Piscicultura poate deveni afacerea anului 2008

Potenţialul bălţilor româneşti este de aproape 10 ori mai mare decât producţia actuală de peşte, iar cererea creşte continuu, de la an la an În România există bazine piscicole

Potenţialul bălţilor româneşti este de aproape 10 ori mai mare decât producţia actuală de peşte, iar cererea creşte continuu, de la an la an

În România există bazine piscicole amenajate în suprafaţă de aproximativ 64.000 de hectare, la care se adaugă 100.000 ha de bazine naturale, de unde s-ar putea "extrage" anual 60.000 de tone de peşte.

Acest potenţial poate fi fructificat mult mai bine dacă fermele piscicole şi proprietarii de bălţi s-ar orienta şi către investiţiile în turism, mai ales în zonele colinare.

Pe lângă producţia efectivă de peşte, zonele din preajma luciului de apă prezintă şi un potenţial turistic deosebit, în sensul că aici se pot organiza croaziere pe apă şi sesiuni de pescuit sportiv-recreativ.

Cine va avea inspiraţia să fructifice toate aceste atuuri va avea numai de câştigat, mai ales că valoarea terenurilor astfel amenajate creşte exponenţial dacă se investeşte corespunzător în acest sens.

Cu atât mai mult cu cât cererea pe piaţa românească a peştelui creşte exponenţial, iar turiştii străini apreciază în mod deosebit sejururile la pensiuni dotate şi cu facilităţi pentru pescuit. "Repartizarea ideală a disponibilităţilor unei ferme de acest fel ar fi 30% pentru producţie şi 70% pentru agrement", ne-a declarat, ieri, preşedintele Companiei Naţionale de Administrare a Fondului Piscicol (CNAFP), Corneliu Popescu.

El a mai arătat că fermele familiale (numite şi "de intervenţie") trebuie asistate din partea statului cu subvenţii "atât pe suprafaţă, cât şi pe produs", iar - spre deosebire de fermele de profit, organizate ca societăţi comerciale - cele familiale pot accesa şi fonduri europene.

"Acum, terenurile pe care îşi desfăşoară activitatea aceste ferme sunt concesionate, dar vor trebui să fie atribuite administratorilor prin vânzare directă sau prin încheierea de contracte de leasing imobiliar".

Astfel, proprietarii pot fi încurajaţi să investească şi în turism, pentru a-şi dezvolta afacerile aici. Corneliu Popescu reaminteşte că astăzi, de Sfântul Andrei, în România se sărbătoreşte Ziua Pescarului, iar CNAFP împlineşte cinci ani de la înfiinţare.

Crapul şi păstrăvul, vedetele pieţei

Potrivit datelor ce ne-au fost furnizate de conducerea CNAFP, în România se recoltează aproximativ 7.250 tone de peşte, cele mai apreciate specii fiind crapul şi păstrăvul. Recolta de crap este de 2.000 de tone anual, însă consumul ajunge la 4.000 de tone (ceea ce înseamnă că restul se aduce din import), iar cererea e într-o continuă creştere.

Şi în cazul păstrăvului, recolta anuală este de aproximativ 2.000 de tone, iar cererea (consumul) s-a dublat în ultimii cinci ani, ajungând la 4.500 de tone. Celelalte specii fac parte din categoria fitofag, respectiv sângerul, novacul, cosaşul şi scoicarul - care înregistrează, la rândul lor, o cerere încă destul de mare.

Pentru rezolvarea tuturor problemelor care împiedică dezvoltarea pieţei româneşti a peştelui până la potenţialul său real, CNAFP propune, între altele: asigurarea accesului pe lacurile şi râurile interioare, pe bază de permis; turiştii şi alte persoane interesate să dobândească dreptul de pescuit pe baza unei roviniete; proprietarii de bălţi să nu mai plătească apa pe care o utilizează în bazinele populate cu peşte; crearea de unităţi special amenajate ("parcări zonale") în care peştele viu să fie adus de crescător şi preluat, în mod organizat, de distribuitori; încurajarea constituirii de ferme pentru speciile valoroase de peşte; plata unei "redevenţe uniforme", calculată în funcţie de zona geografică unde este situată ferma şi de potenţialul productiv al acesteia.

Preşedintele CNAFP a mai subliniat că toate aceste proiecte, aflate acum în diferite stadii de analiză, se pot finaliza în maximum şase luni, astfel încât în 2008 să avem o dezvoltare reală a sectorului piscicol.

Distribuitorii controlează preţurile

La nivelul producătorului/crescătorului de peşte, preţul de livrare nu depăşeşte 70 lei/kilogram, dar în magazinele specializate se ajunge şi la preţuri de trei ori mai mari. Acest fenomen este posibil deoarece "în România nu sunt amenajate acele <> , depozite acvatice unde crescătorii pot să aducă peştele viu, iar cumpărătorii pot să şi-l aleagă, inclusiv pe specii.

Noi am demarat un program de creare de astfel de unităţi - puncte-cheie unde se facilitează, de fapt, întâlnirea cererii cu oferta de peşte şi nu numai atât - şi îi invit pe toţi colaboratorii noştri să partcipe activ la astfel de proiecte", a mai spus Corneliu Popescu. Într-adevăr, acum, crescătorii sunt nevoiţi să bată la poarta marilor distribuitori pentru a-şi vinde marfa, situaţie care îngreunează foarte mult accesul pe piaţă.