Fuiorul de lână, pe cale de dispariţie

Ciobanii nu au unde să vândă lâna oilor, ca urmare a închiderii ţesătoriilor şi a filaturilor, şi preferă să o arunce sau să o ardă. În cel mai bun caz, o vând constructorilor, care o folosesc în izolaţii. Producătorii de covoare sau de textile spun că nu e avantajos să cumpere materie primă din România şi preferă să o importe din Australia sau din Turcia, cu 20% mai ieftin.

Închiderea majorităţii ţesătoriilor şi a filaturilor din ţara noastră a dus, pe de o parte, la creşterea importurilor de haine şi de covoare, în special din China şi din Turcia, şi la dispariţia tradiţiei de creştere a oilor pentru lână, pe de altă parte.

Piaţa internă a lânii aproape că nu mai există, întrucât ciobanii nu mai valorifică decât carnea - în special în preajma Paştelui - şi nu se mai preocupă ca lâna oilor să fie curată şi de calitate, pe motiv că nu au unde să o vândă sau că primesc un preţ prea mic. „Decât să iau trei lei şi 20 de bani pe lâna tunsă, mai bine o arunc sau las câinii să doarmă pe ea când e frig afară“, se plânge Vasile Ignat, crescător de oi din comuna Mereni, judeţul Constanţa.

De aceeaşi părere este şi Mihai Dumitriu, preşedintele Patronatului Crescătorilor şi Exportatorilor de Ovine (PACERO), care spune că preţurile oferite sunt mult mai mici decât costurile crescătorilor. „Majoritatea crescătorilor aruncă lâna sau o ard, pentru că nu au unde să o vândă.

Şi dacă găsesc cumpărători, oricum preţul este foarte mic, de maximum 80 de bani pentru un kilogram“, a declarat Dumitriu. El a adăugat că pentru a tunde oile - obicei care ajută la creşterea în greutate mai rapidă a animalelor - crescătorii plătesc în jur de 1,2 lei pentru fiecare în parte. „Noi rămânem cu paguba“, a conchis Dumitriu.

Covoare româneşti din lână turcească

Nici producătorii de covoare nu mai sunt atraşi de lâna românească. „De doi-trei ani preferăm să importăm fire de lână din Turcia, pentru că ne costă cu 20% mai ieftin decât dacă am cumpăra lână din România, care după ce se spală şi se curăţă are o pierdere la procesul tehnologic de cel puţin 50%“, ne-a declarat Alexandru Boldişor, director general al Covtex Feizy, producătorul covoarelor de Cisnădie.

Calitate îndoielnică

Ideea este susţinută şi de Maria Grapini, preşedintele Federaţiei Patronale a Industriei Uşoare (FEPAIUS), care spune că oierii nu mai oferă lână de calitate. „Fibra de lână trebuie să aibă o anume calitate şi uniformitate pentru a putea fi folosită la producerea covoarelor şi a textilelor. Lâna autohtonă este foarte murdară, iar pierderea este de 60%.

Animalele trebuie tunse pentru a se îngrăşa mai rapid

Plus că nici rasele de oi nu mai sunt autentice“, afirmă Grapini. Ea a adăugat că nici la export lâna nu mai este rentabilă din acelaşi motiv - lipsa calităţii. De asemenea, un motiv foarte important din cauza căruia piaţa lânii aproape că nu mai există este închiderea ţesătoriilor şi a multor filaturi şi fabrici de confecţii. „România preferă să importe din China şi din Turcia.

Producţia locală este la pământ“, a punctat preşedintele FEPAIUS.Grapini a adăugat că mai există foarte puţini ciobani, în Dobrogea, Buzău sau Maramureş, care cresc rase autentice precum Ţigaie sau Merinos, cu o lână de calitate, pe care o exportă în special în ţările asiatice. În rest, cei mai norocoşi ciobani sunt aceia care reuşesc să o vândă pentru firmele de construcţii care o folosesc la izolarea clădirilor.

Ţesătoriile din Anglia vor lână românească

Dacă majoritatea fermierilor se plâng că nu au ce face cu lâna şi o aruncă sau o ard decât să o vândă pe un preţ de nimic, în judeţul Sălaj există şi crescători care o valorifică şi o exportă. Spre exemplu, lâna oilor crescute de fermierii din localităţile Camăr sau Hereclean, judeţul Sălaj, ajunge în ţesătoriile de stofă din sudul Angliei. Aici sunt produse stofe de calitate, printre cele mai cunoscute din lume, ca de exemplu tweedul englezesc.

