Mangalia integrează Orientul îndepărtat

Românii de la cel mai mare şantier naval din ţară învaţă convieţuirea alături de noii muncitori aduşi din China şi Vietnam Industria de nave este pe val în toată lumea. Când

Românii de la cel mai mare şantier naval din ţară învaţă convieţuirea alături de noii muncitori aduşi din China şi Vietnam

Industria de nave este pe val în toată lumea. Când americanii ne fură muncitorii, şantierele româneşti sunt nevoite să ajungă până la Fluviul Galben. Aici găsesc un muncitor diciplinat, tocmai bun să ţină costurile companiei pe linia de plutire.

"Dong Ding Dung îi zice. E din Vietnam, are 21 de ani". Cam asta e tot ce ştie şi maistrul de la secţia asamblare despre tânărul asiatic care, neabătut, strânge cu mătura pe lângă un aparat ca o maşină de cusut. Din când în când, toarnă ce a strâns pe făraş în pâlnia din capul maşinăriei şi schimbă semne cu un alt tânăr, de pe la noi.

"Cred că la ei Dung e ca la mine Ion (adică prenumele)", îmi zice maistrul. "Buna ziua", spune Ion-ul vietnamez. "You like here… Work" - n-au niciun rezultat. Cine spune că engleza e noua limbă a globalizării? "Friend?", şi arăt spre colegul lui român. "A... Nelu?", şi asistenţa se înveseleşte.

"Lucrăm numai de câteva zile şi ne înţelegem bine", zice Nelu. Grupul nostru se lărgeşte, în timp ce maşina "de cusut" îşi vede de treabă şi sudează în continuare. "Cum ne ducem noi să muncim în afară, aşa au venit şi ei la noi", spune Traian Cristescu, un tânăr de 23 de ani. "Dar, o să vă înţelegeţi, o să fiţi prieteni?" "Păi de ce să nu fim?

Asta e: şi între noi, românii, avem salarii diferite, nu înseamnă că ne dăm în cap", spune Traian.
La cel mai mare şantier naval din ţară, Daewoo-Mangalia, au venit de câteva săptămâni muncitori asiatici. Sunt o premieră pentru industria navală de la noi - 68 de vietnamezi şi 49 de chinezi. Patronii coreeni (acţionari majoritari) îi promiseseră încă de acum un an, de la greva cea mare care a ţinut toată lună mai. Vorbeau însă atunci de muncitori din China, membri ai minorităţii coreene.

Cu dicţionarul la purtător

Dar socoteala nu s-a potrivit cu cea din târg. "Recrutarea s-a făcut prin agenţii guvernamentale de acolo", spune Gemal Memetcea, directorul de resurse umane al şantierului.

El este convins însă că noii muncitori vor trece de ceea ce pare principalul impediment al integrării - comunicarea. Chiar în aceste zile se pregăteşte un dicţionar multilingv, cu un bagaj minim de termeni necesari în muncă, dar şi în viaţa de zi cu zi, de la oxigen şi orez, până la fii atent, fotbal sau foame.

Pe noii muncitori îi va ajuta faptul că vor lucra în echipe mixte cu români şi că se află într-o zonă, precum Dobrogea, unde diversitatea e la ea acasă. "Uitaţi-vă la mine. Eu sunt tătar", spune râzând Gemal Memetcea. În hală puteai vedea un muncitor vietnamez care avea scris pe casca galbenă - Tudorache. Pe numele lui Tu, cum avea să-mi scrie pe o coală de hârtie tânărul de 26 de ani.

La vestiare, un alt tânăr dintr-un grup de tineri vietnamezi arată că a mai învăţat un cuvânt util - "frumoasa". Cât priveşte "integrarea" din punct de vedere tehnic, "am rămas cu toţii surprinşi cât de repede prind meserie", spune vicepreşedintele şantierului, Vasile Iorga.

