Vaca de carne, încă studiu de business cooperatist

Prima cooperativă din domeniul creşterii porcilor ia în calcul şi creşterea bovinelor pentru carne Diversificarea este o strategie de echilibrare a afacerii: un an slab pentru carnea de

Prima cooperativă din domeniul creşterii porcilor ia în calcul şi creşterea bovinelor pentru carne

Diversificarea este o strategie de echilibrare a afacerii: un an slab pentru carnea de porc poate fi bun pentru carnea de vită. Înainte de a trece la noua afacere, investitorul trebuie să ştie că trei ani aduce bani de-acasă.

"Cere-ţi banii", spune insistent un afiş lipit pe toate uşile, trimiţând la depunerea cererilor pentru plăţile directe europene. Suntem într-un centru al APIA (Agenţia de Plăţi şi Intervenţie în Agricultură) din Sibiu. Cele câteva zeci de persoane, strânse într-o sală tip şcoală sătească, nu au venit însă pentru a-şi cere banii. Tineri şi mai puţin tineri s-au adunat pentru a discuta despre o idee de afacere - creşterea bovinelor de carne, în sistem cooperatist. Majoritatea sunt deja membri ai Cooperativei Muntenia, deci nu mai trebuie să li se explice avantajele asocierii.

Europa, o piaţă nesaturată

De trei luni, Cooperativa Muntenia a oprit înscrierile pentru porc. Se pare că s-a ajuns la un nivel satisfăcător de încărcare: până la sfârşitul anului vor fi finalizate 80 de ferme şi alte 220 aşteaptă să obţină fonduri structurale.

"E momentul să începem şi altceva. Avem potenţial pe carnea de bovină şi ovină. Nu există să nu vinzi pe piaţa UE dacă ai calitate, spune Mihai Lungu, preşedintele Muntenia. Apoi, să ne gândim că vom ajunge şi noi ca-n Europa, unde se mănâncă foarte multă carne de vită, şi nu de porc, ca la noi".

Odată premisele stabilite, urmează analiza tehnică. O firmă din Elveţia a propus un sistem circular de grajduri, amplasate direct pe pajişte. Apoi, abatoare mobile, cu o capacitatede 24 de capete/zi, se plimbă la membrii cooperatori şi abatorizează direct la ferma respectivă."Dacă aude asta, ANSVA-ul cade pe spate", spune cineva din ultimul rând. Dar spectrul Agenţiei Sanitar-Veterinare nu deturnează prezentarea. Sunt aduse argumente de cost, inclusiv prin faptul că animalul nu este stresat, pentru că vede omul doar o singură dată, în momentul când este transportat la fermă.

Problemă neaşteptată: paza fermei

E nevoie de pajişte întinsă pentru ca vacile să pască liber. "Vaca de carne nu e animal de grajd", spune specialistul invitat la dezbatere, Dan Neaţă, directorul general al Agenţiei Naţionale pentru Ameliorare şi Reproducţie din Baloteşti.

Pajiştile pot să fie oriunde, de la şes până la munte, la 1500 m. Practic, în România nu există probleme de inadaptabilitate a raselor. Charolais sau Limousin din Franţa, chiar şi belgiana "Albastră", dar parcă mai potrivit este Angusul, scoţianul rustic, care trăieşte în semisălbăticie şi care a prins foarte bine prin părţile noastre.

Dar pentru toţi se întrevede deja o mare problemă. În proiect, se spune că este suficient un singur îngrijitor. Poate pe modelul elveţian, dar "la noi, te trezeşti că-ţi dispare vaca". Subiectul lăsării vitelor în semisălbăticie cere lămuriri suplimentare.

Subvenţiile, bune de... muls

"Domnilor, mai înainte trebuie lămurit ce a negociat România, că altfel poţi să creşti, dar nu primeşti subvenţia", se aude o voce cu un uşor accent maghiar."Da, nu există limită pentru vacă de carne, dar există subvenţii pentru vaci lactante, sacrificare, de sezonalitate, de ...", spune, citind dintr-o carte în maghiară, Suba Kalman, directorul Unităţii pentru Ameliorare şi Reproducţie Mureş. Intervenţia pragmatică readuce discuţia pe terenul afacerii. Se convine că problema subvenţiilor trebuie într-adevăr să fie lămurită.

