Plătim mai mult gaz din import decât consumăm

Deşi importurile asigură circa 30% din consum, românii plătesc facturi care iau în calcul un procent mai mare de gaze cumpărate din Rusia. Preţul gazelor naturale este umflat artificial, din

Deşi importurile asigură circa 30% din consum, românii plătesc facturi care iau în calcul un procent mai mare de gaze cumpărate din Rusia.

Preţul gazelor naturale este umflat artificial, din cauza modului de calcul al acestuia. Autoritatea în domeniu a inclus în ecuaţia de formare a costului de achiziţie a gazelor o cantitate mai mare provenită din import decât cea consumată în mod real. Cei mai afectaţi de această situaţie sunt consumatorii casnici.

Sumele plătite în plus sunt uriaşe, ţinând cont că, acum, importurile sunt cu circa 40% mai scumpe. Pentru că gazele naturale din producţia internă nu acoperă tot necesarul de consum al ţării şi sunt mult mai ieftine decât cele din import, autorităţile au hotărât ca, până la echivalarea nivelului de preţ între cele două surse, absolut toţi consumatorii să achiziţioneze gaze în aceeaşi pondere intern-import (coş de gaze). Măsura are drept rol asigurarea accesului tuturor consumatorilor la resursele interne de gaze, care ar fi putut ajunge, în lipsa acestor reglementări, doar în mâna unor "băieţi deştepţi".

Astfel, până la realizarea convergenţei preţului producţiei interne cu cel al gazelor din import, furnizarea gazelor naturale la consumator se realizează în amestec.

Structura acestuia se determină lunar de Dispeceratul Naţional de Gaze Naturale (DNGN) din cadrul Transgaz, absolut toţi operatorii şi, implicit, consumatorii, având obligaţia de a respecta această structură. Raportările transmise de Dispecerat au la bază informaţiile primite de la producători şi furnizori privind cererea totală şi sursele interne.

Pentru trimestrul al patrulea al acestui an, de pildă, DNGN a arătat că importurile acoperă 27,93% din consum. Cu toate acestea, Autoritatea de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a luat în calculul preţului gazelor plătite de consumatorii captivi, în speţă casnici, un procent de 42% importuri.

Estimări mai dure decât realitatea

Diferenţa este absolut impresionantă, dacă luăm în calcul că o mie de metri cubi de gaze din producţia internă a fost evaluată, pentru trimestrul al patrulea, la 470 lei, în timp ce gazele din importurile curente costă peste 753 lei.

Reprezentanţii ANRE se justifică spunând că tarifele trimestriale se bazează pe estimări ale cantităţilor şi preţurilor, dat fiind că noile tarife se publică cu cel puţin 15 zile înainte de intrarea lor în vigoare. "Tarifele se calculează cu o lună înainte şi pleacă de la un coş estimat, care ţine cont de faptul că România trebuie să fie asigurată cu gaze naturale şi în perioadele reci.

Pe trimestrul al patrulea am luat în calcul o variantă defavorabilă, pe baza istoricului de consum din perioada rece. Realitatea este diferită în plus sau în minus de estimări", a declarat, pentru "Adevărul", Gabriel Sîrbu, director în cadrul ANRE.

Potrivit acestuia, la fiecare sfârşit de trimestru se fac corecţii, diferenţele urmând să fie regularizate peste două trimestre. "Estimările au ca ţintă asigurarea cu gaze naturale în orice condiţii, pentru că pe baza acestora furnizorii îşi planifică importurile", a adăugat Sîrbu.

Dincolo de modul în care se face această regularizare, mai greu este de explicat ponderea mare a importurilor plătite de consumatori în lunile de vară, care scade chiar şi sub 30%, deşi în factură rămâne la 40%. Aceeaşi situaţie privind "estimări" care majorează nejustificabil preţul gazelor s-a regăsit şi anul trecut.