Profiturile distribuitorilor aruncă gaz pe foc

Francezii şi nemţii câştigă din creşterea tarifelor, investiţii scăzute şi disponibilizări Când politicul a decis că e mai bine să arondeze sectorul distribuţiei de gaze

Francezii şi nemţii câştigă din creşterea tarifelor, investiţii scăzute şi disponibilizări

Când politicul a decis că e mai bine să arondeze sectorul distribuţiei de gaze companiilor vest-europene, nu le-a cerut să îşi impună puterea de negociere şi în favoarea consumatorului român.

Companiile energetice Gaz de France şi E.On Ruhrgas, ce deţin 51% din Distrigaz Sud, respectiv Distrigaz Nord, nu sunt capabile să discute nici măcar cu intermediarii care le livrează materia primă, darămite cu producătorul rus Gazprom. Nefiind capabile de acest lucru preiau automat scumpirile şi le transmit consumatorilor prin tarife.
Avertismente după modelul sindical

"Fără îndoială că preţul gazelor către populaţie va creşte până la sfârşitul anului. Volumul de gaz consumat vara este mai mic decât consumul de gaze naturale pe timpul iernii. Pentru noi ar fi necesară o creştere cu 20% a preţului gazelor livrate populaţiei, începând cu 1 octombrie 2008 şi vom reveni cu o solicitare la ANRE", a anunţat Bernard Arnaud, directorul general al Distrigaz Sud.

Argumentele conducerii companiei nu sunt de neluat în seamă. Aceeaşi companie se lăuda cu puţin timp înainte cu performanţe economice de excepţie pe 2007. O creştere a profitului de peste 30 de ori faţă de 2004, anul semnării contractului de privatizare.

Profitabilitate-record

La data preluării companiei româneşti, în iunie 2005, Gaz de France plătise în total 300 milioane de euro (din care jumătate a rămas în societate ca aport la capitalul social), aproximativ un miliard de lei. Anul trecut, profitul net a fost de 180 milioane lei. Având în vedere rezultatele din ultimii doi ani se poate şi fără a lua în calcul investiţiile ulterioare, se putea anticipa ca, la sfârşitul anului acesta, suma iniţială să fi fost amortizată.

Interesant este că în ultimul an tarifele practic nu s-au modificat. "Noi nu recunoaştem investiţiile viitoare. De exemplu, investiţiile din 2008 se vor regăsi în tarife în 2009", ne-a declarat Gabriel Sârbu, directorul general al Departamentului Preţuri şi Tarife din cadrul ANRE.

Concedieri şi majorări

Un amănunt semnificativ ne-a fost relevat de o sursă din cadrul Distrigaz Sud. "În această companie se derulează în paralel două procese. Unul de majorări salariale (ultima a fost la 1 mai) şi un altul de concedieri colective.

Se poate observa că există o coincidenţă între majorările de tarife ce se fac în perioada în care se încheie o etapă de plecări voluntare", ne-a indicat sursa. Iar plecările voluntare sunt "remunerate" aparent destul de bine. Distrigaz Sud şi-a permis să ofere între 7 şi 18 salarii de bază compesatorii celor care au consimţit să semneze pe lista de plecări până la 1 iulie.

Banul este însă ochiul dracului. Peste 1.000 de oameni, unii soţ şi soţie, s-au lăsat momiţi de "bonusul" de 8.000 de lei "acordat celor care au consimţit să îşi încheie activitatea cu treizeci de zile înainte de începutul lunii iulie.

Un alt aspect interesant relevat de sursa neoficială din Distrigaz Sud este grija francezilor pentru majorările salariilor mari. Ultima dintre ele s-a produs în luna mai. O creştere de 10% care face ca salariul mediu brut să fie de aproximativ 2.500 lei.

Suma aparent nu este prea mare. "Având în vedere că un şef de exploatare reţea are peste 10.000 milioane lei brut (dar poate ajunge la 18.000) se poate trage concluzia că directorii cu contracte individuale au peste 30.000 lei", apreciază sursa.

De altfel la solicitarea noastră, Distrigaz Sud nu au negat autenticitatea referitoare la nivelul de salarizare, dar s-a prevalat de regimul de confidenţialitate pentru a nu ne confirma niveluri de salarizare dinainte de majoare.

Scumpiri tarife 12,5%, majorări salarii 10%

Parcurgând doar grila cu salariile din eşalonul doi, ne putem face o impresie aspura veniturilor celor de la vârf. Nimeni nu are ceva împotriva câştigurilor salariale.

O companie privată, profitabilă poate să ofere orice salarii decide conducerea executivă şi în ce proporţie vrea. Se pare că 25% din angajaţi iau 75% din fondul de salarii. "Este o regulă pe care cei care au exerciţiu în asemenea preluări o aplică. Profitul maxim trebuie făcut cât mai repede.

Organizare, investiţii minime şi concedieri maxime", este opinia sursei noastre, o persoană cu vechi stagii pe poziţii de conducere în cadrul companiei. "Trebuie avut însă în vedere că activitatea din acest domeniu nu este precum cea a Apa Nova.

Noi nu lucrăm cu apă. Or, eficientizarea excesivă, prin aplicarea normativelor franceze, la o reţea nemodernizată, poate genera pericole inimaginabile. Noi ne vom opune modificărilor nefundamentate ale normativelor în vigoare", averitzează Cătălin Moşoiu.

Nu nivelul de salarizare al şefilor din distribuţia de gaze este chestiunea de interes. Problema este că profiturile companiei s-au realizat cu investiţii minime. Surse din AVAS afirmă că angajamentele de investiţii au fost respectate.

Dar până la ora plecării la tipar a ediţiei nu primisem un răspuns oficial la solicitarea făcută de luni. Pasămite este nevoie şi de acordul companiilor pentru a difuza aceste informaţii (în condiţiile în care contractul este public).

Angajamentele pot fi acoperite pe "hârtie". Autorităţile noastre nu fac însă teren pentru a verifica. În condiţiile date trebuie să ne rezumăm doar la propunerile politicienilor.

Soluţie concretă

Sunt companii (Doljchim, Rafo, Arpechim etc.) în România care utilizează gaze naturale din producţia internă fără să plătească import.

Nu trebuie să facem nimic altceva decât să luăm acea cantitate de la agenţii economici şi să o trimitem către populaţie; astfel, în România, populaţia va putea să beneficieze doar de gazele naturale din producţia internă"- Iulian Iancu, Preşedintele Comisiei de Industrii şi Servicii din Camera Deputaţilor.