Pentru Miron Dascălu, din Buzău, este important să se precizeze pragul de rentabilitate a unei ferme - 50 de vaci, pentru fiecare vacă fiind necesare, în general, 1,4 ha de pajişte. Dar dacă suntem în zonă de munte şi avem posibilitatea, nu putem creşte mai mult?, se interesează Corina Suciu, din Deva. "La 1.000 de ha, se pot creşte fără probleme până la 800 de vaci".

După carte, într-un an şi jumătate, vaca poate ajunge la 550 kg. La un preţ european mediu de circa doi euro/kg şi scăzând costurile, se poate ajunge la un câştig de 500 de euro pe vită.

Întâlnirea de la Sibiu nu s-a terminat cu o concluzie clară. Varga Ioan, din Braşov, nu mai crede în cifre, dezamăgit de faptul că până acum a pierdut 10.000 de euro pe studii de fezabilitate la proiecte eşuate. Nicolae Teodoru, 33 de ani, din Roman, crede că se conturează o afacere din creşterea vacilor, cu condiţia să ai şi altă afacere "pentru echilibrare". "Ar mai putea fi luat în calcul şi un alt avantaj - la mine în zonă, găsesc teren pentru păşune aproape gratis - mă roagă bătrânii să-l iau", spune Cornel Năstase, din Urlaţi, Prahova.

Afacerea, pe scurt

Premisă

- UE are un deficit de carne vită de 200.000 de tone/an, în perioada 2007-2010.

- Vita reprezintă 10% din consumul de carne în România, faţă de 40% media în UE.

Costuri

- teren: min. 70 ha

- efectiv: 50 vaci de rasă, 1.700-2.000 euro/cap

- adăpost, circa 40.000 euro (posibilităţi de cofinanţare prin fonduri structurale)

- În primii trei ani, trebuie aduşi bani de acasă pentru: ratele la împrumutul bancar, capitalul de lucru.

Câştig

- La o investiţie iniţială de 150.000 de euro (fără costul terenului), câştigul începând cu al treilea este în jur de 10-12.000 de euro, iar din anul al cincilea, 40.000 de euro. (Nu se iau în calcul subvenţiile; în primi trei ani, efectivul fermei sporeşte cu 10 capete/an).

Cote şi subvenţii

Prin comparaţie cu vaca pentru lapte, vita pentru carne este o afacere mult mai "liberă". Nu este îngrădită de restricţii de plafon şi probleme de valorificare. În plus, se pot acorda şi unele subvenţii. La momentul încheierii capitolului "Agricultura" în negocierile cu UE, România a fost prinsă cu un efectiv curent de 2,89 milioane capete bovine pentru carne, din care un plafon de 1,835 a fost declarat eligibil pentru prime speciale de alăptare, abatorizare, îngrăşare. Anul acesta, primele acordate de la buget variază între 150 şi 400 de lei pe cap de bovină, în valoare totală de 70 milioane de lei.

O singură fermă, după doi ani de birocraţie

Înfiinţată în urmă cu doi ani, Cooperativa Muntenia propunea investitorilor, în premieră, un sistem de asociere în care cooperatorul este sprijinit să-şi dezvolte ferme de îngrăşare a porcilor, după un proiect standardizat.

Cooperativa este acţionar principal la o fermă de reproducţie şi la un abator, astfel încât acestea pot oferi membrului cooperator preţuri avantajoase. Prin planul de afaceri, la o investiţie de circa 700.000 de euro (fermă cu două adăposturi), cooperatorul ar putea obţine un profit brut de circa 100.000 de euro. Proiectul financiar se bazează pe obţinerea de cofinanţare prin SAPARD, ulterior fonduri structurale. Deocamdată însă, cooperativa nu "lucrează", până acum nefiind activă decât o singură fermă. Miron Dascălu, 31 de ani, a terminat, după proiect, prima fermă, în ianuarie, la Podgoria (Buzău) şi acum se pregăteşte pentru al doilea ciclu de producţie. Succesul său pare să aibă mai degrabă o explicaţie individuală: având la activ 14 firme (din domenii diverse, inclusiv consultanţă), a învăţat să se descurce cu instituţiile.

Altminteri, în ciuda standardizării, "un dosar admis într-un judeţ este respins în altul", spune Mihai Lungu, preşedintele Muntenia, arătând că proiectul cooperativei a fost întârziat de depunerea dosarelor la Sapard (fond care, între timp, s-a epuizat).