Băcăuanii vor apartamente în URA

Băcăuanii vor apartamente în URA

Preţurile mici au făcut din cartierul care-şi trage numele de la Uzina de Reparat Avioane cea mai dorită zonă din oraşul lui Bacovia. Tranzacţiile cu locuinţe se mai fac în Bacău doar dacă preţul imobilelor este cuprins în intervalul 25.000 – 40.000 de euro. URA se încadrează perfect în aceste limite.

URA este unul dintre puţinele cartiere din Bacău în care s-au mai realizat tranzacţii anul acesta. Potrivit datelor RE/MAX, zona Aviatorilor (URA) este una în care preţul apartamentelor este mai mic decât în alte regiuni din Bacău. „Diferenţa o face suprafaţa mică a apartamentelor şi vechimea blocurilor, mare parte dintre acestea fiind construite înainte de 1977”, spune Ovidiu Bejan, asociat vânzări RE/MAX Expert.

Cartierul este unul periferic, gândit iniţial doar pentru muncitori. În acest cartier, mai multe persoane fizice au decis în timp să se aventureze în piaţa imobiliară. Nu au vrut să rişte nimic, iar bugetele alocate investiţiilor au fost unele de avarie. Terenurile au fost cumpărate cu ani în urmă. Construcţiile au fost executate în regie proprie. Niciun bloc nou nu are mai mult de patru etaje, pentru ca firma constructoare să nu fie nevoită să plătească şi liftul. 

„Clădirile mici nu necesită lift. Doar liftul în sine presupune investiţii suplimentare de circa 10.000-20.000 de euro”, explică Marius Bondăreţ, agent în cadrul Proadvice Nici la capitolul parcări proiectele noi nu stau mai bine. Locatarii cu maşină se descurcă după principiul „primul sosit, primul servit”.

Pe strada Electricienilor a fost construit recent un bloc de trei etaje. Jumătate dintre apartamente au fost vândute până acum. Pe strada Aviatorilor este un alt proiect nou cu 20 de apartamente, tot o clădire de trei etaje.

Primul proiect nou din acest cartier, tot un bloc de mici dimenisuni, a fost demarat în anul 2006.

În cadrul proiectelor noi, cel mai greu s-au vândut apartamentele de la parter. Pentru că pot fi folosite şi ca spaţii comerciale, preţul cerut poate ajunge şi la 70.000 de euro.

De la 50.000 la 65.000 de euro şi retur

În zona Letea, parte a cartierului URA, a fost dată în folosinţă anul trecut o clădire cu două scări, de câte 30 de apartamente fiecare. La trei camere, locuinţele au 100 de metri pătraţi construiţi, din care 80 locuibili. Preţurile au fost de circa 55.000 de euro pentru trei camere şi de 45.000 de euro pentru două camere. „S-a vândut tot, chiar dacă preţurile sunt mari pentru Bacău”, spune Bondăreţ. În zona Letea apartamentele s-au vândut bine şi înainte de criză. În 2009 s-au făcut şi reduceri. Cei care au cumpărat din fază de proiect au plătit pentru un apartament cu trei camere 50.000 de euro. Anul trecut, aceste imobile, în faza „la cheie”, au ajuns şi la 65.000 de euro. Reducerile de anul acesta au făcut însă ca preţul să ajungă la nivelul celui cerut în faza de proiect, respectiv 50.000 de euro.

Preţurile pe segmentul nou au scăzut în general cu 20-25%. Astfel, vânzătorii nu pot spera să obţină mai mult de 45.000 de euro pentru un apartament nou cu două camere, asta în condiţiile în care anul trecut pentru aceeaşi locuinţă cereau 60.000 de euro. În ciuda acestor diminuări, constructorii nu şi-au pierdut speranţa. De pildă, firma Combac are în acea zonă un proiect în construcţie – trei blocuri cu mai multe scări. Dacă totul merge conform planului, proiectul urmează să fie finalizat în 2010.

