Costurile tot mai ridicate ar putea determina relocarea unor afaceri din România în alte ţări

Uniunea Europeană încearcă să anticipeze mutaţiile economice şi, implicit, să susţină efectele mondializării Delocalizarea centrelor de producţie dintr-o ţară în alta a devenit

Uniunea Europeană încearcă să anticipeze mutaţiile economice şi, implicit, să susţină efectele mondializării

Delocalizarea centrelor de producţie dintr-o ţară în alta a devenit un fenomen constant, care ridică numeroase semne de întrebare şi la nivelul Comisiei Europene. Procesul este unul continuu, care nu a ocolit nici ţara noastră, el ţinând în cea mai mare parte de deciziile strategice care ţin de reducerea costurilor în cadrul unui business.

"Fenomenul este unul continuu, iar România a reprezentat o destinaţie în acest sens. În măsura în care agenţii economici nu vor mai găsi aici forţă de muncă sau chiar dacă vor găsi, aceasta va fi foarte scumpă, costurile vor fi din ce în ce mai mari. Este normal ca în aceste condiţii să-ţi reorientezi strategia, astfel încât să ajungi la o diminuare a cheltuielilor", a declarat, pentru Adevărul, Cristian Pârvan, secretar general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR).

România, preferată de producătorii din domeniul auto

Ultimul anunţ privind relocarea activităţii a aparţinut producătorului de lacuri şi vopesele Policolor, care intenţionează să-şi mute o parte din producţie la vecinii Bulgari. Procesul cel mai evident de relocare a centrelor de producţie este în domeniul auto, unde ţara noastră a devenit în timp un ţinut preferat de producătorii de componente auto. De exemplu, la Ploieşti şi-au relocat activitatea britanicii de la Timken, al treilea jucător pe plan mondial în domeniul producţiei de rulmenţi. În opinia lui Pârvan, acesta este de fapt un domeniu preferat atunci când vine vorba de delocalizare. "Nu o să vedem niciodată relocări de rafinării. Majoritatea mutărilor implică businessuri bazate pe manoperă, acolo unde acest proces durează în prezent chiar şi şase luni, de la doi ani cât dura în urmă cu zeci de ani", explică Pârvan. Potrivit acestuia, un domeniu în care delocalizarea va deveni ceva caracteristic este domeniul serviciilor.

Delocalizarea, 7-8% din totalul restructurărilor europene

Fenomenul se resimte la nivelul tuturor ţărilor europene. În Franţa, producătorul de lenjerie intimă DIM şi-a anunţat intenţia de a-şi muta o parte a producţiei în China, în faza preliminară a proiectului, România fiind şi ea una dintre ţările vizate. În fapt, în momentul în care se optează pentru o asemenea variantă, în spatele deciziei stau o multitudine de factori care ţin de costurile asociate cu producţia şi garanţiile legate de mediul de afaceri. Costurile asociate unei astfel de operaţiuni rezidă în cele legate de forţa de muncă, al terenului, dar şi cele referitoare la taxele şi impozitele care sunt valabile în destinaţia respectivă. Potrivit Comisiei Europene, delocalizarea reprezintă 7-8% din totalul restructurărilor care afectează ţările Uniunii Europene, procent care se menţine stabil încă din 2003. Dacă până în prezent, delocalizarea era caracteristică câtorva domenii, pe viitor nu mai este atât de sigur. Mottoul Comisiei Europene în acest caz este "anticipaţie", pentru că pe măsură ce pieţele se deschid concurenţei, iar mondializarea avansează cu paşi repezi, fenomenul riscă să se amplifice. "Noi domenii de activitate vor fi atinse de acest fenomen, iar asta începe să fie tot mai evident în sectorul serviciilor", a declarat Etienne Wasmer, profesor de economie în cadrul institutului Sciences-Po Paris, citat de ziarul francez "Liberation".

Fond european pentru susţinerea şomerilor

O problemă care apare atunci când se vorbeşte de delocalizare este disponibilizarea forţei de muncă aferentă unităţii în cauză. Dacă există cazuri în care salariaţii sunt relocaţi şi ei, odată cu activitatea, această situaţie nu este una general valabilă. Îngrijorarea Comisiei Europene se va concretiza în investiţiile în formare, cercetare, inovaţie, dar şi pentru reconversia profesională. Potrivit ziarului "Liberation", fondul necesar în acest sens are o limită de 500 milioane de euro pe an.