Vinuri mici intrate în „liga mare“

adevarul

Publicat: 02.10.2009 20:21

Ultima actualizare: 10.08.2022 00:41

Zghihara de Huşi, Frâncuşa de Cotnari sau Cadarca de Miniş sunt câteva dintre vinurile care au fost mutate din beci pe rafturile marilor magazine. Bănăţenii se laudă că vinul lor cel mai cunoscut, de la Miniş, e afrodiziac, în timp ce moldovenii spun că Frâncuşa era preferată chiar de Ştefan cel Mare. CLICK AICI PENTRU FOTOGALERIE!

Mai citeşte:

Pe dealurile de la Miniş, judeţul Arad, cel mai cunoscut brand este, fără îndoială, Cadarca de Miniş, cunoscut şi sub denumirea de „Afrodiziacul de Miniş”.

„Pe lângă calitatea de afrodiziac, care ajută la potenţă, are şi o calitatea olfactivă şi gustativă extraordinară. E ceva aparte. Nu se găseşte în altă parte la noi aşa ceva. Vinul roşu Cadarca are o aromă şi un gust condimentat”, a mai declarat Balla Gheza, de la Vine Princes.

El spune despre originea strugurilor din care se produce Cadarca de Miniş că este un soi local, care provine însă din Albania. Gheza spune că Vine Princes, deşi promovează o marcă bine cunoscută, nu poate ajunge pe piaţa marilor producători.

„Noi încercăm să facem un vin de calitate, care să fie apreciat de consumatori. Pe ei vrem să-i câştigăm. Asta este atuul nostru. Sunt convins că nu o să se vândă mai bine vinul nostru celor care au vinuri de colecţie”, spune Balla Gheza, directorul de la Vine Princes.

Vine Princes are 62 de hectare de vie. „La noi producţia e mai scăzută la hectar decât în altă parte. Şi mult şi bun e mai greu să obţii. Pot să spun că scoatem cam 3.000 de litri pe hectar. Asta înseamnă cam 180.000 de litri pe an. Îmbuteliem 60%, iar 40% se vinde la vrac”, a mai declarat Balla Gheza.

Exportul nu se aflăm printre priorităţile acestuia pentru că „liga mare” e încă prea mare pentru el. „E important şi exportul, dar preţurile nu sunt deloc mai bune. Ştim că nu avem cum să concurăm cu cei din hipermarketurile din Olanda sau Anglia. Noi tindem spre gastronomie. Ne interesează restaurantele, hotelurile, vinotecile”, a afirmat Balla.

Citeşte despre cum pot să folosească bănăţenii vinul pentru a face profit şi din turism, urmând exemplul producătorilor de vin din Austria:
Ţăranii viticultori din Austria au soluţia pentru salvarea turismului din Banat

Frâncuşa de Cotnari, promovată cu legende

În curţi, vinul, chiar şi cel de soi nobil, este pregătit tot după metode vechi

Unul dintre cele mai puţin cunoscute vinuri din regiunea Moldovei, Frâncuşa de Cotnari, a câştigat notorietate datorită asocierii cu imaginea domnitorului Ştefan cel Mare. Vinul se produce aici de pe vremea lui Burebista pentru că are condiţii pe care nu le mai întâlneşte în alte zone.

Imaginea Frâncuşei de Cotnari este creionată cu ajutorul unui amestec între istorie, mituri şi marketing. „Se spune că era băutura preferată a lui Ştefan cel Mare. În trecut acestui vin i se mai zicea «Ţânţâră», din cauza formei boabelor de struguri mici şi bătute“, afirmă Cătălin Grecu, director de marketing la firma Cotnari.

Sătenii spun că bărbaţilor li se potriveşte cel mai bine Frâncuşa, cu gustul ei dur, iar femeilor Tămâioasa cea parfumată şi dulce. În comuna ieşeană, familiile de podgoreni nu-şi văd capul de treabă în această perioadă a anului. Fiecare gospodar face alături de familie pentru a face vinul după metode moştenite din străbuni şi care va fi bun de servit abia în apropierea Crăciunului.

„Strugurii se zdrobesc, iar amestecul se trage şi se dă la teasc. Vinul ajunge apoi în butoaiele de lemn care sunt pregătite cu cel puţin o lună înainte, când oamenii le dau «la umflat». După ce stă la fermentat, vinul se trage de pe drojdie şi în apropierea Crăciunului, cel mai târziu poate fi băut. Frâncuşa este prea aspră pentru gusturile mele. Eu de pildă pun fetească, dar sunt ani când fac şi tămâioasă “, explică Vasile Creţu, primarul comunei Cotnari, care numără numai puţin de 5.000 de familii de podgoreni.

Lazăr Chirea gustă mustul ca să potrivească tăria vinului

Frâncuşa a început însă să-şi facă loc în sufletele cotnărenilor. „Pentru că este un vin sec, nu prea avea căutare printre localnici, care preferă mai mult vinurile dulci. De aproape trei ani însă, Frâncuşa este din ce în ce mai apreciată“, spune şi Dumitru Ezaru, viticultor.

