Firmele îşi iau angajaţi în leasing

Firmele îşi iau angajaţi în leasing

Împrumutul de personal este portiţa de scăpare a societăţilor ce au posturile blocate din cauza recesiunii. Unele companii de marketing sau din industria alimentară „închiriază“ salariaţi pentru a-şi realiza proiectele de scurtă durată, dar costurile sunt pe măsură.

Mai citeşte şi:

• FMI: Creşterea şomajului va continua cel puţin încă un an
• Hunedoara: Tinerii cu studii superioare sunt sortiţi să trăiască din şomaj
• Timişoara: Rata şomajului creşte în ritm alert, s-a dublat în doar opt luni

Studiile de piaţă sunt doar un exemplu de proiect pe o perioadă determinată pentru care firmele decid să apeleze la salariaţii „de împrumut“. În prezent, cum majoritatea societăţilor au angajările blocate, iar afacerea bate pasul pe loc, leasingul angajaţilor este o soluţie viabilă. „Cerinţele legislative sunt preluate de firma de leasing, de la protecţia muncii până la concedii medicale sau încetarea contractului de muncă“, explică Marius Bălăşoiu, managing partner ForPeople.

Costurile angajatorului

Simplificarea procesului de angajare nu înseamnă automat şi costuri mai mici. „Comisionul agenţiei de leasing este cuprins între 5% şi 15% din totalul cheltuielilor cu angajatul, în funcţie de durata proiectului“, arată Ramona Voicu, payroll and leasing coordinator la VON Consulting. În plus, costurile cu salariatul temporar pot fi considerate cheltuieli cu serviciile. Cu cât durata de „împrumut“ creşte, cu atât taxa de leasing este mai mică. În general această taxă se calculează în funcţie de specializarea angajatului solicitat, de perioada proiectului, precum şi de volumul de angajaţi solicitat.

Potrivit legii, durata maximă a unui contract de leasing este de 18 luni, iar majoritatea sunt „împrumutaţi“ pentru proiecte de maximum şase luni. „Costurile unui angajat temporar reprezintă salariul, taxele plătite către stat, eventualele beneficii şi comisionul agentului de muncă temporară“, spune Daniel Stan, sales assistant în cadrul Lugera&Makler. Irina A. din Bucureşti are 23 de ani şi a fost angajată timp de un an în cadrul unei firme de resurse umane ce se ocupa de leasingul de personal.

„Am lucrat în primul an de facultate şi am participat la două studii de piaţă“, mărturiseşte ea. Însă, după această perioadă, Irina A. a preferat să se angajeze direct la o firmă de brokeraj, unde lucrează şi acum. „Poate e de vină mentalitatea, românii nu sunt obişnuiţi să lucreze pe proiecte ce au o durată determinată, preferă o carieră“, adaugă tânăra.

Riscurile leasingului de personal

Legislaţia muncii în România pune destul de multe probleme celor care oferă acest serviciu pe piaţă. Astfel, companiile de profil trebuie să achite lunar salariul unui angajat temporar chiar dacă acesta este plasat sau nu în cadrul unei firme. În plus, societatea beneficiară „poate renunţa mult mai uşor la angajaţii în leasing, având în vedere că există un contract comercial cu firma de leasing şi nu cu fiecare angajat în parte“, explică Marius Bălăşoiu.

Însă, dacă până nu demult candidaţii evitau să muncească în regim de leasing, acum lucrurile s-au schimbat. „Anul acesta observăm o schimbare radicală de atitudine, angajaţii văd în aceste posturi oportunitatea de a lua contact cu cât mai multe organizaţii şi au astfel mai multe şanse de a se angaja în cadrul acestora“, afirmă Sorina Donisa, director financiar în cadrul APT Resources&Services şi membru al HR Club.

Leasingul este, astfel, o portiţă pentru cei care au rămas fără loc de muncă şi speră să îşi găsească un serviciu. Dacă până acum leasingul de personal era o procedură utilizată în perioade sezoniere precum sărbătorile, în prezent acoperă creşteri temporare de activitate în domenii precum studiile de piaţă, contabilitate sau chiar lucrători din industria alimentară.