Atacăm Europa cu borş, pălincă şi muşchiuleţ

De Ziua Alimentaţiei românii s-au fălit cu produse tradiţionale pentru export. Producătorii se luptă să aducă bunătăţile autohtone pe mesele românilor, dar şi pe cele ale europenilor.

Borş cu cimbrişor din zona Brăila, cârnăciori din Vrancea, magiun de prune de Argeş, telemea de oaie de Sălaj, acestea sunt produsele româneşti pe care europenii le vor putea savura cât de curând chiar la ei acasă.

Mai mulţi producători români sunt pe cale să înregistreze aceste denumiri în spaţiul european şi să înceapă să le vândă în afara graniţelor, a spus ministrul Agriculturii, Dacian Cioloş, ieri, la o expoziţie de produse tradiţionale româneşti desfăşurată cu ocazia Zilei Mondiale a Alimentaţiei.

“Îi îndemn pe români să consume produse tradiţionale româneşti şi ecologice, este o alimentaţie sănătoasă pe care nu o apreciem suficient. Dacă producătorii români nu-şi găsesc clienţi în primul rând pe piaţa autohtonă, le va fi mult mai greu să se dezvolte suficient de mult pentru a ieşi în Europa cu aceste produse”, a adăugat Cioloş.

Asocierea e soluţia

Pentru a-şi putea exporta magiunul şi pălinca în Europa, producătorii români trebuie să se asocieze. “Nu pot exporta volume reduse şi singura lor soluţie este să se unească”, a mai spus Cioloş. Până acum însă niciun producător nu a acceptat să se înregistreze în comun cu un altul.

Producătorul unor specialităţi poate cere Oficiului pentru Produse Tradiţionale şi Ecologice cu sediul în Braşov ca produsele sale să primească avizul de “produse tradiţionale”, iar după o serie de controale de la inspectorii sanitar-veterinari pot depune cererea pentru a-şi înregistra bunătăţile la nivel european. “Doi ani durează acest proces şi nu costă nimic”, explică Lidia Romanescu, directorul Oficiului.

Fericiţi că vând în Capitală

1.800 de fermieri şi-au înregistrat până acum produsele ca fiind “tradiţionale”, iar câţiva dintre aceştia au mers mai departe şi încearcă să se înscrie în registrul Uniunii Europene al produselor tradiţionale, pentru a-şi face loc pe mesele europenilor.Ţăranul Baciu Ion este din Bucovina, are 47 de ani, şi de când se ştie a făcut specialităţi din carne, urmând o tradiţie de familie.

Povestea muşchiului semicrud pe care îl produce în gospodărie este o tortură pentru papilele gustative. Reţii paşii cei mai importanţi: muşchiul se fasonează, se pune apoi la zvântat 14 zile, se trece printr-un baiţ de condiment natural, sare, piper, măghiran, busuioc, tot ce-ţi trece prin cap! Se “botează” în vin alb sec, se lasă la maturare două săptămâni, trece printr-o nouă zvântare de 12 ore, apoi timp de patru zile e afumat în fum fierbinte şi rece, alternativ. Dacă nu-i poţi copia reţeta, îl găseşti împreună cu bunătăţile la fiecare sfârşit de săptămână în Piaţa Amzei din Capitală.

Nu-l interesează deocamdată să le vândă în Europa, pentru că abia a descoperit succesul în Bucureşti. “Întâi vreau să mă cumpere românii şi abia apoi europenii”, spune fermierul, care admite că nu produce suficient de mult pentru a exporta şi nici nu-i prea convine să se unească cu alţi producători.