Vânătorii de târguri

Vânătorii de târguri

Eduard, Olivia şi Diana au renunţat la meseria de profesor de filosofie şi s-au făcut vânzători ambulanţi. Unde poţi avea cea mai mare expunere dacă nu la un târg care adună la un loc până la 10.000 de oameni? Aceasta a fost şi strategia de business a celor trei antreprenori prahoveni.

Când au plecat la Padova (Italia) ca să studieze istoria artei şi filosofia, lui Eduard şi Oliviei Săvulescu nici prin cap nu le trecea că, în mai puţin de patru ani, vor deveni oameni de afaceri. Plecaseră din ţară cu gândul de a deveni profesori.

În 2003, în preajma Crăciunului, cei doi nu ştiau ce cadouri să facă prietenilor şi s-au gândit să picteze nişte căni. Nimeni nu ducea lipsă de talent, că doar studiaseră Artele Frumoase în Italia. Cănile pictate au avut un succes atât de mare încât tinerilor le-a venit ideea unei mici afaceri.

Cei doi au racolat-o şi pe Diana, sora Oliviei, care era pasionată de pictură. S-au pus pe treabă şi, pentru început, au pictat căni şi ghivece, pe care le-au plasat într-un magazin din Ploieşti. Soţii Săvulescu au renunţat la meseria de profesori de filosofie la un liceu din Bucureşti şi s-au apucat de afaceri.

Cu Trabantul la Sighişoara

„Nu prea aveam succes. Vindeam ceva, dar foarte puţin“, îşi aduce aminte Eduard. Plata se făcea destul de greu, pentru că marfa lor era în regim de consignaţie. Oricum, primii lor bani au fost 100 de dolari. Erau mulţumiţi, dar simţeau că se poate şi mai bine.

Se apropia festivalul de la Sighişoara, un loc unde cei trei merseseră de atâtea ori în calitate de turişti, iar acum era o ocazie să-şi încerce talentul de... negustori. Când s-au decis să facă acest business, soţii Săvulescu împreună cu Diana s-au mutat la Valea Călugărească, în casa părinţilor celor două surori.

Aici aveau suficient spaţiu pentru a picta căni, ghivece şi alte vase de lut şi lemn. Festivalul de la Sighişoara din 2006 le-a confirmat celor trei că munca lor este apreciată de public. Au vândut tot ce căraseră în cele două cutii de carton înghesuite în portbagajul Trabantului lor, şi au câştigat 1.700 de lei vechi.

N-a fost rău, pentru trei zile. Doar că era extrem de obositor să fii comerciant la un festival. Ideal ar fi fost să aibă un magazin permanent într-o zonă ca Sighişoara, însă autorizaţiile, chiria foarte mare şi mutatul lor erau probleme aproape imposibil de rezolvat. Următoarea mişcare a fost să-şi încerce norocul la cetatea medievală de la Râşnov din judeţul Braşov.

Eduard, Olivia (centru) şi Diana şi-au decorat biroul cu produse pictate chiar de ei   Foto: Mihai Benea

Cu acelaşi Trabant, cu aceleaşi cutii de carton, cei trei au mers la poalele cetăţii şi şi-au expus marfa turiştilor. Străinii erau de-a dreptul încântaţi de produsele hand-made. Într-o zi, o maşină luxoasă a oprit lângă ei din care a coborât o femeie. Jane Drera, o englezoaică, era proprietara acelor spaţii pe care îşi instalaseră Eduard, Olivia şi Diana businessul ambulant.

 „Nu aveţi voie să vindeţi aici! Cine v-a permis să veniţi aici?“, s-a răţoit englezoaica. Iniţial, cei trei s-au dat drept studenţi, încercând s-o îmbuneze (în stil românesc!) pe proprietara locurilor. Stratagema a reuşit şi, după alte câteva minute de negocieri, Jane a cumpărat două obiecte de la ei, le-a acceptat cărţile de vizită şi le-a promis că îi va suna în maximum opt zile. „Ne-a promis că ne va ajuta să ne vindem marfa, dacă vom produce de două ori mai mult faţă de cât aveam în acel moment“, povestesc cele două surori, Olivia şi Diana.

Ajutorul englezesc

S-au dus acasă şi s-au apucat de lucru. I-au sunat pe toţi colaboratorii lor pe care îi cunoscuseră la Sighişoara, cerându-le materie primă, căni, ghivece, mărgele, care s-au transformat după nopţi în şir de muncă în artă hand-made.

