„Nu este momentul pentru shopping de companii”

Proprietarul companiei de transporturi Dacos din Râmnicu Vâlcea, Dan Petrescu, se află de câteva luni într-o dilemă: să vândă sau nu businessul înfiinţat acum 16 ani?Criza financiară i-a atenuat apetitul pentru tranzacţii. Actualul context internaţional i-a cam îngreunat lui Dan Petrescu negocierile cu potenţialii cumpărători pentru Dacos.

Omul de afaceri vâlcean Dan Petrescu visa de când era copil să devină şofer de tir. Nu a ajuns să-şi câştige existenţa conducând tiruri, dar are în proprietate autocare şi, din când în când, se mai urcă la volan ca să testeze cum mai merge businessul. Călătorii nu ştiu că el e patronul, dar aşa află detalii importante care nu reies din cifre şi rapoarte.

Înainte de ’89, Dan Petrescu era angajatul Ministerului Afacerilor Externe, trimis la post la Havana în Cuba. Venind în România, el nu şi-a mai găsit locul. „Trebuia să mă mişc, toată lumea făcea ceva în ţara asta”, spune el. Aşă că, în 1992, Dan şi un prieten de-al său, Costel, au cumpărat un microbuz şi au început să transporte călători.

Parteneriatul s-a rupt în mai puţin de un an, dar firma şi titulatura ei, rezultată din combinaţia numelor asociaţilor, au rămas. Iar afacerea a evoluat treptat. Cifra de afaceri a grupului a fost anul trecut de aproximativ şase milioane de euro, cu 25% mai mult faţă de 2006. Dar Petrescu a vrut să vadă cu ochii lui cum funcţionează firma în realitate, nu în cifre.

Aşa că, într-o zi s-a deghizat în şofer. S-a urcat într-un autocar, le-a zâmbit călătorilor şi le-a dat bilete. „Concluzia mea a fost că mai avem lucruri de pus la punct, iar elementele care nu merg bine sunt transmise cel mai bine de piaţă”, spune el. În plus, acesta pune diversele nereguli şi pe seama faptului că o firmă cu mulţi angajaţi se gestionează mai dificil.

„O companie mare este ca un urs grizzly care se mişcă mai greoi. E puternic, dar nu mai are agilitatea de a înţelege ce se întâmplă în interior”, conchide el.2008 a fost un an al negocierilor, în care omul de afaceri a anunţat de mai multe ori vânzarea companiei sale de transport, Dacos.

„Vând dacă iese preţul corect”

„N-am dat-o la mica publicitate, am primit nişte propuneri”, explică el situaţia. Negocierile cu cele două pretendente, companii de profil din Austria şi din Franţa, nu s-au încheiat încă. De altfel, în actualul context nici nu cred că este momentul pentru asemenea tranzacţii, consideră Petrescu.

El ţine să menţioneze că îşi va vinde afacerea numai la preţul corect. S-a convins că orice este de vânzare abia în 2002, când a şi primit prima ofertă. La acea vreme, era vorba despre benzinăria pe care o deţine lângă sediul firmei.

Ce va face dacă va reuşi să-şi vândă compania? „Îmi voi lua un concediu şi după aceea încă unul (râde). Glumesc! Nu voi ieşi la pensie, ci voi face un nou business, într-un domeniu conex transporturilor – service, reparaţii, reprezentanţă”, mai spune el.

Nu zboară niciodată cu avionul

Cât despre concediu, ştie doar de un singur lucru: transportul va fi pe patru roţi. „Sigur nu voi lua avionul. De frică, nu mai zbor. Conduc eu, am mai multă încredere în mine. De copil, visul meu a fost să ajung şofer de tir, eram chiar hilar prin clasa a VIII-a, când diriginta mă întreba ce vreau să devin”, spune nostalgic omul de afaceri.

O altă pasiune din copilărie a bossului de la Dacos sunt câinii. Pufi, un ciobănesc mioritic de 90 kg, îl aşteaptă de fiecare dată bucuros atunci când acestea ajunge acasă. Şi, cât de obosit ar fi, nu poate rezista tentaţiei de a se juca câteva minute cu uriaşul patruped.

Dacos în cifre:

159 de angajaţi, din care 70 sunt şoferi
58 de autocare
24 de curse zilnice
3 milioane de pasageri pe an
250.000 de euro este preţul mediu de achiziţie al unui autocar Dacos
5 tone de carburant sunt necesare zilnic
1 euro este preţul mediu per kilometru pentru o cursă Dacos