VIDEO Ce se întâmplă cand investitorii dorm liniştiţi: cele mai mari escrocherii
0
Scheme Ponzi, declaraţii fiscale false sau companii obscure, investiţii speculative proaste şi bani falşi. Acestea au fost cele mai utilizate metode care au condus la fraudele bancare care au făcut istorie.
Vă prezentăm mai jos un top al celor mai cunoscute fraude şi escroci din întregul sistem financiar mondial.
1. Bernard Madoff, cea mai mare fraudă din istorie
Ultima fraudă bancară, dar şi cea mai mare a fost regizată de Bernie Madoff, fost preşedinte al bursei NASDAQ, fondator în 1991 al firmei Bernard L. Madoff Investment Securities LLC.
În vârstă de 71 de ani, Madoff a fost condamnat la 150 de ani de închisoare, la sfârşitul lunii trecute, pentru că timp de 20 de ani, a folosit o schemă piramidală (Ponzi), prin care a folosit banii noilor clienţi pentru a plăti profituri fictive investitorilor anteriori, creând o fraudă ce a fost estimată la 65 miliarde de dolari, fiind cea mai mare fraudă din istoria Wall Street-ului.
Madoff a recunoscut că nu a investit nici un ban din cele 13 miliarde de dolari care i-au fost încredinţate pentru administrare, timp de două decenii, de bănci, organizaţii de caritate sau persoane particulare.
Timp de 30 de ani, Madoff şi-a construit o reputaţie de investitor genial, care aducea profit în mod constant, de pe pieţele unde opera. Faima sa a atras clienţi celebri, precum regizorul Steven Spielberg, manageri de fonduri, precum J. Ezra Merkin, dar şi fonduri caritabile, universităţi, prieteni şi chiar o anumită parte a regalităţii europene.
Mărturia victimelor lui Madoff
Unul dintre păgubiţii lui Madoff este regizorul Pedro Almodovar. Compania de producţie El Deseo a lui Almodovar a investit în Oyster Investments, care a investit, la rândul său, în Lux Investment Fund, companie expusă la scandalul Madoff.
Madoff a fost denunţat în decembrie anul trecut de proprii săi copii după ce a recunoscut că firma sa, Bernard L. Madoff Investment Securities LLC, este "o mare minciună".
În martie 2009 Madoff a pledat vinovat, iar în 29 iunie a fost condamnat la 150 de ani de închisoare. Administraţia penitenciară urmează să decidă în care închisoare îşi va sfârşi zilele fostul om de afaceri.
2. Enron, cel mai răsunător faliment din istoria Americii
Cea de-a şaptea companie ca mărime din SUA, Enron, a intrat în faliment în 2001 după ce s-au decoperit nereguli în declaraţiile financiare. Falimentul Ebron a însemnat datorii de aproximativ 32 miliarde de dolari, 4.000 de şomeri care au rămas şi fără pensii şi mii de investitori care au rămas fără bani.
Enron a fost cea mai mare companie de trading de energie din lume, cu o valoare estimată la 68 de miliarde de dolari înainte de a se prăbuşi în urma acuzaţiilor de fraudă lansate în decembrie 2001.
Kenneth Lay, fondatorul Enron, a decedat înainte de a-şi primi pedeapsa
Foştii şefi ai Enron, în frunte cu Kenneth Lay, fost preşdinte şi fondator al companiei, şi pe Jeffrey Skilling, fost CEO, au ascuns datoriile pe care le avea firma prin creearea de companii obscure.
După ce Congresul American a aprobat, la începutul anilor ‘90, deregularizarea vânzării de energie, Enron a creat o piaţă de energie în care a pariat şi pe care a manipulat-o. Deşi raporta profituri uriaşe, lucru care a dus la o creştere extraordinară a preţului acţiunilor (la sfârşitul anilor 90, o acţiune Enron ajunsese să coste 80-90 de dolari), compania înregistra în realitate pierderi consdiderabile cauzate în mare parte de brokerii care au făcut investiţii proaste.
Pentru a acoperi pierderile, şefii de la Enron au creat off-shore-uri, pe care le controlau, şi care absorbeau toate pierderile şi datoriile companiei. Totodată, profitând de informaţii din interior, aceştia au tranzacţionat acţiuni pentru profitul propriu.
În iulie 2001, Enron raporta câştiguri de 50,1 miliarde de dolari, de trei ori mai mari faţă de cele din anul trecut, însă trei luni mai târziu, în octombrie, anunţa că are rezultate negative pe al treilea trimestru. Falimentul Enron a fost declarat la sfârşitul anului 2001, când acţiunile companiei scăzuseră de la 90 de dolari bucata la mai puţin de 50 de cenţi.
Fondatorul companiei, Kenneth Lay, a murit în mai 2006, înaintea de a putea fi condamnat. Jeffrey Skilling, fost CEO, a fost condamnat la 24 de ani şi patru luni de închisoare pentru responsabilitatea sa în falimentarea gigantului energetic.
3. Barings, vândută pe o liră sterlină
Cea mai veche bancă comercială din Marea Britanie, înfiinţată în 1762, a fost văndută în 1995, gigantului financiar olandez ING, pentru suma simbolică de o lira sterlină.
