Săpunurile făcute în bucătărie, o afacere de 1.000 de euro pe lună

Un inginer constructor din Sibiu a pus pe picioare un business care se bazează pe producţia de săpunuri naturale În urmă cu trei ani, un bărbat din judeţul Sibiu şi-a deschis un atelier de

Un inginer constructor din Sibiu a pus pe picioare un business care se bazează pe producţia de săpunuri naturale

În urmă cu trei ani, un bărbat din judeţul Sibiu şi-a deschis un atelier de săpunuri "hand made", chiar la el în gospodărie. Amestecă la făcăleţ uleiurile naturale din plante, apoi le combină cu hidroxid de sodiu şi arome naturale, toarnă compoziţia în tăvi şi o lasă la uscat vreo patru săptămâni. Nu vinde mai mult de 500-600 de săpunuri pe lună, însă comenzile pe care le are îi asigură un venit suficient pentru a-şi creşte businessul de la an la an.

Fără o investiţie consistentă, cu puţine cunoştinţe în domeniu, însă cu multă pricepere şi iniţiativă, Ladislau Gagyi şi-a construit din săpunuri o adevărată afacere de famile, care-i asigură un venit de peste 1.000 de euro lunar. Ideea i-a venit de la o carte, "Arta aromoterapiei", în care Ladislau a citit despre efectele terapeutice ale uleiurilor esenţiale din săpunurile făcute manual.

Încă de atunci s-a gândit să facă o afacere din fabricarea săpunurilor, însă nu ştia cum. Când a mai şi primit cadou, tocmai din Africa, un săpun din plante 100% natural, s-a hotărât. Inginer constructor de meserie, dar cu o vastă experienţă în mai toate meseriile posibile, sibianul s-a apucat de documentare de specialitate. Mai exact, pierdea nopţile pe Google căutând informaţii despre producerea săpunurilor naturale.

Prin 2004 şi-a cumpărat primele uleiuri de palmier, cocos, măsline şi germeni de porumb. Bucătăria casei din localitatea sibiană Şoroştin s-a transformat în laborator, dotat cu aparatură... de specialitate. Adică un cazan, un făcăleţ, un mixer şi câteva tăvi. "În limba engleză, aceste săpunuri se numesc "kitchen soap" (săpunuri de bucătărie), însă termenul se referă la modalitatea de producţie şi nu la destinaţia acestora.

"Se prepară exact ca o prăjitură", ne povesteşte Ladislau. Uleiurile de plante le cumpără sub formă solidă, le topeşte la aburi şi le amestecă întocmai ca ingredientele unei prăjituri: cu un făcăleţ sau o lingură mare de lemn. După ce se adaugă toate componentele necesare se omogenizează totul cu un mixer, iar mai apoi se aşază compoziţia într-o tavă tapetată cu hârtie cerată.

Procesul chimic de amestecare a substanţelor durează până a doua zi, când batonul de săpun va avea culoarea şi transparenţa finale. Apoi, se lasă la uscare alte patru săptămâni, înainte de a fi pus la vânzare.

Un săpun "made in Şoroştin" costă 15 lei La început toată lumea era reticentă. "Deşi am obţinut avizul Ministerului Sănătăţii asupra produselor mele şi toate celelalte acte necesare minifăbricuţei din bucătărie, distribuitorii nu s-au arătat prea entuziaşti de idee", povesteşte Ladislau. Produsele făcute de sibian se numesc Galador.

Reclama şi-o face pe internet, însă cea mai bună publicitate este clientul mulţumit care, după ce a cumpărat o dată, vine mereu. Mai întâi a încercat să-şi bage marfa pe la câteva plafare din Arad şi Sibiu, însă fără prea mare succes. Mai târziu, a dat peste un distribuitor din Bucureşti. "I-am dat 20 de săpunuri plus banii pe ele, ca în cazul în care nu le vinde să rămână şi cu banii, şi cu marfa.

Doar aşa l-am convins", spune Ladislau. Săpunurile s-au vândut foarte repede şi distribuitorul a mai cerut 20 de bucăţi. Apoi altele şi altele, iar astăzi acelaşi unic distribuitor cumpără 500 de săpunuri pe care le pune la vânzare în peste 1.000 de magazine din întreaga ţară. Săpunurile pleacă de la Şoroştin la un preţ de 10 lei bucata, iar pe rafturile magazinelor ajung la 15 lei pentru o bucată.

Săpunul de la Şoroştin a ajuns în Franţa şi Germania Chiar în aceste zile, proprietarul atelierului de la Şoroştin a fost sunat de un distribuitor de produse naturiste din Franţa care îi propunea să producă 300 de săpunuri pe lună. O altă firmă, de data asta din Germania, i-a propus un contract asemănător.

Toate aceste oferte îi dau speranţa lui Ladislau că afacerea lui va lua amploare în următorii ani. "Deocamdată nu pot produce la scară industrială, tocmai pentru că săpunurile naturale pe bază de uleiuri esenţiale se fac la scară mică", spune Ladislau.

Afaceristul nu s-a oprit cu cercetarea la săpunurile naturale. Mai nou, bărbatul a amestecat uleiurile şi a făcut o cremă foarte bună pentru reumatism, boli de piele sau chiar răni deschise. Nu o comercializează încă, pentru că nu a obţinut toate avizele. Însă a folosit-o în familie şi rezultatele au fost îmbucurătoare.

"Vestea că am o cremă de leac s-a dus repede în Şoroştin. Acum mă trezesc cu tot felul de oameni la poartă care îmi cer crema-minune pentru dureri de articulaţii sau iritaţii ale pielii", spune Ladislau.