Emoţii erau la sudori, care, în industria navală, trebuie să fie autorizaţi de un organism independent, agreat de client şi de şantier. Deja 80% din sudorii străini au trecut testele. "Sunt disciplinaţi - e impresionant să-i vezi dimineaţa cum merg încolonaţi - şi dornici de-a învăţa", spune vicepreşedintele Iorga.

Prinde oferta, neamule!

Florian Marin, liderul puternicului sinidicat de pe şantier, vede o ameninţare "indirectă" în noua garnitură de muncitori. "Nu avem nimic cu ei. Dar ce produc ei dacă nu există comunicare? Că nu se înţelege nimeni cu ei. Şi dacă greşesc într-un loc, o să spună că n-au înţeles. De-aici o să vină scăderea productivităţii şi la anul, când reluăm negocierile pe salarii, iar o să spună coreenii că nu sunt bani".

Primăvara viitoare se anunţă de pe acum tensionată. Pe de-o parte, şantierul duduie, datorită presiunii pieţei mondiale. "Avem acum contractate 35 de nave, care ne asigură producţia până în 2011", arată vicepreşedintele Iorga. Şantierul a renunţat la activitatea de reparaţii din docul trei, care se va întoarce la construcţii.

Pentru extinderea capacităţilor, numai anul acesta sunt programate investiţii de 100 milioane de dolari. Pentru 2008 se aşteaptă dublarea cifrei de afaceri la 800 milioane de dolari şi un profit de circa 3,5%, primul după trei ani consecutivi de pierderi.

De cealaltă parte, şantierul suferă din cauza lipsei de forţă de muncă. E o sintagmă des auzită în ultimul timp, dar în industria navală chiar pare alarmantă. Anul trecut, din şantier au plecat peste 1.000 de angajaţi, din cei 3.800 câţi are şantierul.

Muncitori cu experienţă au plecat la chemarea şantierelor americane, norvegiene etc., pe salarii de câteva ori mai mari. În schimb, de-abia au fost aduşi 800 de oameni din ţară, în general din mediul rural, din zona Dobrogei, şi tineri de pe băncile liceelor.

"Am făcut centre de instruire în zonă, dar şi caravane prin ţară. Le spunem că avem prevăzută construirea a 2.000 de apartamente lângă oraş. Ne-am dus la Braşov, imediat după închiderea Tractorului. N-a venit decât unul singur, care a zis că mai bine stă acasă, cu banii pe şomaj", spune vicepreşedintele.

Mai nou, şantierul a lansat o ofertă promoţională - de la sfârşitul lui martie până la sfârşitul lui aprilie, cei care au plecat de la DMHI şi doresc să se întoarcă sunt reîncadraţi pe aceeaşi poziţie şi în aceeaşi grilă de salarizare din momentul plecării. Oferta este excepţională, pentru că regula pe şantier este "cine pleacă nu se mai întoarce". Până săptămâna trecută se primiseră 110 cereri de reîntoarcere "acasă". Măcar se umple golul lăsat de plecările de la începutul acestui an.

Muncitorii asiatici vor măcar salariul mediu

Muncitorii străini par soluţia de avarie, în condiţiile în care, la actuala încărcare, şantierul ar mai avea nevoie de 1.000 de oameni. Cum nici dincolo de Prut nu prea se mai găseşte forţă de muncă (au fost angajaţi doar 46 de moldoveni), te duci şi dincolo de Fluviul Galben. "Mai vrem să aducem încă 300 de străini până la sfârşitul anului şi vreo 450 în 2009", spune vicrepreşedintele Iorga.

Un muncitor străin, cu contract pe perioadă determinată, costă cu 20-30% mai puţin, cu tot cu masă, cazare (la un cămin amenajat de şantier, unde stau doi-patru în cameră), transport, plus translatori şi bucătar propriu. În principal, reducerea vine din faptul că, dintre contribuţiile sociale, nu se plătesc decât asigurările de sănătate.

În rest, salariile sunt undeva aproape de salariul mediu. Păi credeţi că ar veni cineva din China sau Vietnam numai pentru salariul minim?", spune directorul Memetcea. La Mangalia, salariul mediu a trecut de 1.800 de lei.