La Orăştie, afacerile cu piele şi blană fac milioane de euro

Majoritatea atelierelor de confecţii din piele din oraşul hunedorean abia fac faţă cererii de pe piaţă În Orăştie funcţionează peste 25 de ateliere de pielărie şi blănuri. Le

Majoritatea atelierelor de confecţii din piele din oraşul hunedorean abia fac faţă cererii de pe piaţă

În Orăştie funcţionează peste 25 de ateliere de pielărie şi blănuri. Le spunem ateliere, însă jumătate din ele sunt adevărate fabrici, dacă e să ţinem cont de dimensiuni şi număr de angajaţi.

Toate merg bine, înregistrând cifre de afaceri de sute de mii de euro, chiar dacă unele au curţile gard în gard, îşi împart aceiaşi clienţi, iar articolele de îmbrăcăminte pe care le fac nu diferă prea mult de la un producător la altul.

Cei din branşă susţin că mai e loc pe piaţă, cel puţin până când fosta fabrică de stat Favior (Fabrica Vidra Orăştie) se va închide de tot.

Atunci se aşteaptă ca foarte mulţi angajaţi să îşi deschidă şi ei ateliere particulare. Românii s-au educat în ceea ce priveşte alegerea articolelor de îmbrăcăminte şi preferă să plătească mai scump pentru o haină de piele făcută în Orăştie, decât să mai facă Istanbulul pentru a cumpăra turcisme de o calitate îndoielnică.

Astfel, afacerile celor care au investit într-un astfel de atelier sunt de la an la an mai profitabile. Nu toţi românii aleg însă calitatea şi atunci este loc suficient în piaţă şi pentru produse proaste. Duşmanii cei mai mari ai pielarilor din Orăştie sunt turcii sau italienii care le fac concurenţă neloială cu produse proaste la preţuri de dumping.

Producătorii se plâng de faptul că aceste articole se vând în expoziţii organizate în cârdăşie cu autorităţi locale sau asociaţii culturale, prin târguri sau chiar pe trotuare.

"Nu plătesc taxe nimănui, nu au case de marcat, acte de provenienţă a mărfii şi nimeni nu poate să le facă nimic, pentru că există o mafie foarte bine organizată", ne povesteşte Ioana V., proprietara unui atelier de pielărie cu opt angajaţi de lângă Orăştie.

Mai există încă o categorie care face bani din vânzarea hainelor de piele şi blană, cea a bişniţarilor. Aceştia cumpără de la producători la un preţ, pentru a revinde în Bucureşti sau în alte oraşe mari cu un adaos care poate ajunge şi la 100%.

5.000 de euro pentru o afacere de milioane

Geronimo Design Orăştie este o afacere de familie, a unor oameni care au ştiut când să investească în această afacere. Dalia Bălan a terminat Facultatea de Textile şi Pielărie din Iaşi şi astăzi este directorul fabricii Geronimo.

A lucrat la Favior, ca majoritatea celor care au astăzi SRL-uri, iar apoi şi-a deschis propriul atelier în curtea bunicilor ei.

Astăzi are zeci de angajaţi şi o cifră de afaceri de sute de mii de euro. "Am pornit cu patru angajaţi, două-trei maşini de cusut şi un spaţiu foarte mic", povesteşte Dalia. Experienţa câştigată la Favior m-a ajutat să mă dezvolt cu rapiditate şi să îmi fac un nume în această industrie", mai spune ea.

Pielea este importată din Italia pentru că potrivit Daliei acolo se tăbăceşte piele de cea mai bună calitate. Într-adevăr, majoritatea producătorilor din domeniu se plâng de lipsa materiei prime de calitate. De ani de zile, patronii atelierelor trebuie să îşi procure pielea de la cele câteva tăbăcării care au mai rămas în ţară, iar uneori trebuie să facă rabat la calitate din lipsă de alternativă.

Cândva, la Orăştie funcţiona pe profit una dintre cele mai mari fabrici de haine din piele, cojoace şi blănuri din România. Astăzi s-a închis pentru că înregistrase datorii de peste 5 milioane de euro. Localnicii spun că a fost cumpărată de un italian care o va dărâma şi va construi birouri sau locuinţe.

Unul dintre foştii directori generali ai Favior, care reuşise performanţa să reducă datoriile până pe la 150.000, de euro are astăzi propria făbricuţă cu peste 50 de angajaţi. Cine zice că lohn-ul nu mai funcţionează în România? Depide de ce relaţii îţi faci pe perioada în care eşti director general la Favior.

Haine Marlboro, Cavalli sau Armani made in Orăştie

Gabi Popa, fostul director al Favior, face lohn pentru Armani, Marlboro şi Cavalli. El susţine că funcţia pe care a deţinut-o la fabrică nu l-a ajutat în demararea businessului pe cont propriu. "Nu lucrez cu niciun client dintre cei vechi, ai Favior. Când faci haine de calitate îţi faci foarte uşor un renume", susţine Popa. A pornit afacerea într-un grajd dezafectat, accesând un credit la bancă. De la şase angajaţi a ajuns la 53 şi o cifră de afaceri de peste un milion de euro.

Maşinile de cusut sunt dintre cele mai performante, una costând aproximativ 4.000 de euro. "Nu am timp să onorez toate comenzile pe care le-aş putea avea", spune Popa. "Eu numai anul ăsta am refuzat o comandă de 8.000 de haine", mai spune acesta. O geacă de piele Armani, pe care o coase Gabi Popa ajunge în vitrinele magazinelor din Franţa sau Italia la 700-800 de euro bucata.

Cu toate că are o fabrică la dispoziţie din care să îşi aleagă hainele pe care şi le doreşte, patronul Popa spune că are o haină de piele de firmă de peste 20 de ani. Plănuieşte să exploateze lipsa de materie primă şi să îşi deschidă cea mai mare şi mai modernă tăbăcărie din zonă.

FIȘĂ DE AFACERE

Pentru a-ţi deschide un atelier de confecţii piele şi blană ai nevoie de o investiţie iniţială de 5.000-6.000 de euro. Asta cu condiţia să ai un spaţiu al tău. Maşinile de cusut profesionale costă peste 4.000 de euro bucata, iar pentru început ai nevoie de măcar cinci bucăţi

Dacă foloseşti piele de calitate superioară şi personal calificat, investiţia iniţială se acoperă cu prima comandă mai serioasă. Practic, câştigul mediu pentru o haină de piele este de 50 de lei/bucată, iar în cazul blănurilor, 70 de lei/bucată.

Avantajul unei astfel de afaceri este că produsele din piele au căutare din ce în ce mai mare în România, iar dezavantajul major este lipsa personalului calificat. În ceea ce priveşte blana, producătorii se plâng că vânzările interne au scăzut în ultimul timp din cauza încălzirii globale.