Produc¡ia agricolă a României este sub cotele europene

Ineficienţa, seceta şi birocraţia au făcut ca anul trecut să nu fie atinse cotele alocate României pentru lapte, zahăr şi tutun Raportat la stadiul actual de (ne)dezvoltare a

Ineficienţa, seceta şi birocraţia au făcut ca anul trecut să nu fie atinse cotele alocate României pentru lapte, zahăr şi tutun

Raportat la stadiul actual de (ne)dezvoltare a agriculturii, cotele primite de la Bruxelles s-au dovedit chiar "generoase". Este de aşteptat ca şi sistemul cotelor să ducă la reformarea agriculturii, dar, deocamdată, schimbările sunt minore şi se produc lent.

Sistemul cotelor europene presupune limitarea producţiei pentru care se acordă subvenţii. Cota de lapte, cantitatea prestabilită a României de a produce lapte, nu s-a dovedit o afacere rentabilă pentru mai mult de 5% din fermieri în primul an de la aderare la Uniunea Europeană (UE). Din cei 871.000 de fermieri care au primit cota de producţie lapte, circa 5%, respectiv 46.000, au renunţat la aceasta în primul an "din cauza secetei şi a birocraţiei".

Laptele se vinde la preţ de apă chioară

"Vremea nefavorabilă de anul trecut a făcut ca furajele să fie foarte scumpe, iar acest lucru i-a determinat pe unii fermieri să-şi vândă animalele şi cotele de lapte", a declarat preşedintele Asociaţiei Patronale din Industria Laptelui (APRIL), Valeriu Steriu. Şeful APRIL consideră că birocraţia a fost unul dintre principalii factori care i-au descurajat pe fermieri să continue, "mai ales din cauza drumurilor pe care le aveau de făcut la instituţiile care se ocupau cu înregistrarea şi monitorizarea fermierilor".

Sectorul laptelui a fost, totuşi, mai dinamic decât alte sectoare agricole, cu 120.000 de tranzacţii, în urma cărora fermierii au vândut parţial sau integral cota lor de lapte. Şi este abia începutul. Potrivit lui Lucian Elisei, directorul general al Direcţiei de Administrare a Cotei de Lapte, "trecem printr-un proces de coagulare a fermelor care se va produce şi în următorii ani. De fapt, toate ţările care au introdus sistemul cotelor au avut în primii ani restructurări puternice". La noi acest proces va mai dura încă 5 ani şi abia apoi vom ajunge la o piaţă stabilă. Până atunci, fermierii vor vinde şi vor cumpăra cotă de lapte.

Un kilogram de cotă se vinde la noi cu preţuri între 7 şi 11 cenţi pentru că puterea de cumpărare a fost mică, însă este mai scump decât în Ungaria, unde costă 6 cenţi, şi mult mai ieftin decât în Cipru, unde ajunge la 1,33 euro. Iar preţul nu se aşteaptă să crească spectaculos în viitor, întrucât România urmează să mai primească o cotă de 200.000 tone în 2009.

Deşi am primit o cotă de zahăr sub necesarul de consum, în 2007, UE ne-a mai redus din ea 13,5%. Pe piaţa comunitară există un excedent de zahăr de 6 milioane de tone şi fiecare ţară a suportat "o retragere" pentru menţinerea preţului la zahăr, care astfel s-ar fi ieftinit şi ar fi atras unele fabrici către faliment.

Cota, realizată cu sfeclă din Polonia

"În acest fel, din cele 109.164 tone de zahăr din sfeclă o să facem doar 95 de mii de tone, dar şi acelea cu sfeclă din Polonia şi Germania", a declarat Stancu Vasile, consilier superior în cadrul Ministerului Agriculturii. În România, seceta de anul trecut a redus culturile de sfeclă de zahăr şi, din această cauză, unele fabrici autohtone au adus materie primă de la filialele pe care le aveau în vest. Spre deosebire de cota de lapte şi de tutun, cea de zahăr are cel mai mic număr de posesori şi cea mai mare stabilitate.

Din 38 de fabrici producătoare de zahăr au rămas doar nouă, care îşi împart trei cote: 109.164 tone de zahăr din sfeclă, 329.636 tone de zahăr brut din trestie şi 9.981 tone de izoglucoză, un îndulcitor natural.
Stancu Vasile spune că există cerere pentru cota de zahăr din sfeclă, dar nu mai poate fi alocată, iar faţă de cota de lapte, cea de zahăr nu poate fi vândută, ci este redistribuită de către stat. De cealaltă parte, producătorii nu sunt deloc mulţumiţi de sistemul cotelor.

Ioan Armenean, preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Zahăr din Sfeclă, spune că anul trecut a fost cel mai greu pentru fabricile care produc zahăr din sfeclă mai ales fără subvenţiile de la UE, care şi aşa la noi o să fie de doar un sfert faţă de restul producătorilor din Uniune, urmând să crească în următorii ani. Fabricarea zahărului din sfeclă este mai costisitoare decât cea din trestie, iar fabricile din prima categorie sunt pe pierdere.

Rentabilă este doar producţia de zahăr din zahăr brut pe care România îl importă din Brazilia cu taxa preferenţială de 98 euro. Numai că este un avantaj de moment. Din 2009, taxa va creşte la 314 euro pentru fiecare tonă de zahăr brut importat şi tot atunci va dispărea şi cota pentru zahărul brut.

Tutunul primeşte cele mai mari subvenţii

Din cota de 12.312 tone de tutun, anul trecut am făcut abia 2.000 de tone în 31 de judeţe care au primit avizul pentru cultivare. Ca urmare a acestei situaţii, alocarea cotei de tutun se face automat oricărui fermier care începe să cultive tutun într-unul dintre cele 31 de judeţe. Nu este singura schimbare survenită în primul an de cotă din cauza dezinteresului agricultorilor.

Paula Craioveanu, consilier în cadrul Ministerului Agriculturii, spune că România a obţinut din partea Uniunii Europene acordarea sprijinului pe kilogram de tutun, şi nu pe suprafaţă. Ajutorul acordat la suprafaţă presupunea culturi de minimum 0,3 hectare, numai că la noi acestea sunt mult mai mici. Tutunul se cultivă greu, recoltarea şi uscarea se efectuează manual, motiv pentru care o mare parte din fermieri cultivă suprafeţe mici şi astfel nu ar fi primit niciun ban. Iar subvenţia este cheia dezvoltării sectorului.

Pentru un hectar de tutun, cheltuielile de producţie sunt de 6.500 lei, iar de la fabrică primeşti cam jumătate din bani, un euro pentru fiecare kilogram.

Subvenţia de la UE este cea mai mare din agricultură, de 2 euro pe kg, iar în acest fel, încasările aproape se triplează şi cultivarea tutunului devine rentabilă.

Producţie anuală de 3 milioane de tone de lapte

Potrivit Institutului de statistică, în 2007 am produs deja cu 5,9% mai mult lapte faţă de 2006, dar cu toate acestea autorităţile cred că vom realiza mai puţin cu 20% din cotă în primul an. România a primit de la UE o cotă de lapte de 3.057.000 tone, împărţită la 871.000 de producători, aproape jumătate din câţi sunt în toată Europa.

Din cele 3 milioane de tone de lapte, 1,2 milioane tone sunt destinate fabricilor sub formă de livrări şi 1,8 milioane de tone reprezintă vânzări directe.