Arbuştii de tuia au scos viile din Călugăreni
0
Localnicii din comuna giurgiuveană au renunţat la culturile tradiţionale pentru a creşte arbuşti ornamentali. Pentru că legumele şi fructele nu mai sunt profitabile, ţăranii din Călugăreni vând brazi şi tuia orăşenilor care locuiesc la vilă. CLICK AICI PENTRU FOTOTGALERIE!
Când te gândeşti că în urmă cu 400 de ani, Mihai Viteazul îi rupea dinţii lui Sinan Paşa pe uliţele comunei Călugăreni, te apucă aşa... un fior de patriotism, plimbându-te pe aceleaşi drumuri. La 30 de kilometri de Bucureşti, pe şoseaua care duce spre oraşul Giurgiu, se află această comună încărcată de istorie şi de... arbuşti ornamentali.
În spatele fiecărui gard se pot vedea zeci de vârfuri de brazi sau tuia. Un sat-pădure de conifere. O astfel de pepinieră îi poate aduce unui călugărean până la 10.000 de euro pe an. Mai ales în perioada de boom imobiliar, între 2005 şi 2008, localnicii abia dacă mai făceau faţă cererii. Cine nu ar vrea să aibă în curtea vilei sale un tuia sau un brăduţ argintiu... Acum, că piaţa construcţiilor a stagnat, afacerile cu tuia şi brăduţi ar fi trebuit să scadă, însă nu s-a întâmplat aşa. Călugărenii au aproximativ aceleaşi vânzări ca şi în anii trecuţi.
Brazi verzi, la negru
Anunţurile cu „vând tuia“ sunt foarte des acompaniate de cele cu „vând casă“. Am parcurs comuna până am ajuns la Primărie, unde te întâmpină semeaţă statuia lui Mihai Viteazul, muzeul şi portarul Primăriei, un bătrân plin de viaţă. Poate un pic cam plin, dar hotărât să nu ne lase să parcăm maşina pe domeniul Primăriei. Reuşim să găsim un loc de parcare, intrăm şi suntem întâmpinaţi de secretarul general, Gheorghe Scarlat, care fuge de fotoreporter ca „ăla“ de tămâie.
Grădina botanică din bătătură
Majoritatea celor care vând arbuşti ornamentali, nu au firme. „Nu vor sta de vorbă cu dumneavoastră“, spune secretarul Primăriei, nea’ Scarlat, care recunoaşte că are şi el în grădină nişte tuia. „Doar câteva sute de pui, aşa, de plăcere“, spune secretarul.
N-am de gând să plătesc taxe şi impozite, aşa că vând pe la cunoscuţi“, mai spune Scarlat. Am părăsit şoseaua naţională care leagă Bucureştiul de Giurgiu şi am apucat-o pe, culme, strada Teiului, unde aproape în fiecare curte vezi un pâlc de arbuşti ornamentali. Strada nu este asfaltată, iar noroiul, omniprezent, ne dă bătăi de cap. Undeva în capătul străzii este casa lui Orlando Ungureanu, cel mai mare crescător de tuia din Călugăreni. Nea Scarlat ne-a vândut pontul. Orlando are un fel de amestec de casă şi vilă, încă nefinisată.
Cum intri în curtea lui te loveşti de explozia de verdeaţă. Arbuşti mici, puşi în ghiveci, medii sau mari de aproape doi metri se zăresc pretutindeni, ograda semănând mai degrabă cu o grădină botanică. S-a apucat de creşterea arbuştilor încă din 1995, fiind printre cei mai vechi din branşă. Totuşi, nu el a fost deschizătorul de drumuri în creşterea arbuştilor ornamentali. „Totul a pornit de la „a lu’ Georgescu, de peste şoseaua mare“, spune Orlando.
Business în capitalism
Am aflat că acest Georgescu, inginer de profesie, a fost primul sătean care a crescut buxus, cunoscut şi sub denumirea populară de „gard viu“. Familia acestuia cultiva astfel de arbuşti din anii ’80, pe care mai apoi îi vindea către ADP (Administraţia Domeniului Public). Afacerea se numea oficial „acord global“ şi consta în cedarea către stat a două treimi din recoltă, iar o treime rămânea la cultivator. Un soi de business capitalist, în plin regim comunist. Tradiţia a continuat şi după Revoluţie. Sătenii spun că nu există curte în Călugăreni unde să nu existe măcar o parcelă cu tuia în bătătură. Nu te costă o avere să plantezi câteva seminţe de tuia. Cu 100 de lei, plantezi o mie de seminţe de buxus.
Ungureanu Orlando a început în 1995, când a plantat o mie de bucăţi de buxus, pe care a dat câteva zeci de lei, nu mai mult de 100 la preţurile actuale. Spune că ideea i-a venit când a văzut că fructele şi legumele costă mult să le întreţii şi nu câştigi mai nimic pe ele. Pentru că în comună existau deja câteva familii care aveau în curte buxus şi tuia, Orlando a hotărât să intre şi el în branşă. În prezent, după 15 ani, antreprenorul este unul dintre primii trei din sat care cresc şi comercializează buxus şi tuia. A început cu „gardul viu“, dar după vreo trei ani a renunţat şi a plantat tuia. „La buxus trebuia să aştepţi cel puţin trei ani ca să-l vinzi, şi abia dacă reuşeai să-l dai cu 2-3 lei bucata“, susţine Orlando.