Banca s-a prăbuşit după ce un singur angajat al băncii, traderul Nick Lesson, a pierdut 827 milioane de lire sterline (1,3 miliarde de dolari) efectuând tranzacţii speculative pe piaţa futures cu banii clienţilor. Lesson a condus operaţiunile de la Singaopre, unde timp de trei luni a cumpărat peste 20.000 de contracte futures, în valoare de circa 180.000 de dolari fiecare. Circa trei sferturi din pierderea de 1,3 miliarde dolari pe care a provocat-o bancii Barings au provenit din aceste contracte.
Lesson a fost condamnat la şase ani de închisoare în Singapore şi amendat cu 70.000 de lire, pentru escrocherie şi fals în acte. După ce s-a îmbolnăvit în inchisoare de cancer de colon, a fost eliberat în 1999. În prezent este CEO al clubului de fotbal irlandez Galway United.
Ewan McGregor a interpretat rolul lui Nick Lesson în filmul "Traderul" ,care ilustrează întreaga poveste care a dus la falimentul Barings
4. Alves dos Reis a contribuit la dezastrul economiei portugheze în anii ‘30
Portughezul Alves dos Reis a intrat în istorie cu cea mai mare fraudă din secolul XX. Aflat în închisoare, la începutul anilor ’20, după ce a achiziţionat cu un cec fals pachetul majoritar la o importantă companie portugheză, dos Reis a pus la cale frauda secolului. Astfel, folosind documente false el a parafat un contract cu Banca Naţională a Portugaliei care autoriza o tipografie străină să tipărească bancnote de escudo – moneda naţională portugheză.
Deţinând matriţe ale bancnotei de 500 de escudos şi un manual de tipărire folosit la Imprimeria Naţională Portugheză, el a contactat o tipografie britanică care urma să printeze 200.000 de bancnote de câte 500 de escudo ( care reprezenta 1% din PIB-ul Portugaliei). El le-a spus managerilor tipografiei că aceşti bani vor fi folosiţi în coloniile portugheze, precum Angola.
Bancnotă de 500 de escudos fabricată de Alves dos Reis
În foarte scurt timp el a devenit cel mai bogat om din Portugalia, şi-a creat propria bancă, Banca Metropolitană a Angliei, destinată spălării banilor. Reis şi-a dat seama că afacerea sa este fragilă şi a încercat să devină acţionar la singura structură care ar fi putut descoperi frauda, Banca Naţională a Portugaliei. Prin mită a reuşit să cumpere 10.000 de acţiuni, dar îi mai trebuiau 25.000 pentru a deveni acţionar majoritar al băncii.
Afaceristul nu şi a dus planul la îndeplinire pentru că frauda a fost demascată de servicile secrete portugheze. A fost condamnat la 20 de ani de închisoare, însă după 15 ani, în 1945, a fost eliberat.
Frauda lui dos Reis a avut un efect dezastruos asupa economiei portugheze care a intrat într-o criză puternică din care nu şi-a revenit decât după al doilea război mondial. La ieşirea din închisoare, Alves dos Reis a primit un post în sistemul bancar, pe care însă la refuzat. Portughezul a murit sărac.
5. Charles Ponzi, cel mai mare escroc din istoria SUA
Imigrantul italian Charles Ponzi este cel mai mare escroc din istoria Statelor Unite, care a dat şi numele schemei piramidale folosite de Madoff. Ponzi a început afacerea în 1919, pe când avea 27 de ani. Observând că există diferenţe destul de mari între preţul cupoanelor poştale din Italia şi SUA, el a început să comande mii de cupoane în Italia pe care urma să le vândă în SUA, cu un preţ cu 400% mai mare.
Bazându-se pe faptul că această schemă nu era ilegală, Ponzi a atras investitori în schema sa, cărora le pomitea profituri fantastice. El şi-a înfiinţat propria companie, Securities Exchange Company, prin intermediul căreia a oferit, la început, venituri atractive unui număr mic de investitori care astfel i-au adus clienţi noi.
Ponzi a atras în schema sa 17.000 de oameni
În speranţa unor profituri fabuloase, oamenii au ajuns să îşi vândă chiar şi casele pentru a intra în schemă. Investitorii existenţi erau plătiţi cu banii celor noi. Schema lui Ponzi mergea extraordinar de bine, însă datoriile se acumulau.
În câteva luni, în 1920, imigrantul italian ajunsese să facă 250.000 de dolari pe zi, o sumă extraordinar de mare pentru acea vreme, lucru care a atras atenţia autorităţilor. Ele au constatat că pe piaţă erau doar 27.000 de cupoane poştale, în loc de 160 milioane cât trebuia să fie la valoarea declarată a investitorilor.
Investitorii s-au panicat şi au venit în faţa sediului firmei pentru a-şi retrage banii. Faptul că Ponzi le-a dat imediat banii celor care i-au cerut şi le-a oferit mâncare şi cafea, i-a determinat pe mulţi să nu îşi mai ia înapoi sumele investite. Deşi a recâştigat încrederea investitorilor, Ponzi a fost condamnat în 1920 la cinci ani de închisoare. Schema lui Ponzi a atras circa 17.000 de oameni şi instituţii care au investit milioane de dolari.
Articol în curs de actualizare.
Se încarcă comentariile...
