Preţuri fără "transparenţă excesivă"

Acordurile dintre furnizori şi hipermarketuri rămân confidenţiale O etichetă cu prea multe detalii privind componentele preţurilor s-ar putea dovedi păguboasă pentru piaţă, crede

Acordurile dintre furnizori şi hipermarketuri rămân confidenţiale

O etichetă cu prea multe detalii privind componentele preţurilor s-ar putea dovedi păguboasă pentru piaţă, crede Consiliul Concurenţei.

Un hipermarket care dezvăluie preţul de achiziţie, taxele şi bonusurile aplicate unui produs al unui furnizor dă astfel indicii concurenţei, iar un alt retailer ar putea aplica aceeaşi reţetă în relaţia cu furnizorul respectiv.

Consiliul Concurenţei a cerut ca prin noul Cod de Bune Practici, semnat săptămâna trecută de furniziori şi de comercianţi, să nu se ajungă la "transparenţa excesivă" care "ar facilita dezvoltarea de cooperări tacite între agenţii economici concurenţi, în sensul uniformizării practicilor comerciale şi, implicit, ale preţurilor practicate".

Preşedintele Consiliului Concurenţei, Gheorghe Oprescu, ne-a declarat că "prin specificarea făcută am vrut să atragem atenţia că trebuie evitate situaţiile în care fie producătorii, fie furnizorii ajung să îşi fixeze plafoane minime ale taxelor practicate, respectiv ale bonusurilor maxime oferite. Pentru a se evita încălcarea legii concurenţei este necesar ca negocierea să fie individuală, iar rezultatul acesteia să rămână confidenţial".

Probleme cu definiţia preţului

Paradoxal, transparentizarea a fost conceptul cheie în jurul căruia producătorii au redactat textul Codului de Bune Practici, iar problema definirii preţului a fost considerată ca fiind cea mai importantă. Numai că textul cu care s-a pornit negocierea a suferit modificări pe parcurs şi actul semnat conţine alte definiţii. Producătorii doreau acceptul hipermarketurilor pentru definiţia preţului final în varianta următoare".

"Preţul de cumpărare efectiv este preţul unitar net (preţ de listă) care apare pe factura de achiziţie, din care se scade valoarea avantajelor financiare oferite de către vânzător (discount), exprimată în procent din preţ unitar net al produsului, şi majorat cu taxele specifice acestei re-vânzări şi cu costul transportului", se arăta în textul iniţial al codului.

Varianta aceasta a picat şi în final a fost înlocuită cu o altă formulare, care să nu conţină prea multe elemente exacte: "preţul de vânzare practicat de furnizor în relaţia cu fiecare comerciant este negociabil, ţinând cont atât de avantajele acordate comerciantului (discount, bonus), cât şi de costurile generate de serviciile prestate de comerciant şi facturate furnizorului".

Codul are nevoie de o lege

Producătorii recunosc diferenţa şi spun că au fost nevoiţi să accepte această variantă, la solicitarea autorităţilor care au participat la negocieri. Mai mult, Sorin Minea, preşedintele Patronatului Român al Cărnii de Porc, spune că formularea iniţială va putea fi inserată într-un act normativ, fără de care Codul de Bune Practici nu are prea mare putere.

"Acesta este doar un gentlemen agreement între părţi şi are nevoie de o susţinere legislativă care poate veni fie de la Cabinetul Tăriceanu, fie din partea parlamentului", spune Minea. Oficialii din cadrul Ministerului Agriculturii susţin că o iniţiativă legislativă în acest domeniu ar putea să apară în următoarele şase luni.

Ovidiu Gheorghe, director general al Patronatului Naţional al Viei şi Vinului, susţine că, pentru a deveni operaţional, prevederile cuprinse în Codul de Bune Practici trebuie incluse în contractele semnate între producători şi retaileri, obligând în acest fel cele două părţi să-l respecte.