Sticla colorată transformată într-o afacere de succes

Cererea tot mai mare de vitralii sunt semne ale creşterii acestui bussines. Piaţa vitraliilor din România a ajuns la aproape două milioane de euro, în condiţiile în care, în 2005 era

Cererea tot mai mare de vitralii sunt semne ale creşterii acestui bussines.

Piaţa vitraliilor din România a ajuns la aproape două milioane de euro, în condiţiile în care, în 2005 era estimată la doar jumătate de milion. Principalii jucători de pe piaţă pun această ascensiune pe seama creşterii numărului de competitori, dar şi a cererii tot mai mari.

La ora actuală, în România există câteva zeci de companii medii şi mari care produc vitralii, însă şi sute de persoane fizice autorizate. Restaurantele, cafenelele sau vilele din cartierele rezidenţiale au început să folosească din ce în ce mai mult vitraliile la uşi, ca obiecte decorative sau în locul termopanelor, care nu mai sunt la mare modă.

Mentalitatea potrivit căreia locul vitraliilor este doar în biserică dispare treptat, iar cei care au investit într-un astfel de atelier scot profituri considerablie. Vitraliul este o lucrare care costă mult, pentru că materialele folosite sunt foarte scumpe.

Însă investiţia iniţială pentru deschiderea unui astfel de atelier nu depăşeşte 5.000-6.000 de euro. Cu oameni pricepuţi, scule profesioniste şi un pic de talent se pot face bani mulţi din sticla colorată. Mai ales că este la modă să ai un astfel de geam în sufragerie sau la uşa de la intrare la vila de vacanţă de la munte. Adevăratele vitralii prelucrate de meşteri în atelier au foarte mare căutare atât în ţară, cât şi în străinătate şi ajung să coste şi 500 de euro metrul pătrat.

Tiberiu Maghera deţine la Arad unul dintre primele ateliere de vitralii din ţară de după Revoluţie. A moştenit această pasiune de la tatăl său, care face vitralii astăzi în America. "M-am lăsat de Facultatea de Politehnică ca să mă ocup de afacerea cu vitralii", spune Tiberiu, care s-a reapucat de studii de curând, însă în domeniul restaurării. "Cea mai mare problemă cu care se confruntă confecţionerii de vitralii din România este achiziţia materiei prime care trebuie importată.

Şi nu de oriunde, ci tocmai din America", mai adaugă Tiberiu. El spune că, în fapt, întreaga Europă îşi procură sticla colorată din America, singurul loc în care aceasta are o calitate de necontestat. În Belgia sau Italia se mai fabrică sticlă colorată pentru vitralii, însă ori e extrem de scumpă, ori nu îndeplineşte criteriile tehnice.

Imitaţiile ieftine, cel mai mare duşman al artiştilor

Cererea pentru vitralii autentice, realizate prin metode clasice, este tot mai mică din cauză că există încă mulţi clienţi care nu fac diferenţa dintre un vitraliu adevărat şi o banală imitaţie. "Este vorba despre o concurenţă neloială făcută de aceste companii, de cele mai multe ori foarte mari, cu cifre de afaceri consistente, dar care nu fac vitralii, ci geamuri de sticlă colorată", spune Tiberiu Maghera.

Chiar şi aşa piaţa este în creştere de la an la an, indiferent de tehnicile folosite sau de calitatea materialelor. Producătorii de vitralii acoperă întreaga ţară, ateliere de profil existând în Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Arad, Constanţa, Timişoara, Bacău, Vaslui, Târgovişte sau Sighetu Marmaţiei.

Care este profilul cumpărătorului de vitralii? Producătorii spun că majoritatea clienţilor sunt sfătuiţi de arhitecţi în cunoştinţă de cauză. Mai ales atunci când vine vorba de reşedinţe care depăşesc un milion de euro. "Nu ai cum să pui vitralii la apartament, deşi au fost şi astfel de clienţi care au dorit să aibă uşile interioare cu vitralii, spune Constantin Belciug, proprietarul unui atelier din Bucureşti.

"Cei mai mulţi clienţi provin din Pipera, Cartierul Francez, Băneasa, dar şi cafenele, restaurante sau chiar birouri. Chiar de curând am primit o comandă de vitralii pentru uşile unor birouri din domeniul modei", spune Belciug.

Există mai multe tehnici folosite, însă numai două sunt recunoscute de artiştii în vitralii.

Vitraliile Tiffany sunt cele mai căutate

Cea mai veche, folosită de secole, este tehnica plumbului sau a cementării, unde vitraliul este realizat din bucăţi de sticlă tăiate şi asamblate pe proiect în şină de plumb. Cea de-a doua este o tehnică modernă care se numeşte Tiffany.

Această metodă este de departe cea mai spectaculoasă dintre toate. A fost inventată în anul 1848 de artistul Louis Confort Tiffany. Prin această metodă se poate "umbla" la detalii extrem de mici, sticla aranjându-se cu ajutorul unei foiţe de cupru extrem de subţire. Aceste vitralii oferă garanţie foarte mare (aproximativ 100 de ani) şi pot fi restaurate.

Tehnica Tiffany este practicată de majoritatea atelierelor din ţară, mai ales pentru că este mai puţin dificilă decât cea a plumbului. "Cea mai mare cerere pentru vitraliile Tiffany vine din sectorul rezidenţial. În ceea ce priveşte vânzările din punct de vedere geografic, Bucureştiul este cea mai activă zonă, urmată de Prahova, Constanţa şi Cluj", spune Tiberiu Maghera.

O metodă mai nouă, inventată şi practicată în America este tehnica "overlay". Pentru aceasta se foloseşte un film special adeziv care se laminează la rece direct pe suprafaţa de sticlă, după care se lipeşte banda de plumb, care este de asemenea adezivă. Vitraliile overlay sunt mai ieftine, mai uşor de întreţinut, însă sunt contestate de ceilalţi meşteri ai vitraliilor, fiind considerate imitaţii.

FIȘA DE AFACERE

Investiţia iniţială pentru un atelier de vitralii care practică tehnica Tiffany nu depăşeşte 6.000 de euro, cu condiţia să existe un spaţiu de minimum 25 de metri pătraţi. Banii vor fi utilizaţi în achiziţionarea sculelor specifice şi a materiei prime pentru realizarea primelor vitralii.

În mod normal, în condiţiile unei cereri din ce în ce mai accentuate pe piaţa din România, investiţia iniţială poate fi acoperită după primele câteva luni, mai exact după primele două-trei comenzi. Rata profitabilităţii în această afacere este destul de ridicată, ajungând undeva la 25%.

Avantajul acestei afaceri este piaţa într-o continuă dezvoltare, cererea mai mare decât oferta şi rata profitabilităţii foarte ridicată. Dezavantajele majore sunt mentalitatea multor români care consideră că locul vitraliilor este doar în biserici, şi achiziţia pe foarte mulţi bani a materiei prime din străinătate. Sticla se cumpără din străinătate prin intermediul unor dealeri autorizaţi, care percep la rândul lor comisioane foarte mari şi astfel preţul sticlei colorate este imens.