Ruse, o poveste bulgărească de succes

150.000 de euro costă un apartament cu patru camere în Ruse

În timp ce portul bulgar la Dunăre se află în plină dezvoltare, omologul său românesc, Giurgiu, pare tot mai aproape de colaps economic din cauza lipsei investiţiilor. Autorităţile locale din Ruse au mizat pe zona istorică a oraşului şi pe infrastructură. Ca urmare, proprietăţile de aici se vând cu preţuri mai mari decât cele din Giurgiu.

Astăzi, fiecare dintre oraşe reprezintă câte un centru economic important, mai ales prin prisma aşăzării geografice si a statutului de porturi dunărene.
Evoluţia lor din ultimii ani a urmat însă traiectorii diferite. Astfel, Ruse a cunoscut o dezvoltare tot mai alertă, în timp ce oraşul de pe malul românesc pare să se afunde în sărăcie şi ignoranţă.

Orăşelul bulgăresc atrage tot mai mulţi pasionaţi de arhitectură, centrul său fiind un adevărat paradis pentru astfel de persoane. Arhitectura în stilurile Neo-Baroc şi Neo-Rococo, cu majoritatea clădirilor construite în secolele al XIX-lea şi al XX-lea, impresionează ochiul privitorului. Străzile, mai ales cele din centru, sunt foarte curate, aerisite, cu multă verdeaţă şi zeci de terase, pub-uri, cafenele şi magazine.

„Această zonă a oraşului reprezintă, de câţiva ani încoace, principala prioritate a autorităţilor locale. Pentru întreţinerea străzilor şi a clădirilor istorice de aici sunt alocate, anual, sume importante", ne povesteşte
Dimitr Rogov, consultant imobiliar.

Astfel, absolut nicio clădire din centrul oraşului nu a fost lăsată în paragină şi, „acolo unde primăria nu a mai avut bani, oamenii s-au mobilizat, au făcut chete şi au finanţat lucrări de renovare", potrivit lui Rogov. Mai mult, reglementările tehnice locale interzic cu desăvârşire orice tip de construcţie modernă în zonă.

Clădirile istorice din Ruse, concesionate

Rogov este de părere că averea unui oraş, mai ales a unuia vechi, o reprezintă fondul său de construcţii vechi, clasice şi nu ansamblurile rezidenţiale noi. El adaugă că zona istorică a oraşului contribuie, prin chiriile şi taxele plătite de comercianţii de aici, cu un procent important la bugetul local, lucru care determină autorităţile să se îngrijească permanent de starea acesteia.

Mai mult, clădirile din zona istorică aparţin, aproape în totalitate, municipalităţii, fiind considerate un bun al oraşului. „Au existat şi aici, ca peste tot, diverse grupuri care urmăreau să intre în posesia clădirilor istorice, prin mijloace mai mult sau mai puţin legale, însă presiunea exercitată de presă şi de oamenii de rând a făcut ca respectivele intenţii să moară în faşă", spune Rogov. Astfel, în prezent, aceste construcţii nu pot fi cumpărate, ci doar cesionate celor care doresc să dezvolte o mică afacere în zonă.

Pe de altă parte, influenţa centrului se poate observa în preţurile locuinţelor din zonele care-l înconjoară. Acestea sunt cuprinse între 65.000 de euro pentru o garsonieră şi peste 150.000 de euro pentru un apartament cu patru camere. „Pare de necrezut, mai ales în această perioadă de criză, însă locuinţele din apropierea centrului oraşului Ruse chiar îşi găsesc cumpărători, iar anunţurile nu stau prea mult afişate în agenţiile imobiliare", precizează Rogov.

Mai mult decât atât, locuinţele respective au mai mare căutare decât cele din ansambluri noi dezvoltate în alte zone ale oraşului. Şi piaţa chiriilor continuă să se mişte, e drept, mai timid decât în anii trecuţi. Aici scăderile nu sunt foarte dramatice, astfel că pentru o garsonieră de 40 de metri pătraţi, utilată şi mobilată, chiriaşul va plăti, lunar, aproximativ 150 de euro, faţă de 180-200 de euro, preţul cerut în urmă cu doi ani.

Giurgiu, un prezent îngrijorător

Oraşul de pe malul românesc pare o proiectare în apele Dunării a unei imagini deteriorate a geamănului său Ruse. Aici, străzile, ca în mai toate oraşele din Muntenia, sunt prost întreţinute şi murdare.