Printre cei care au exportat lână românească ce le ţine de cald englezilor se numără şi reprezentanţii abatorului din localitatea Hereclean, judeţul Sălaj. „Tatăl meu a avut contracte de export cu firme din Anglia. Britanicii au vrut să încerce, să vadă dacă lâna  românească este competitivă“, a declarat, pentru „Adevărul“, Mihai Ardeleanu, directorul abatorului din Hereclean. În prezent, Mihai Ardeleanu spune că vor să reia exportul de lână.

„În paralel cu activitatea abatorului, suntem în căutare de noi contracte pentru export, am lucrat până acum cu firme englezeşti, aşa că ştim la ce să ne aşteptăm“, explică el. În plus, totul va depinde de calitatea lânii pe care vor reuşi să o strângă, ţesătoriile din Anglia refuzând din start lână cu impurităţi sau plină de ciulini, a punctat Ardeleanu.

Contracte cu Grecia şi cu Italia

Abatorul deţinut de familia Ardeleanu produce aproximativ 32.000 de tone de carne de oaie pe zi, iar 95% din producţie este exportată.

Crescătorii preferă să arunce lâna pe câmp

„Carnea tranşată ajunge în Grecia şi în Italia, la un preţ cuprins între 4,7 euro şi 5,3 euro pe kilogram“, afirmă Mihai Ardeleanu. El spune că au deschis recent un magazin în Zalău pentru a impulsiona şi vânzările interne. Până la deschiderea abatorului din Hereclean, producătorii era nevoiţi să vândă animalele în viu, la un preţ mult mai mic. Potrivit ministrului Agriculturii, Ilie Sârbu, o oaie sau un miel este mai scump dacă este vândut gata tranşat decât dacă ar fi comercializat viu, direct de la stână.

Abatorul din Hereclean a costat aproximativ 2,5 milioane de euro, iar jumătate din investiţie a provenit din fonduri SAPARD. Abatorul este cel mai mare din zona Tansilvaniei. Lucrările de construcţie au început în 2007, iar abatorul a fost
inaugurat în mai anul acesta. El a fost realizat în colaborare cu specialişti din Norvegia, care au adus şi oi din rasa Alba norvegiană.

Se toarce doar pentru turişti şi televiziuni

Odată cu dispariţia pieţei lânii se va pierde şi străvechiul obicei al torsului, având în vedere că tinerii nu au purtat mai departe tradiţia bunicilor lor, spun etnografii. „Sunt foarte puţini tineri care au învăţat să toarcă. Cei care cunosc această îndeletnicire o fac mai mult atunci când se prezintă la târguri tradiţionale sau la emisiuni de televiziune“, a declarat, pentru „Adevărul“, Ion Ghinoiu, secretarul ştiinţific al Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu“.

Etnograful a completat că românii care mai torc provin din zone cu tradiţie şi creează costume populare „nu ca să le poarte, ci ca să le vândă turiştilor sau ansamblurilor folclorice“.

Odată cu închiderea industriei textile autohtone, a dispărut şi pielăria, majoritatea hainelor fiind aduse din Turcia. „Nici pielea de la oi nu se mai vinde. Sunt tăbăcari şi negustori turci care vin în România ca să cumpere piele de animale, dar ei oferă preţuri foarte mici. Dacă anul trecut o piele de oaie costa 3,5 euro, acum de-abia plătesc un euro. Ciobanii preferă să dea pielea la Protan“, a punctat Mihai Dumitriu, preşedintele PACERO.

Exporturi şi importuri

Dispariţia industriei producătoare de textile şi de covoare se reflectă şi în importurile de lână, care sunt foarte mici. Anul trecut, ţara noastră a importat 98 de tone, în valoare de 282.500 de euro, şi a exportat 12.283 de tone de lână, care au însumat 8,1 milioane de euro, conform datelor Ministerului Agriculturii.

În primul semestru al anului 2009, România a importat 61 de tone de lână, care au valorat 123.600 de euro, şi a exportat 5,7 milioane de tone în valoare de 3,43 milioane de euro. Asta înseamnă un preţ de 2,5 lei pentru un kilogram de lână exportat şi de aproape 8 lei/kg pentru cea cumpărată din străinătate. 

Efectivul de animale

România are un efectiv de aproximativ şapte milioane de ovine şi de caprine, potrivit datelor Ministerului Agriculturii. Pentru un kilogram de lână, ciobanii primesc în jur de 80 de bani, iar pentru o piele de oaie aproximativ un euro.