Tot în Moldova, din podgoriile Vrancei, Puterea Ursului a căpătat notorietate, după ce, în trecut, aşa erau denumite efectele vinului. Astfel, Puterea Ursului denumeşte acum un vin roşu, puternic, demisec, cu proprietăţi afrodiziace şi energizante.

Vin mai mult şi mai bun

Potrivit specialiştilor, anul acesta producţia de vin va creşte faţă de anul trecut cu 5-10%. Podgorenii spun că vremea a fost bună, uşor secetoasă, aşa că vinul va fi dulce şi parfumat.

Vasluienii petrec cu Zghihară

Numele licorii specifice zonelor viticole din Huşi, judeţul Vaslui, vine de la uşurinţa cu case se binedispun cei o beau. Zghihara este un soi de viţă de vie care se găseşte numai în viile din Huşi, unde găseşte mediul perfect pentru a rodi.

Vinul alb care se obţine din boabele strugurilor este sec, de calitate superioară şi este indicat să fie servit cu mâncăruri uşoare. „Este unic, soiul creşte numai la noi, în zona Huşilor, la fel ca şi Busuioaca de Bohotin“, a afirmat primarul Ioan Ciupilan, care consideră vinul cel mai bun promotor al zonei.

Vinul este un soi foarte productiv, cu o aciditate ridicată. În ultimii ani producţia a fost de 18-20 de tone la hectar. „Cel mai bine merge la chefuri şi petreceri. De aici şi numele său: zghihaia vine de la «zghihuială», cum spuneau bătrânii, fiindcă cei care-l beau devin foarte energici, foarte volubili“, povesteşte inginerul Teodor Botezatu, directorul Colegiului Agricol „Dimitrie Cantemir“ din Huşi.

„Zaibărul e cel mai faimos. Păcatul lui e că nu e nobil!“

Nea Mărin este cel care a făcut celebru zaibărul

Până nu guşti zaibărul de Băileşti şi nu-l simţi gâdilându-ţi tălpile şi nu poţi spune că ai cunoscut tăria celui mai puternic dintre vinurile româneşti, te asigură orice localnic din satul unde s-a născut Amza Pellea. De altfel, toată suflarea Băileştiului îţi poate spune că îndrăgitul actor este cel care a făcut celebră licoarea.

Cu toate acestea, localnicii spun că acum nu se mai găseşte zaibăr în orice gospodărie, cum era înainte de colectivizare. Au cei mai mulţi, dar şi-au mai pus şi câte o viţă de blanc sau un ananas. Nea Lazăr Chirea (72 de ani) are la câmp o viţă bătrână la care a mai înnoit „buturoaga“. N-ar da via sa de zaibăr pe niciun soi nobil, pentru că, deşi hibrid nu prea agreat de Uniunea Europeană, e bun şi strugure, şi vin.

Nea Lazăr spune că şi-a cumpărat casa chiar de la Amza şi locuieşte în aceeaşi curte cu muzeul ce poartă numele actorului. La începutul săptămânii bătrânul doar ce adusese acasă 1.500 de kilograme de struguri, de la podgoria sa. I-a dat prin stropşitoare şi i-a lăsat la fermentat în patru butoaie uriaşe, de câte 500 de litri fiecare. Toate din lemn, că aşa-i tradiţia, iar lui Nea Lazăr nu-i place să se abată de la reţetă.

„Dacă nu-i dai zaibărului zahăr cât îi trebuie, se acreşte. Ăsta-i interesul cu dulceaţa băuturii. Eu la butoiu’ de 500 de litri am pus zece kilograme de zahăr“, explică bătrânul care-şi mai ajută zaibărul cu busuioc sau pelin ca să dea greutate gustului. Zice că zaibărul e sănătate curată. „Cum crăp ochii, beau, pe inima nemâncată. La cât muncim noi, am muri dacă n-am avea din ăsta“, spune olteanul.

Câteva case mai încolo, la familia Vădeanu, tanti Cornelia laudă zaibărul, dar se fereşte să-l bea altfel decât şpriţ. „Nu poţi să-l bei curat, ci trebuie să-l îndoieşti cu sifon, că e puternic rău. Ajunge tăria lui până la 20 de grade“, susţine femeia. Fiul său, Cârstea, confirmă că e vin pentru oameni zdraveni.

Marcă înregistrată

Autorităţile locale ar vrea să promoveze brandul în toată ţara şi poate chiar şi în străinătate. Îi opreşte însă faptul că nu este un soi nobil, ci unul hibrid, neagreat de Uniunea Europeană.

Totuşi, Costel Pistriţiu, edilul din Băileşti, a înregistrat marca „Zaibăr de Băileşti”. „Ar fi o chestie extraordinară să putem să-l vindem în magazine, să facem o producţie comună cu zaibărul strâns de la toţi băileştenii. Mi-aş dori din tot sufletul, şi Amza, de acolo de unde e, cred că şi-ar dori ca pe masa oricărui român să fie un brand «zaibăr». Că doar este şi medicament, unul pentru suflet, pentru toţi băileştenii. Taninul din zaibăr îi face să fie rezistenţi la frig“, spune primarul Băileştiului.

Şi localnicii ar vrea acelaşi lucru. „Zaibărul e cel faimos, dar păcatul lui e că nu e vin de soi nobil!”, spun însă ei cu regret.