Clubul de echitaţie, un business care se dezvoltă în ritm de galop

În ultimii ani, cererea pentru lecţiile de călărie a crescut semnificativ, iar numărul cluburilor este din ce în ce mai mare Considerată înainte de Revoluţie un sport burghez,

În ultimii ani, cererea pentru lecţiile de călărie a crescut semnificativ, iar numărul cluburilor este din ce în ce mai mare

Considerată înainte de Revoluţie un sport burghez, echitaţia începe, timid, să devină o afacere de perspectivă. Multe pensiuni agroturistice încearcă să corecteze lipsa agrementului, adăugând călăria în oferta turistică.

Deocamdată, un club de echitaţie nu pare să aducă proprietarului foarte mulţi bani. Cu toate astea, viitorul sună bine pentru cei care au început deja un asemenea business. Spre exemplu, numai în Bucureşti sunt acum şapte - opt cluburi de echitaţie. "La noi pare mai mult o chestie cosmopolită. Nu există o educaţie pentru acest sport. Afară sunt concursuri locale care strâng peste 100 de cai din câteva sate. În România, nici la concursurile mari nu se strâng atâţia", explică Ion Maldea, proprietarul clubului Ecvestria din Buftea.

De profesie cascador, Maldea a început să se ocupe şi de echitaţie ca agrement de acum 10 ani. Iniţial, pregătea cai pentru filme, apoi şi-a cumpărat propriul cal, pentru că "veneau prietenii şi mă rugau să-i las să înveţe să călărească". Acum, agrementul i se pare cea mai profitabilă modalitate de a folosi calul, mai ales că interesul pentru echitaţie a început să crească vizibil. Sunt din ce în ce mai mulţi clienţi, mai ales copii.

Costi Păsărin, managerul clubului Hipocan Corbeanca, consideră că echitaţia este un sport scump, de plăcere, pe care nu oricine şi-l poate permite. "Afară este o adevărată industrie, aici se implică doar cei cărora le face plăcere", consideră Păsărin. Deşi agrementul e cel mai profitabil - la Hipocan sunt vara peste 100 de clienţi lunar - cluburile oferă şi activităţi de pensiune oferită cailor diferiţilor proprietari, pentru 200 de euro pe lună. O şedinţă de 30 de minute pentru copii costă 30 de lei, iar pentru adulţi 35 de lei. Există şi varianta abonamentelor. Pentru 10 şedinţe, trebuie să plătiţi 250 de lei pentru copii şi 300 de lei pentru adulţi.

Terenul pentru un club de călărie, principala problemă

Cine doreşte să-şi deschidă un club de echitaţie are nevoie, în primul rând, de un teren bine poziţionat, accesibil şi suficient de mare. Iar dezvoltarea oraşului poate schimba datele problemei. Spre exemplu, un club amplasat în Pipera în 1997 a trebuit să se mute după ce a fost înconjurat de vile, iar nou-veniţi au simţit mirosul de grajd. Datele problemei s-au schimbat în numai patru ani.

Pentru clubul hipic este nevoie de un teren de 70 x 40m (nu şi pentru competiţiile oficiale), de un manej acoperit pentru ca afacerea să nu scadă în perioada de iarnă (60 x 40 m). Clubul trebuie să aibă cel puţin doi ponei (1.000 - 1.500 de euro fiecare) şi măcar şapte - opt cai de agrement (circa 3.000 de euro pentru un cal). Clubul mai are nevoie de un grajd cu circa 50 de boxe (3 x 3 m fiecare). Întreţinerea unui cal costă circa 150 - 200 de euro pe lună.

Agrementul merge cel mai bine primăvara şi toamna, mai puţin vara, când lumea pleacă în vacanţă, şi cel mai prost iarna, când afacerea scade cu 80%, explică Ion Maldea.

Echitaţia se deprinde în 30 - 40 de lecţii

Deşi un manej acoperit te scapă de grija vremii. Ecvestria are un proiect de 250.000 de euro la Adunaţii Copăceni, lângă pădurea Comana, unde clubul se va muta în această vară. Proiectul, finanţat prin SAPARD, prevede, pe 3 ha, o pensiune, terase, un manej acoperit, boxe pentru 30 de cai. Este nevoie şi de o bază furajeră, care poate fi estimată luând în considerare un necesar de circa 1 - 1,5 ha pentru fiecare cal. Clubul Ecvestria, fostul club Ecvalahis din Băneasa, are acum 12 cai. Primul cal al proprietarilor, Traviata, este foarte bătrân, are 24 de ani. "Caii trăiesc cam 20 de ani. După, te aştepţi oricând să moară. Dar Traviata încă o mai ia la galop", povesteşte Carmen Preda, antrenoare la Ecvestria. În primele lecţii se învaţă poziţia în şa, poziţia picioarelor. De la a doua lecţie încep primele exerciţii de trap, "la coardă", iar după ce stăpâneşte trapul, elevului i se dă voie să conducă calul. Dacă e talentat şi are curaj, după trei - patru lecţii conduce calul singur. După ce asimilează poziţia corectă şi trapul, se trece la galop, şi după 15 - 20 de lecţii poţi merge în plimbare la pădure. Ai nevoie însă de 30 - 40 de lecţii ca să poţi spune că ai învăţat să călăreşti şi ai controlul pe orice cal. "Cel mai important e să nu-ţi fie frică de cai, să iubeşti calul", explică Carmen Preda. Pentru pasionaţi, urmează antrenamentele pentru dresaj şi sărituri peste obstacole. La Ecvestria, o şedinţă de o oră costă 35 de lei, iar abonamentele de 10 şedinţe costă 300 de lei.