Pantelimon, oraşul-sat de lângă Capitală

30% este procentul cu care au scăzut preţurile terenurilor din Pantelimon

Aproximativ 50% din locuitorii oraşului Pantelimon nu au casele racordate la reţelele de apă curentă şi canalizare, iar cei de la periferie circulă pe străzi neasfaltate. Deşi starea infrastructurii este una precară, preţurile proprietăţilor au scăzut suficient încât tranzacţiile imobiliare să intre pe un trend ascendent în semestrul al doilea al anului.

Oraşul ilfovean Pantelimon reprezintă, pentru vizitatori, un loc al paradoxului, unde, în proximitatea unui grup de cocioabe dărăpănate şi vechi, se pot observa şi grupuri compacte de vile noi şi mari.

Dacă vorbim de acestea din urmă, atunci pare că există o adevărată „provocare" pentru fiecare nou proprietar din zonă, care musai trebuie să-şi construiască o casă mai mare şi cu un design mult mai complex decât ale vecinilor.

Aici, există grupuri întregi de case construite, probabil, pe sistemul, „geam în geam", în sensul că locuinţele sunt atât de apropiate unele de altele încât, dacă vecinii deschid ferestrele în acelaşi timp, le lovesc una de alta. Situaţia s-a născut ca urmare a alegerii făcute de mulţi proprietari, care au decis ca, pe un teren de 200 de metri pătraţi, spre exemplu, să ridice o construcţie cu amprenta la sol de 150 de metri pătraţi. Şi asta nu e tot.

Recunoscând că există aici şi case construite cu gust, cu un design care dovedeşte simţul estetic al proprietarilor, nu poţi să nu remarci totuşi, plimbându-te pe străzile oraşului, multitudinea de construcţii mov, roz, roşii, cu turnuleţe de diverse mărimi sau coloane.

„Uneori privesc către acoperişurile unor astfel de case şi mă aştept ca dintr-o clipă în altă să apară un arcaş care să săgeteze orice potenţial duşman care s-ar apropia de poarta proprietăţii", ironizează Valeriu, un tânăr din localitate, aspectul de kitsch medieval al respectivelor case.

Centrul oraşului înseamnă o intersecţie unde putem găsi o bancă, două-trei magazine, o covrigărie, căruţe, dar şi maşini de zeci de mii de euro, dovadă că modernul şi clasicul se manifestă deopotrivă de intens în localitatea ilfoveană.

În centru, bărbaţii se adună pentru a dezbate subiectele fierbinţi din politică, sport sau economie, în timp ce câteva femei robotesc în jurul lor pentru a deszăpezi trotuarele.

Câinele, cel mai bun prieten al omului

Dacă s-ar realiza o statistică, mai mult ca sigur oraşul din vecinătatea Bucureştiului ar fi fruntaş într-un clasament al localităţilor cu cei mai mulţi câini vagabonzi. Aici nu vorbim de câte un Grivei care apare zgribulit şi temător pe lângă o maşină cerşind o bucată de pâine, ci de hoarde întregi, de zeci de câini, care, deşi poate inofensivi, nu au cum să nu stârnească un sentiment de teamă oamenilor.

„Până relativ recent, numărul acestora nu a reprezentat o problemă, însă, în ultimii doi-trei ani, pare că toţi câinii vagabonzi din ţară s-au strâns aici. Îi poţi găsi chiar şi dimineaţa în propria curte, scormonind prin tomberonul cu gunoi. Uneori ai sentimentul unui asediu în propria ta locuinţă, deoarece eziţi să păşeşti în curte, de teama unui atac din partea lor", spune Radu Grigorie, un bucureştean recent mutat în Pantelimon.

Majoritatea străzilor din oraş, exceptând două-trei artere principale, sunt acoperite de troiene în această perioadă, accesul autoturismelor fiind unul dificil sau chiar imposibil.

S-au reluat tranzacţiile

Totuşi, deşi starea infrastructurii este una precară, scăderea preţurilor a făcut ca, în semestrul doi al anului curent, tranzacţiile să intre pe un trend ascendent. „Dacă la nivelul primului semestru al anului vorbim de o stagnare, în intervalul iulie-decembrie se poate observa o revigorare a pieţei locale, astfel că putem vorbim de o creştere cu aproximativ 20% a numărului de tranzacţii comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2008", precizează Nicoleta Stan, consultant imobiliar al agenţiei Orfeas.

Zona este însă un paradis pentru puştii ieşiţi la săniuş, pentru care termeni precum infrastructură, servicii, dezvoltare sau investiţii sunt încă prea puţin importanţi şi departe de a fi înţeleşi.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre adulţi, mulţi dintre ei fiind nemulţumiţi de faptul că, după ce au plătit chiar şi 200 de euro pe metrul pătrat de teren în perioada boomului economic din urmă cu doi ani, realizează că nu s-a schimbat nimic în bine în privinţa infrastructurii.

„Locuim la doi paşi de Capitală, într-o zonă destul de scumpă ca preţ al terenurilor, dar, cu toate astea, realizăm că avem mai multe în comun cu un sat, decât cu un oraş", mai spune Radu Grigorie. Concret, suprafeţe mari din localitate nu sunt acoperite nici acum de reţelele de canalizare sau apă curentă, în ciuda promisiunilor repetate.

Mulţi dintre cei 20.000 de locuitori ai orăşelului trăiesc în case scumpe, dar înconjurate de peisaje mai mult decât rurale

Banii, veşnica problemă

Administraţia locală reclamă lipsa fondurilor necesare demarării unor lucrări ample de infrastructură. „În prezent, oraşul este deservit de o reţea de 30 de kilometri de canalizare şi una de 21 de kilometri de apă curentă, acestea acoperind aproximativ 50% din suprafaţa localităţii", spune Ileana Tudor, inginer în cadrul primăriei Pantelimon.

Nici la capitolul străzi asfaltate localitatea nu stă prea bine, iar aproape toate străzile nou apărute, ca urmare a construirii intense de case noi în zonă, sunt, de fapt, nişte uliţe cu aspect rural.

Ileana Tudor adaugă că, în prezent, există un proiect finalizat, care va fi depus anul viitor forurilor europene competente şi responsabile pentru acordarea de fonduri. Suma de care oraşul are nevoie se ridică la aproximativ 23 de milioane de euro, bani care, precizează Ileana Tudor, „ar rezolva mai toate problemele localităţii".

Terenurile, cu 25-30% mai ieftine decât în 2008

În luna noiembrie, preţurile terenurilor din zonă erau cuprinse între 100 şi 170 de euro pe metru pătrat, valori semnificativ mai mici faţă de cele înregistrate în 2008 sau în 2007, ani în care au avut loc cele mai multe tranzacţii din oraş.

De asemenea, proprietarii de pământ, în special cei care deţin suprafeţe considerabile, de mii sau zeci de mii de metri pătraţi, se arată dispuşi să negocieze preţul final, mergând pînă la reduceri cu 15-20% faţă de preţul de strigare.

Clienţii mai au posibilitatea de a achiziţiona case gata construite, „la roşu" sau „la cheie". Preţurile pornesc de la 30.000 de euro, pentru o casă veche cu trei camere şi ajung până la 200.000 de euro pentru o vilă cu patru dormitoare.