Englezoaica s-a ţinut de cuvânt. Peste opt zile i-a sunat şi i-a invitat la Cetatea Râşnov, unde le-a amenajat un workshop. Aici, cei trei tineri trebuiau să-i înveţe pe copiii talentaţi meşteşugurile pe care le ştiau şi puteau să-şi vândă şi marfa.

„Râşnovul a fost cea mai frumoasă perioadă din viaţa mea“, spune Eduard. Au stat acolo un an (septembrie 2007 - august 2008). Concurenţa lor era repreyentatî de alte patru-cinci buticuri care vindeau, în general, chinezării. Nu aveau cum să le stea în faţă. Produsele hand-made erau la mare căutare, mai ales printre străini.

„Vindeam de 1.000 de euro pe săptămână, ceea ce nu era rău deloc“, spun ploieştenii. În perioada de iarnă au participat şi la târguri, unde nu aveau mai mult de un stand de doi metri pătraţi. Businessul se lega pe măsură ce lunile treceau şi cei trei visau deja la un magazin propriu.

Magazinul, un eşec

După săptămâni de căutări, Eduard, Olivia şi Diana au pus ochii pe un spaţiu de câţiva metri pătraţi din centrul Braşovului. Zona se anunţa promiţătoare, însă acel spaţiu era plasat pe unul dintre gangurile centrului vechi, lângă o cafenea.

„Cine va intra aici să bea o cafea ne va vizita şi pe noi“, socoteau antreprenorii. Nu a fost aşa. Au cheltuit aproape tot ce strânseseră de la Râşnov pentru plata chiriei, dotarea magazinului şi alte acte necesare înfiinţării unui SRL. Şi au pierdut tot. „Ideea de a ne face un magazin a fost cea mai mare greşeală“, spune Eduard.

După câteva săptămâni au închis magazinul şi s-au axat doar pe târgurile din ţară. Unde auzeau de un târg, acolo mergeau, iar profitul nu a întârziat să apară. Povestea cu Cetatea Râşnov s-a sfârşit după un an, când autorităţile locale au început să le pună beţe în roate celor trei tineri.

„Târgurile cu mii de oameni s-au dovedit a fi cele mai bune magazine“, spune Olivia Săvulescu. Şi au mizat doar pe târguri. De exemplu, la Sala Dalles, în decembrie 2008, cei trei au vândut marfă de  15.000 de euro în câteva zile. Până la sfârşitul acestui an vor ataca Cerbul de Aur, Junii de la Braşov, Sibiul Medieval şi Sinaia Forever...

Trabantul a fost schimbat cu o maşină mai bună, atelierul din Valea Călugărească, găzduit de casa părinţilor Oliviei şi Dianei, s-a mărit considerabil, iar experienţa de business a celor trei s-a îmbogăţit. Cifra de afaceri pe 2008 a fost de circa 50.000 de euro. În acest an, ei speră la mult mai mult. Handmadeart.ro este site-ul cu ajutorul căruia ploieştenii îşi vând marfa online, iar banii au început să curgă. Tot ce trebuie să facă este să pândească următorul târg.

Târgurile cu mii de oameni s-au dovedit a fi cele mai bune magazine.

Olivia Săvulescu
hand-mader

Afacere ambulantă

După ce au făcut o greşeală, deschizând un magazin în centrul Braşovului, Eduard, Olivia şi Diana au mizat doar pe târguri şi expoziţii, evenimente la care se adună mii de oameni. Cu o investiţie minimă constând în transport şi cazare în oraşele în care au loc aceste evenimente, cei trei antreprenori îşi vând marfa mult mai bine decât ar face-o într-un punct de vânzare fix.

100 de evenimente pe an

În România au loc cel puţin două târguri anuale în fiecare judeţ al ţării, potrivit reprezentanţilor consiliilor judeţene din ţară. Astfel, un comerciant poate participa la peste 100 de târguri într-un an. La un singur eveniment se adună cel puţin 2.000 de vizitatori, iar numărul acestora poate depăşi 10.000, în anumite cazuri.

Cele mai vândute obiecte ale echipei handmadeart.ro sunt cadourile personalizate, vasele de ornament, hainele şi bijuteriile hand-made.