Doar centrul are un aspect cât de cât mai îngrijit. Deşi cu un potenţial economic şi turistic foarte mare, Giurgiu pare un oraş amorţit, în care nimic nu se întamplă. Mănăstirea Comana sau cetatea Giurgiu sunt doar câteva dintre obiectivele turistice care ar putea atrage mii de turişti, însă starea drumurilor care duc la acestea, dar şi lipsa de interes a autorităţilor le aruncă, treptat, în uitare.

Un semn al situaţiei grave din oraş este reprezentat şi de prăbuşirea pieţei imobiliare. Marius Petrache, consultant imobiliar, spune că „vorbim de scăderi de preţuri la nivelul întregii ţări, însă Giurgiu reprezintă unul din oraşele cele mai afectate, unde putem vorbi de diminuări de până la 80%, în unele cazuri, ale valorilor proprietăţilor".

Nu doar criza a contribuit la această stare de fapt, ci şi starea precară a infrastructurii şi lipsa de implicare a autorităţilor centrale şi locale în vederea sprijinirii economiei oraşului, potrivit lui Petrache.

Lipsa investitorilor din zonă, dar şi migraţia tinerilor către alte oraşe au făcut ca piaţa chiriilor din Giurgiu să fie una dintre cele mai afectate. Astfel, spre exemplu, o garsonieră poate fi închiriată la preţuri care pornesc de la 50 de euro pe lună. Şi asta în condiţiile în care acelaşi tip de proprietate era închiriat, în urmă cu doi ani, la un preţ de 140 de euro pe lună.

Preţurile de achiziţie au scăzut cu aproximativ 40% pe segmentul apartamentelor cu două camere, cu 30-35% pe cel al locuinţelor cu trei şi patru camere şi cu până la 80% în zona terenurilor.

„Chiar şi în condiţiile acestor scăderi, clienţii aproape lipsesc cu desăvârşire. Mulţi dintre străinii care doreau să dezvolte afaceri în zonă au venit, au analizat, au tras concluzii negative şi au plecat", mai spune Petrache. Nici zona comercială şi a spaţiilor logistice nu stă prea bine în Giurgiu, în ciuda faptului că oraşul este unul de graniţă şi port. Multe spaţii disponibile sunt în prezent goale din cauza lipsei chiriaşilor. Efectele negative se propagă asupra întregii economii a oraşului, cu impact asupra locurilor de muncă, asupra creditării sau a investiţiilor.

Românii cotizează la economia bulgarilor

Este bine ştiut faptul că sute de români, mai ales din zona de graniţă, dar chiar şi bucureşteni, trec frecvent la vecinii bulgari din Ruse pentru cumpărături. Magazinele şi hypermarketurile din zona bulgară au preţuri cu până la 30% mai mici, în special la alimente şi electrocasnice.

Pe Marius l-am întâlnit la punctual vamal, cu portbagajul maşinii plin de produse. Trece graniţa de două ori pe lună pentru a se aproviziona cu diverse bunuri şi ne spune că, prin comparaţie, ceea ce achiziţionează la magazinele din România cu 500 de lei poate cumpăra de la bulgari cu aproximativ 400 de lei.

„De multe ori plec la drum cu liste de cumpăraturi şi din partea părinţilor sau a prietenilor, astfel cu toţii facem economie", adaugă tânărul. Efectul este următorul: comercianţii bulgari şi administraţia locală câştigă bani. Sumele sunt reinvestite în dezvoltarea infrastructurii, în timp ce zona de graniţă românească se zbate în sărăcie.

Analizând situaţia economic a celor două oraşe, Marius concluzionează că românii ar putea învăţa din exemplul de mobilizare oferit de bulgarii din Ruse şi de administraţia locală de acolo, care, în numai câţiva ani, au făcut dint-un oraş ce părea, după 1990, unul supus degradării, o zonă atractivă pentru investitori şi turişti.

Atracţii turistice

Pentru turişti, cea mai importantă parte a oraşului Ruse este este zona centrală, care se întinde de la centrul vechi al oraşului pâna la Parcul Tineretului.

Printre reperele culturalo-istorice ale oraşului bulgăresc se numără Mănăstirea Basarbovo, abandonată şi refăcută în secolul al XIV-lea de voievodul român Basarab I, peştera Orlova Chuka, situată în apropierea oraşului, Monumentul Libertăţii, Muzeul Naţional al Transporturilor, teatrul din Ruse, Turnul de Televiziune şi cetatea Cerven.

În zona oraşului românesc Giurgiu, călătorul are ocazia de se reculege în liniştea mănăstirii Comana, unde se află presupusul mormânt al lui Vlad Ţepeş, de a face o plimbare printre ruinele cetăţii otomane de pe malul fluviului sau de a admira Turnul Ceasornicului şi câteva conace boiereşti păstrate în stare bună.