„Prima Casă”, un eşec

Garsonierele se vindeau cu 22.000 de euro până anul trecut. Acum se tranzacţionează cu 17.000 de euro. „Bani mai sunt în piaţă acum, dar cei care dispun de lichidităţi au aşii în mânecă. Degeaba vrei ca proprietar un anumit preţ pentru imobilul tău.

Cumpărătorii sunt cei care stabilesc valoarea acestuia”, explică Bondăreţ. Acesta adaugă că „Prima Casă” a fost un eşec total în Bacău. „În tot oraşul, s-au vândut poate zece locuinţe prin acest program.  Proprietarii nu au fost de acord să se angajeze că dau apartamentul cuiva care dorea să-l ia prin «Prima Casă» fără să ia un avans”, spune agentul Proadvice.

Nici dezvoltatorii nu au reuşit să vândă prin programul guvernamental. „Constructorii care au avut case la vânzare au vrut să vândă prin acest program, dar timpul pierdut şi lipsa unei siguranţe i-au făcut să mizeze pe alt tip de clienţi”, crede Bondăreţ. Lucrurile nu vor sta mai bine nici în viitor.„Au fost puţini clienţi pentru «Prima Casă». Alţii noi pe acest program nici nu vor mai fi, pentru că numărul celor eligibili s-a epuizat” spune Florin Dudău, manager ProHouse Group.

- Tipuri de locuinţe: apartamente vechi de una până la patru camere, case.
- Centre comerciale: Plus, Billa, magazine de cartier
- Transport: Şoseaua E85 străbate cartierul. Pe aceasta trec aproape toate liniile de transport din oraş
- lUnităţi de învăţământ: şcoli generale, grădiniţe, clase ale Universităţii Lucian Blaga din Sibiu
- Clinici şi spitale: farmacii
- Parcuri: spaţii verzi
- Grad de poluare: cartierul este unul mai poluat comparativ cu alte zone din oraş, fiind afectat de activitatea industrială

Povestea cartierului tău

Compania Aerostar Bacău a fost înfiinţată pe 17 aprilie 1953 cu denumirea „Atelierul Central de Aviaţie” sau Întreprinderea Economică „Uzina de Reparaţii Avioane”(URA). În forma de organizare de astăzi, Aerostar funcţionează din anul 1991. Obiectul principal de activitate constă în construcţii şi reparaţii de aeronave şi nave, iar o altă activitate tradiţională este cea de fabricare de recipienţi metalici, butelii de aragaz. La Bacău s-a construit prototipul IAR-93, primul avion de luptă postbelic românesc. Iniţial uzina era localizată în comuna Vasile Roaită.

Cea mai veche referinţă istorică pentru oraşul Bacău datează din 1399, când acesta este menţionat în documentul lui Iuga Vodă, act prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeşii satului Brătila.

Nicolae Iorga este de părere că denumirea oraşului Bacău derivă de la slavul Bâc care înseamnă zimbru, bour, taur, ceea ce denotă că pe aceste meleaguri au fost întinse păduri în care trăiau turme de zimbri.

În 1816, oraşul era structurat de-a lungul Uliţei Mari cu orientare nord-sud, în lungul drumului Adjud-Piatra Neamţ. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, oraşul se va extinde mult spre nord şi spre sud-est. Ulterior, datorită construcţiei căii ferate şi a Podului de Fier, peste Bistriţa, oraşul se extinde spre est-vest. Erau 12 străzi mari, bine liniate, dar nepavate. Cu excepţia zonei centrale, restul aşezării avea un puternic aspect rural, cu case din lemn şi pământ. Sectoarele Paloşanu şi Lecca erau cartiere insalubre, locuite de muncitori şi ţărani.

În perioada interbelică, sunt incluse în intravilan comunele Şerbăneşti, Gherăieşti şi Izvoarele de Sus.