Salah Turkmani, un developer care nu vrea să vândă

În 1973, când avea doar 17 ani, şi-a părăsit ţara natală, Liban, pentru a pleca în SUA. 10 ani mai târziu a pus bazele propriului business, în Washington DC. Fondată cu doar 75.000 de

În 1973, când avea doar 17 ani, şi-a părăsit ţara natală, Liban, pentru a pleca în SUA. 10 ani mai târziu a pus bazele propriului business, în Washington DC. Fondată cu doar 75.000 de dolari, The Mega Company valorează acum sute de milioane de dolari.

Pentru că este o afacere de familie, "filozofia" din spatele companiei este una aparent neobişnuită. Nu vinde nimic! De când ţine frâiele acestei afaceri, Salah Turkmani a încercat să rămână în umbră pentru a proteja viaţa privată a familiei sale. Aşa se face că acesta este primul interviu pe care îl acordă.

The Mega Company şi-a făcut în acest an intrarea pe un segment neexploatat al retailului românesc.

Până la sfârşitul lui 2008, developerul îşi propune să finalizeze parcul Mega Designer Outlets, o investiţie de 80 milioane de euro, pe autostrada Bucureşti-Piteşti. Nu intenţionează câtuşi de puţin să se oprească aici: mai are în plan încă două centre de tip outlet, de data aceasta în provincie, iar destinaţiile vizate sunt Braşov, Constanţa sau Cluj.

Este aproape patru după-amiaza, în semiobscuritatea lobby-ului hotelului Hilton. Ne strânge mâna zâmbind cu naturaleţe, apoi se supune, puţin circumspect, tirului întrebărilor.

"Banii îi poţi pierde, educaţia - niciodată"

Îşi începe "povestea" cu momentul emigrării sale din Liban, un pas pe care l-a făcut cu încăpăţânarea caracteristică vârstei, în ciuda dezacordului familiei sale. Era pasionat de ingineria chimică, iar cum ţara natală nu-i oferea nicio şansă, a ales universitatea din Houston, Texas.

"Eram fascinat de Statele Unite ale Americii. Simţeam că aceasta era cheia mea spre libertate", povesteşte, poate puţin melancolic, omul de afaceri. Primii săi paşi pe "tărâmul tuturor posbilităţilor" n-au fost însă deloc uşori. I-a fost greu să se adapteze la o cultură cu totul nouă faţă de cea din care provenea, mai ales că nu avea prieteni sau oameni apropiaţi. "În primele patru luni, am slăbit zece kilograme", îşi aminteşte Turkmani de acea perioadă "foarte deprimantă" a vieţii sale.

După primul an petrecut în State a reuşit să se adapteze la noul mediu. Un rol important în acest sens l-a avut familia sa gazdă, care l-a protejat ca pe un fiu. Pentru a se întreţine pe timpul facultăţii, a lucrat ca electrician într-un spital. Ne spune însă că, în toată această perioadă, şi-a concentrat atenţia asupra scopului pentru care venise, de fapt, în State: şcoala.

I-a rămas întipărită în minte o frază după care s-a ghidat el însuşi şi după care acum încearcă să-şi crească cei trei copii: "Banii îi poţi pierde, însă educaţia nu ţi-o poate lua nimeni". "Asta este ceea ce m-a determinat să fiu un student bun", recunoaşte. După obţinerea diplomei de inginer chimist, s-a angajat la una dintre companiile de profil din SUA.

Primul său salariu "adevărat" a fost de 25.000 de dolari pe an, iar până când a părăsit compania a ajuns să câştige de cinci ori mai mult. A ales apoi să schimbe radical modul de viaţă. În 1983, şi-a dat demisia şi s-a îndreptat către Washington DC. Aici a pus bazele The Mega Company, poarta sa către "o industrie cu totul nouă": comerţul.

"Mă plictisisem în ceea ce făceam. Voiam ceva mai provocator", îşi motivează acum decizia de a începe o afacere pe cont propriu. Mărturiseşte că, în primul an de activitate, nu a încheiat nicio tranzacţie, astfel că a cheltuit toţi banii investiţi pentru menţinerea companiei pe linia de plutire.

În cel de-al doilea an, însă, lucrurile au început să se mişte, iar compania a atins o cifră de afaceri de 1 milion de dolari. "Durează ca o afacere să se dezvolte", explică Turkmani, privind în urmă.

A investit în terenuri banii câştigaţi din comerţ

În România a venit pentru prima oară în 1990. A început să importe diverse produse, precum ulei de motor, cauciucuri sau cărbuni. Pentru că leul era o monedă greu convertibilă, a decis să investească o bună parte din banii câştigaţi în terenuri - care erau foarte ieftine pe atunci.

A ajuns, astfel, în scurt timp, unul dintre cei mai mari proprietari privaţi din vestul Capitalei. Între timp, a intrat şi în liga developerilor, prin construirea mai multor spaţii industriale. De potenţialul pieţei autohtone şi-a dat seama în momentul în care, ori de câte ori finaliza un depozit - pentru uzul propriu -, îl şi închiria integral.

La ora actuală, consideră că segmentul centrelor comerciale de tip outlet este unul cu mult potenţial în ţara noastră. Pe termen scurt, estimează că piaţa bucureşteană poate absorbi un proiect de acest tip, în timp ce, în trei-cinci ani, mai pot funcţiona două astfel de centre.

În ceea ce priveşte perspectivele pieţei autohtone pe termen lung, Turkmani se declară optimist. Crede totuşi că o etapă de corecţie a preţurilor este una firească, dat fiind numărul ridicat de speculatori activi pe piaţă. În acest context, omul de afaceri nu-şi stabileşte niciun termen pentru durata activităţii sale pe piaţa autohtonă.

De ani buni, România îi este o a doua casă. În mod obişnuit, petrece aici cam o săptămână pe lună, în timp ce soţia sa vine cam o dată la două luni pentru a se ocupa de afacerea familiei. Copiii îşi petrec chiar o parte din vacanţa de vară aici - aceştia "adoră România, pentru că sunt trataţi ca nişte regi", spune Turkmani.

Pe scurt

A obţinut diploma de inginer chimist la universitatea din Houston, Texas
Când vine în România, locuieşte în Corbeanca, într-o casă construită din componente prefabricate
Îi place mâncarea italienească, grădinăritul şi pescuitul
Ar vrea să meargă la un concert de muzică românească şi să locuiască la munte