România prezintă: "Industria cinematografică se întoarce"

Deşi are ambiţii de a intra box-office, producţia autohtonă de film merge descoperită la târgul de la Cannes

Pentru prima dată, România va avea un pavilion naţional la târgul de filme organizat cu ocazia festivalului de la Cannes. Nouă participanţi se vor întrece să-şi vândă filmele, dar şi să-şi ofere serviciile pentru filmele străine. Nu e suficient însă să spui "shooting in Romania" şi, gata, producătorul străin îţi cade în platou.

Pentru Radu Penescu, 40 ani, şi firma lui, Metropolis Film, Cannes-ul 2007 ar putea fi o adevărată revoluţie...industrială. Cu şapte ani în urmă, îşi punea la bătaie banii câştigaţi în Franţa pentru a a scoate pe piaţă primul film - "Sarea în bucate", în format digital. Entuziasmul s-a păstrat şi la al doilea film, "Aleodor Împărat", după care povestea filmului s-a rupt. "Rămăsesem fără bani. Noroc cu calculatorul - în "3D", poţi să faci aproape orice...".

Urmează, în premieră pentru România, filmuleţe 3D de câte 25 de minute, desene animate după basme clasice româneşti, de la Ileana Cosânzeana la Prâslea cel Vioinic. "Din vânzarea DVD-urilor şi CD-urilor putem spune că ne asigurăm un trai decent, dar nu putem continua aşa, doar din artizanat", spune Radu Penescu. Nu putea rata ocazia de a merge la târgul de filme.

Creşte oferta de proiecte

A închiriat o cameră (un studio, cum zic francezii) în oraş. Speră ca la târg să găsească distribuitori internaţionali interesaţi de basmele româneşti, dar, în primul rând să arată ce poate face. "Dacă mai iau câţiva angajaţi, face aici o adevărată industrie 3D, la costuri mult mai mici deât în afară".

Mihai Orăşanu, de la MDV Film, o companie cu o cifră de afaceri de 500.000 de euro, se duce de câţiva ani la Cannes. Se bucură că acum nu va mai fi nevoit să se plimbe pe la standuri străine. Caută distribuitori pentru un pachet de 20 de filme realizate în co-producţie în ultimii ani şi pentru filme clasice româneşti "recondiţionate". De asemenea, caută parteneri pentru un finalizarea filmului Tanti, "un film modern, care poate să trezească interesul producătorilor".

Hi-Film, o companie cu venituri de circa 400.000 de euro, se va duce cu un portofoliu de scurt şi lung metraje (printre care "Marilena de la P7") şi va pune pe masă pliante de prezentare a două noi proiecte - "Felicia se întoarce acasă" şi "cea mai fericită". "E o oportunitate extraordinară acum pentru cinematografia noastră. După succesele realizate de un Cristi Puiu, un Corneliu Porumboiu, acum când un producător aude de un proiect din România, cel puţin îl citeşte", spune Ada Solomon, preşedintele companiei, membru în "producers network" (reţeaua mondială a producătorilor).

Lohnul, în pană de imaginaţie

Succesele din ultimii ani au dat parcă "motor" pentru proiecte. Au arată că există chiar noţiunea de profit din producţia de filme. "A fost sau n-a fost", devenit unul din cele mai titrate (zeci de premii) şi ...subtitrate filme româneşti (având difuzare în peste 20 de ţări), a reuşit să fie primul film românesc care-şi scoate banii în mai puţin de un an. "Altfel, doar din vânzarea în ţară a unui film, fie şi cu un buget mediu de 200.000 de euro, e imposibil să-ţi scoţi banii", spune Ada Solomon.

Până să găsească piaţă în afară, rămâne însă vital pentru producătorii români să aducă străini aici - care să filmeze, să apeleze la tehnicieni şi actori români, să închirieze echipamente etc.