200 de lei copacul
În prezent, un pui de tuia costă 15-20 de lei, iar unul adult ajunge la 150-200 de lei, evident, în funcţie şi de cantitatea cumpărată. Ungureanu Orlando spune că principalii clienţi sunt bucureştenii care îşi construiesc case şi vor o grădină frumos amenajată.
În 2008, Orlando spune că a avut o cifră de afaceri de aproape 10.000 de euro. Puţin, ar spune majoritatea celor care vor să înceapă o afacere. Totuşi, pentru un locuitor de la sat, acesta reprezintă singurul său venit, în afară de pensie, dacă o are. Ca să-şi mai sporească veniturile, Orlando vinde şi brazi ecologici de Crăciun. Aceştia sunt comercializaţi cu tot cu rădăcină, iar după Sărbătorile de iarnă pot fi replantaţi.
Orlando Ungureanu spune că brazii de Crăciun i-a scos el singur din pământ, dintr-o pepinieră situată în Munţii Vrancei. A dat 80 de lei pe bucată, dar speră să obţină 150 de lei. Nu merge în piaţă să-i vândă, ci aşteaptă să-l contacteze clienţii acasă. De 15 ani de când vinde arbuşti ornamentali, Orlando se bazează pe reclama pe care o fac cei care cumpără de la el. Are şi site pe internet, însă Orlando spune că 80% din muşterii cumpără „din auzite“ de la el şi numai 20% sunt cei care au găsit anunţul pe internet.
Tuia, ghid de afacere
- Investiţia iniţială este de cel mult 500 de lei.
- Vânzările anuale pot ajunge, pentru o pepinieră mică, la aproximativ 10.000 de euro.
- Trebuie să aşteptaţi cel puţin doi ani pentru a vinde o serie de arbori.
- Aveţi nevoie de spaţiu, relativ mare, în funcţie de cât vreţi să plantaţi.
- Dacă nu vreţi să vindeţi în cantităţi foarte mari, membrii familiei sunt suficienţi pentru îngrijirea plantaţiei.
- Au nevoie de umbră şi umiditate, mai ales vara.
- Nu necesită produse şi aditivi de creştere şi îngrijire.
- Puteţi vinde producţia şi către marii retaileri de produse de grădinărit.
- Aproape 80% din clienţi cumpără „din auzite“.
- Un anunţ pe internet sau în ziar, poate spori vânzările.
5.000 de tuia, profitabili peste trei ani
Pandele Zorel îşi va reinvesti profitul in dezvoltarea pepinierei
Dacă Ungureanu Orlando este vechi în branşa crescătorilor de arbuşti ornamentali din Călugăreni, în comună există şi „începători“ precum Pandele Zorel. Un nume parcă predestinat pentru un business... la ţară. Nu are vechime în branşa crescătorilor de tuia pentru că s-a apucat de afacere în 2008, însă este ferm convins că în 2011 va da lovitura.
La fel ca majoritatea locuitorilor din Călugăreni, Zorel a renunţat la a mai cultiva roşii şi castraveţi. Ba chiar a scos şi via din curte, iar în locul ei a plantat vreo 5.000 de tuia şi de buxus. Nu regretă deloc decizia pentru că, susţine el, întreţinerea legumelor şi a fructelor îl costa prea mult, iar la piaţă nu obţinea mare lucru pe ele. Zorel spune că, dacă va reuşi să-şi vândă toată producţia de tuia şi de „gard viu“, va reinvesti întregul profit în dezvoltarea pepinierei.
Întreaga comună este vestită pentru grădinile cu arbuşti ornamentali, aşa încât giurgiuvenii, bucureştenii, dar chiar şi cei din oraşe mai îndepărtate s-au obişnuit să vină aici pentru a-şi cumpăra brazii de Crăciun, gardul viu sau tuia pentru ornamentul grădinilor.
Fără niciun angajat
Zorel a plecat la drum cu numai 500 de lei, iar dacă nu dă vreun ger năprasnic sau o boală în copăceii lui, peste un an-doi poate câştiga peste 10.000 de euro. În primii doi ani de la plantare, pierderile pot fi de circa 20%, pentru că brăduţii sunt extrem de sensibili şi deloc rezistenţi la temperaturi foarte scăzute.
De angajaţi nu are nevoie pentru că un singur om se poate ocupa de culturi. Asta într-o fază iniţială, pentru că, dacă îşi va dezvolta pepiniera, va avea nevoie de o maşină şi câţiva oameni la „departamentul de vânzări“. „Clienţii din Bucureşti preferă să comande şi să îi vină bradul la poartă“, spune, oarecum îngrijorat, Zorel.
Se încarcă comentariile...
