Casele noi din Pasărea, în noroi până la streaşină

Drumuri desfundate, lipsa apei curente şi a canalizării. Cu aceste probleme se confruntă locuitorii vilelor noi situate în comuna din apropierea Bucureştiului. Ce poate merge rău atunci când îţi cumperi un teren lângă pădure, la cinci kilometri de Capitală, pentru a-ţi construi o casă? Câteva zeci de bucureşteni au aflat pe pielea lor.

„Particular, vând teren în Brăneşti, lângă pădure, zonă liniştită, suprafaţa 500 de metri pătraţi, liber de sarcini". Un astfel de anunţ atrage atenţia cititorului şi-l face să viseze la o casă proprie, departe de freamătul oraşului, creată după propriul gust şi reprezentând un loc ideal pentru copii sau pentru întâlnirile cu prietenii.

Când pun în balanţă oferta de la bloc cu posibilitatea locuirii într-o casă pe pământ, mulţi, mai ales cei tineri, aleg a doua variantă. Mai ales că, dacă vorbim de costuri, acestea nu sunt cu mult mai mari faţă de cele presupuse de achiziţionarea unui apartament.

Următorii paşi sunt obţinerea finanţării, achiziţia terenului, măsurători, realizarea unui proiect, acte, avize, autorizaţii, angajarea muncitorilor. Lucruri grele, dar nu imposibile. Din păcate, pentru mulţi proprietari de terenuri, finalizarea lucrărilor de construcţie nu înseamnă neapărat şi sfârşitul problemelor.

Câini şi mormane de gunoi

Este şi cazul câtorva zeci de bucureşteni care au decis să-şi ridice case în zona Brăneşti-Pasărea, din apropierea Capitalei. Nou-născutul cartier de vile este unul al paradoxului, pentru că oameni care au investit sute de mii de euro în terenuri şi case circulă pe drumuri neasfaltate pe marginea cărora, din loc în loc, se ridică grămezi de gunoaie şi unde câinii vagabonzi sunt un fel de ghizi locali.

Mare parte din proprietarii de aici reclamă lipsa de implicare a autorităţilor locale în rezolvarea problemelor şi spun că, în spatele atitudinii binevoitoare a reprezentanţilor primăriei, se ascunde nepăsarea.

Zona nu este racordată la reţeaua de canalizare şi apă, deşi promisiuni din partea primăriei au tot fost făcute în mod repetat, potrivit lui Silviu D., unul dintre proprietarii de case pentru care lupta surdă cu administraţia locală a devenit aproape o rutină.

„Am plătit aproximativ 100 de euro pe metru pătrat în 2007, când am achiziţionat terenul, precum şi taxele aferente racordării la reţeaua electrică şi de gaze sau alte impozite. După toate astea, răspunsul primăriei la problema străzilor a fost, mai în glumă, mai în serios, că rezolvarea depinde de proprietari, care pot face o chetă şi pot angaja o companie care să asfalteze", spune proprietarul.

Silviu D. a achiziţionat acum doi anio parcelă de teren cu suprafaţa de 750 de metri pătraţi, la un preţ de 75.000 de euro. Apoi, pentru construirea casei, până la faza „la roşu", a mai scos din buzunar 40.000 de euro, la care se adaugă încă 7.000 de euro destinaţi avizelor, proiectului şi taxelor de branşament.

Pe marginea acestui subiect, opinia reprezentanţilor primăriei este diferită. Surse din cadrul instituţiei susţin că procesul de asfaltare a străzilor se află în plină desfăşurare, urmând ca zona Pasărea să fie acoperită „în curând".

Primăria are proiect, nu şi fonduri

Cât priveşte canalizarea şi asigurarea apei curente, aceleaşi surse precizează că, pentru moment, lipsesc fondurile, deşi proiectul este deja realizat.

„Primăria, în calitate de manager al unei comunităţi, ar trebui să fie preocupată nu numai de colectarea taxelor şi impozitelor, ci şi de dezvoltarea satului, comunei sau oraşului respectiv, prin creearea premiselor necesare atragerii de investitori în zonă", precizează Silviu D.

Acesta mai spune că nimeni nu-şi doreşte să trăiască aproape în sălbăticie, după ce a investit sume consistente în teren şi casă. „Contează şi spaţiul exterior, avem nevoie de siguranţă, de drumuri bune, de şcoli aflate în apropiere, de spital, magazine, bănci, farmacii", adaugă el.