Dar dincolo de argumente clasice - avem costuri mai mici, echipe profesioniste şi o ţară pitorească, producătorii români nu prea au cu ce să iasă în faţă. "Ce să spunem - că în Bucureşti, cu 2000 de lei pe locaţie în centru, ziua de filmare e mai scumpă decât la Paris? Asta în condiţiile în care toate costurile au crescut" - arată Mihai Orăşanu. Sau că "la noi nu e ca în Ungaria, unde, cu toată birocraţia aferentă, statul îţi dă totuşi înapoi 20% din cheltuieli? - adaugă Ada Solomon.

În orice caz, va fi destul de greu pentru un producător din afară să înţeleagă cu ce vin "special" românii. "Este inacceptabil ca cinematografia să nu beneficieze de o atenţie specială din partea statului, care ar trebui să participe la atagerea investiţiilor şi promovarea produselor" - se arată în mesajul Uniunii producătorilor români (UPFAR) de pe CD-ul oficial de prezentare a industriei autohtone de profil (de altfel, un catalog destul de şters la capitolul imaginaţie, dar prezentat de autorităţi ca un instrument "complex şi unic").

Lipsesc greii şi vedetele

Şi cei mari încep să-şi pună problema competitivităţii. Castel Film a reuşit să aducă anul trecut doar şase producţii străine, una din cele mai slabe recolte din ultima perioadă. Dar studioul omului de afaceri Vlad Păunescu - cunoscut pentru participarea la producţii precum Cold Mountain, în 2002 şi Borat, în 2005 - are resurse pentru redresare. "Deja avem patru producţii de la începutul anului", spune Bogdan Moncea, directorul de marketing. Deşi consideră "bine-venită iniţiativa organizării unui pavilion naţional", Castel Film nu va fi prezentă direct la Cannes, mulţumindu-se cu trimiterea pliantelor. Nici MediaPro, cealaltă mare casă de producţie, nu vine la stand. Lipsesc şi casele care au produs ultimele firme româneşti de succes. De altfel, pe lista participanţilor, de-abia s-au înscris 10 firme mici, din care au confirmat nouă.

Pot fi găsite mai multe cauze - orgoliile din breaslă, nelipsita birocraţie sau chiar faptul că, în ciuda imaginii de "Prâslea cel voinic", industria filmului încă se mai uită la cheltuieli de câteva mii de dolari. Pentru că imaginea nu e totul. Mai trebuie şi... sare în bucate.

Cum vânează alţii producătorii de film?

Dacă ne uităm la Ungaria, prezentă de mai mulţi ani la Târgul de la Cannes, vedem că practic nu avem o politică în domeniul atragerii producătorilor străini pentru "shooting" (filmare). Şi vecinii se laudă, ca şi noi, cu locaţii atractive, tradiţie în industria filmului, profesionişti în domeniu şi costuri rezonabile.
Nici ei nu duc lipsă de "farmec local". În toamna anului trecut, BBC a fost nevoită să refacă 12 episoade din Robin Hood, furate în timpul filmărilor din Ungaria. Filmările s-au refăcut însă în acelaşi loc, mai ales că producătorii aveau un stimulent consistent primeau 20% din costurile de producţie realizate în Ungaria, facilitate prevăzută în Legea Filmului.

Până la sfârşitul anului, va apărea lângă Budapesta, un megastudio, "un proiect de parteneriat public privat unic în Europa Centrală". Între timp, primăria din Budapesta a anunţat crearea unui ghişeu unic pentru filmările în oraş.

A fost sau n-a fost invitat Corneliu Porumboiu la Cannes ?

"E prima oară când aud de organizarea acestui stand", spune regizorul Corneliu Porumboiu (foto), unul din cele mai cunoscute nume ale cinematografiei româneşti de azi.

"Nu este membru la noi, la UPFAR şi nu am avut timp să-i anunţăm personal pe toţi. Dar dacă până joi (mâine-n.n.) aduce un certificat că nu are datorii la stat, îl mai putem înscrie în rândul participanţilor", spune Ionel Udrescu, vicepreşedinte al Uniunii producătorilor de film şi audiovizual. Corneliu Porumboiu nu comentează. Ca unul care nu a apelat la cofinanţare de la stat pentru filmul său şi nu este însrcris în nici o uniune, priveşte chiar amuzat situaţia: "Aşa e la noi!".