roux.
În Polonia, Lafarge livrează 70% din producţie pentru lucrări de infrastructură. În România doar 30%. Divizia Lafarge a livrat de la începutul anului materie primă către doar două proiecte majore de infrastructură, respectiv reabilitatea căii ferate între Bucureşti şi Constanţa şi cea dintre Ploieşti şi Predeal. În ceea ce priveşte piaţa rezidenţială, atâta vreme cât mai există stocuri de apartamente, nu vor fi demarate construcţii noi. „Deşi există cerere, aceste locuinţe nu se vând datorită preţurilor mari, e un cerc vicios“, explică Roux.
Oricum, după părerea lui, boomul din construcţii a fost artificial. Creşterea a fost prea mare şi nesustenabilă, drept pentru care era nomal să urmeze un colaps. „Nu se va mai ajunge la o asemenea creştere pe termen scurt“, consideră el.
Pe scurt:
Bruno Roux s-a născut în Franţa, în urmă cu 41 de ani. Are cinci copii, iar familia este pentru el cea mai mare realizare a vieţii. Îi place să meargă la mare cu cei dragi, dar atunci când are ocazia să plece singur, preferă muntele.
Îi plac oamenii corecţi şi cinstiţi, mai ales în condiţiile în care se se consideră capabil să scoată din oricine tot ce este mai bun. Una dintre cele mai mari nemulţumiri ale lui este că, deşi ştie mai multe limbi străine, româna îi pune probleme în continuare. Cel mai mare defect este că nu poate face ceva care nu îi place. Amână până nu mai are încotro.
Studiile le-a făcut în Franţa. A urmat Şcoala Superioară de Arte şi Meserii. A mers la Cursuri de Management la Şcoala de Business INSEAD şi la cele organizate de Universitatea Lafarge în colaborare cu Universitatea Duke şi Universitatea Chicago. A fost Director de operaţiuni pentru Lafarge in Insulele Reunion între 1997 şi 2005, iar între anii 2005 şi 2008 a fost director general al Lafarge Agregate Betoane România. În prezent este preşedinte director general al companiei, dar şi vicepreşedinte Agregate Europa Centrală.
Se încarcă comentariile...