Terenuri suprapuse

Pe lângă aspectele enumerate mai sus, o serie de proprietari din zonă s-au confruntat şi cu o serie de probleme tehnico-legale. Spre exemplu, Mirela S., care a achiziţionat un teren de 2.000 de metri pătraţi în 2004, contra sumei de 120.000 de euro, a decis să-l parceleze în vederea revânzării, urmând ca o parte din proprietate să fie păstrată pentru construcţia propriei case. Ea a mai investit în clădire aproape 70.000 de euro, aceasta fiind, în prezent, locuibilă în proporţie de 80%.

În 2007, a hotărât să mai vândă o bucată de teren şi, pentru realizarea documentaţiei tehnice, a cerut ajutorul firmei de cadastru cu care colaborase anterior. Şi acum surpriza! La o nouă măsuratoare a rezultat că parcelele câtorva vecini, incluzând şi terenul ei, se suprapun pe câţiva metri pătraţi.

De atunci a început chinul, s-au cheltuit bani, s-au consumat nervi şi s-au facut nenumărate drumuri la primărie, firma de cadastru şi Oficiul de Cadastru Ilfov, împreună cu o parte dintre vecini.

„Reprezentanţii fiecărei instituţii ridicau din umeri şi ne spuneau că nu ştiu cine poate rezolva problema, deşi o solicitare din partea primăriei privind modificarea planului parcelar, înaintată Oficiului de Cadastru, ar fi pus capăt problemelor. Dar primăria nu a făcut nimic", povesteşte Mirela S.

Procesul - ultima soluţie

În octombrie 2008, Mirela S.. şi-a dat vecinii în judecată, apelând la ultima alternativă pentru remedierea situaţiei. Procesul, încheiat recent, a pus capăt celor doi ani de bătut pe la uşi, iar instanţa a stabilit limitele fiecărei proprietăţi exact unde se află gardurile ridicate de proprietari. Ca urmare, abia acum pot fi intabulate proprietăţile.

„Neimplicarea autorităţilor în rezolvarea acestei probleme şi faptul că am fost lăsaţi singuri să ne descurcăm a lăsat multora un gust amar, printre vecinii mei existând chiar cazuri de oameni care s-au îmbolnăvit din pricina agitaţiei din ultimii doi ani", concluzionează Mirela S..

Nici legat de acest subiect, reprezentanţii primăriei nu au prea multe de spus, susţinând că nu au cunoştinţă de vreun proces între membrii unui grup de proprietari din zona Pasărea.

Mai mult, nici despre starea de suprapunere a câtorva metri pătraţi din anumite parcele vecine din zona amintită, funcţionarii primăriei nu au informaţii şi se mulţumesc să spună că „întotodeauna mai apar probleme între vecini, dar majoritatea se rezolvă amiabil".

Vina proprietarilor

La polul opus în ceea ce priveşte opiniile, există un alt grup de proprietari. Claudiu O. susţine că lipsa de coeziune a proprietarilor din zonă face ca vocea lor să nu fie ascultată.

„Dacă ar exista unitate, toate ar fi rezolvate mai uşor, însă dacă se alege varianta acţiunii la nivel individual, evident că problemele persistă" , crede el. Cât despre problema asfaltării, canalizării şi iluminatului public, acesta precizează că proprietarii care aşteaptă ajutorul primăriei omit un lucru esenţial. Drumurile de servitute dintre parcele sunt în proprietatea locuitorilor, nu a primăriei, lucru care nu dă voie instituţiei să intervină în vreun fel pentru a efectua lucrări.

Potrivit lui Valentin Burlacu, avocat, acest aspect se poate rezolva relativ uşor, printr-un act de donaţie încheiat de proprietari în favoarea primăriei, care să aibă drept obiect respectivele drumuri de servitute. „Astfel, din acel moment răspunzătoare de starea şi întreţinerea drumurilor va deveni primăria", concluzionează avocatul.

Verificaţi atent situaţia terenului!

Pentru a evita eventuale situaţii neplăcute legate de proprietatea achiziţionată, este necesar să acordaţi o atenţie sporită câtorva elemente tehnice:

-Asiguraţi-vă că terenul este liber de sarcini, respectiv că el nu face obiectul unei ipoteci sau unei cesiuni.

-Colaboraţi cu o firmă autorizată pentru efectuarea măsurătorilor cadastrale.

-Consultaţi-vă vecinii şi analizaţi împreună documenetele fiecăruia, astfel încât să fiţi siguri că limitele proprietăţilor sunt aceleaşi în fiecare act.