Semne bune anul are?

Andrei Panait, editor coordonator

Anul 2010 a debutat sub semnul optimismului debordant în privinţa pieţei imobiliare. „Revenire” este cuvântul de ordine în real estate-ul autohton.

Pe fiecare segment al pieţei sunt trâmbiţate recorduri şi estimări pozitive pentru anul ce tocmai a început. La ce sunt raportate aceste „realizări"? La anul trecut, unul de criză majoră. E ca şi cum ţi-ai cumpăra o maşină ieftină, după ce anul trecut ai mers cu bicicleta.

Viteza ta de deplasare a crescut considerabil faţă de ultimele 12 luni, nu-i aşa? Nu contează că acum doi ani toată lumea avea, sau credea că are, câte un monopost de Formula 1.

De exemplu, aflăm din diverse surse că preţurile apartamentelor vechi vor creşte. Care este fundamentul economic al unei asemenea aprecieri? Este simplu, plafonul de bani garantat pentru achiziţia prin „Prima Casă" ar putea creşte. Sigur, asta nu este o certitudine, dar cineva, nici nu mai contează cine, a spus asta. Nu mai are importanţă că o decizie finală nu va putea fi luată mai devreme de 15 februarie, aşa cum au anunţat reprezentanţii Guvernului.

Nu e cazul să mai aşteptăm şi să vedem ce hotărâri vor fi luate, din moment ce s-au pronunţat cuvintele magice „ar putea". Sub imperiul condiţional-optativului, altcineva a decretat: preţurile ar putea să crească pe acest segment.

Proprietarii apartamentelor vechi de două camere vor creşte pretenţiile până la noul plafon, ce se vehiculează a fi 80.000 de euro. Ideea ca mărirea plafonului să însemne şi includerea apartamentelor de trei camere în programul guvernamental nici nu este luată în calcul de propovăduitorii revenirii spectaculoase a pieţei imobiliare.

Între timp, constructorii care au avut nenorocul să fie „surprinşi de criză" în plină extindere a proiectelor fac acum discounturi ce altădată păreau de domeniul fantasticului. În Floreşti, renumita zonă rezidenţială de lângă Cluj, un apartament de două camere nou-construit poate fi cumpărat cu doar 20.000 de euro.

Niciuna dintre locuinţele de acest tip incluse în topul celor mai ieftine astfel de unităţi nu are un preţ mai mare de 38.000 de euro. (Citiţi clasamentul în pagina 6). Motivele acestor superoferte sunt clare: constructorii încearcă să recupereze ce se mai poate. Aici se poate vedea o manifestare reală a economiei de piaţă.

Ce poţi face când cererea lipseşte pentru produsul tău şi când ştii că preţul mare este motivul principal? Logic, reduci preţul, în încercarea de a păstra pierderile în limite rezonabile, care să nu te ducă la faliment.