Alba, trezită din visul imobiliar
0
Tranzacţiile locale se apropie de zero, chiar dacă preţurile s-au redus cu un sfert în ultimii doi ani. Şantiere goale, câmpuri presărate cu idei şi agenţi imobiliari falimentari. Asta a lăsat în urmă boomul imobiliar în oraşul Unirii
Terenurile au rămas marcate încă în urma planurilor făcute cu ani în urmă. Acum doi ani, situaţia era similară. Nu s-a schimbat nimic pe câmpurile de la marginea oraşului.
Prin oraş s-a mai modificat însă câte ceva, dar nu în bine. Undeva în spatele mallului, un monstru născut în urma somnului raţiunii. Case înfipte falnic în noroi. Maşina intră cu roţile pe jumătate între gunoaie. Din când în când, mai vezi câte un proprietar venit de la tribunal. Meridian Construct a vrut să fie dezvoltator imobiliar. A ridicat case. Le-a şi vândut, înainte să le termine. Acum a renunţatla afacere şi joacă mai mult rolul de chemat la Tribunal din când în când.
Prin baruri e plin de italieni. Şi numele agenţiilor imobiliare lasă indicii despre investitorii din această piaţă: Prego Imobiliare, Casa Pronto, Angelo Team, Confort Italia. Aceştia, însă, se pare că s-au axat mai mult pe terenuri. Acum stau liniştiţi în localurile de fiţe şi aşteaptă primăvara din partea băncilor, să vadă dacă mai merită să construiască.
Firmele îşi schimbă părul
Pe strada Cloşca, la parter, tronează o listă cu anunţuri care fac reclamă unor destinaţii de vis. Spania, Grecia, Turcia. Agenţie de turism. Am fost invitaţi aici de o agenţie imobiliară, însă. Confort Imobiliare Italia e o firmă care se ocupă de turism acum. Nu mai vând case, ci destinaţii. Nu pentru a construi un business de vis, ci pentru a supravieţui.
În Alba-Iiulia, o treime din agenţiile imobiliare s-au închis. Asta se vede cu ochiul liber, pentru că spaţiile de la parterul blocurilor, ale căror geamuri erau altădată înţesate de anunţuri imobiliare, sunt acum goale şi contribuie cu succes la sporirea ofertei de închirieri.
„Situaţia e foarte urâtă în oraş. Am încercat aşadar şi pe turism", ne spun două angajate care şi-au pierdut speranţa de a mai fi implicate în vreo tranzacţie imobiliară anul acesta. „Nici anunţuri în ziar nu mai dăm, pentru că oricum nu sună nimeni", spune Lucia Bondos, de la agenţia menţionată.
Tranzacţiile au rămas rezervate proprietarilor disperaţi. Restul, îşi văd de viaţa lor. Bondos îşi împarte concetăţenii în două categorii. Primii sunt tinerii căsătoriţi, cu vârste cuprinse între 30 şi 40 de ani. Aceştia mai pot pica, cu mult noroc, în oala imobiliară. „Ei sunt cei care mai cer apartamente de două camere. Cei cu vârste de peste 40 de ani vor doar să vândă", spune ea.
Cât se mai cerea pe o casă?
Lucia Bondos caută pe un raft un dosar voluminos. Îi întinde conţinutul pe masă. Aici şi-a notat cândva cam care mai erau preţurile prin oraş. Acum nu mai poate fi vorba de preţuri, pentru că nu mai sunt vânzări. Scrise de mână, mai apar nişte valori.
„Iată, apartament de două camere în vilă căreia i se aplicau finisajele. Cereau 72.000 de euro în luna ianuarie 2009. În toamnă cereau 60.000. Cred că îţi vindeau şi fără garaj. În cazul ăsta lăsau până la 51.000 de euro". Proprietarul lasă în continuare din preţ. Nimeni însă nu mai dă doi bani pe oferta lui.
Pe strada Tolstoi mai e trecut un apartament nou în ofertă, la 60.000 de euro. Preţul e vechi. Sigur. Apartamentele vechi sunt clasificate la fel ca în anii precedenţi, cu diferenţe majore de preţ în funcţie de etajul la care sunt situate. Astfel, un apartament la etajul patru costă 41.000 de euro, cu 16.000 de euro mai ieftin ca la începutul anului trecut.
Vecinul de la parter se consideră în continuare un norocos. El cere 60.000 de euro pe un spaţiu identic. Cine ştie? Poate o mai deschide vreunul vreo firmă! „În 2009 programul Prima Casă a mai ţinut în oraş la suprafaţă ceva care se scufunda serios", spune Mircea Trifu, agent în cadrul Real MT.
Doar pe închirieri se mai mişcă ceva în oraş. Studenţii salvează şi ei câte un agent. S-au zgârcit şi ei, însă. Pentru o garsonieră pentru care plăteau anul trecut 120-150 de euro, acum nu dau nici picaţi cu ceară mai mult de 70 de euro.
Cultura de case
În zona Schit se tot construieşte de ani buni. Vile cât mai falnice. Aici a apărut şi primul complex bine închegat. Dezvoltatorii ansamblului Orhideea au construit circa 13 blocuri. O idee simplă a transformat complexul într-unul din proiectele „de succes" din urbe, în care se mai vinde câte ceva.
Zona Schit e înţesată de tot felul de vile. Poţi face o listă cu bogaţii oraşului, descoperind care sunt proprietarii caselor din această zonă. Şi dezvoltatorii imobiliari din oraş tot pe aici locuiesc. O altă zonă înţesată de construcţii neterminate este cea de la ieşirea spre Miceşti. Imediat pe partea stângă, sute de case lipite una de alta amintesc de perioada de glorie a imobiliarului local.
În această zonă nimeni nu s-a gândit la a construi vreo stradă. Dacă mergeţi cu maşina s-ar putea să regretaţi amarnic lipsa de iniţiativă a companiilor locale în acest sens.
În oraş se construieşte de vreo cinci ani, din momentul în care preţurile din piaţă au devenit cu mult mai mari decât cele de construcţie. Unii au prosperat din acest nou tip de business. S-au apucat să construiască şi nu s-au mai oprit. Mai multe clădiri neterminate din oraş şi unele blocuri ţanţoşe le aparţin afaceriştilor care au prins microbul imobiliar cu ani în urmă. Nu s-au mai putut opri. Au supraevaluat cererea din piaţă. „Oamenii tot încearcă să vândă ce s-a construit până acum", spune Bondos.
Mult teren la Orizont
Ieşirea spre Miceşti era formată din terenuri arabile în urmă cu puţini ani. Acum, printre brazde, sămânţa nebuniei imobiliare a dat naştere unei bogate holde de case, îngrămădite unele în altele, cu un deficit serios la capitolul utilităţi. Acum doi ani, în luna iulie, Daniel Făt, director al agenţiei locale Intermedia, estima pentru ziarul „Adevărul" că ieşirea spre Miceşti va fi perla coroanei imobiliare locale.
Atunci, agenţii locali sesizau construcţia unui număr mare de case în această zonă, imobile care se vindeau foarte greu. Situaţia nu s-a schimbat mult de atunci. Construcţiile au continuat. Vânzările au rămas la fel de proaste. Proiectul Orizont e un exemplu viu al înţepenirii în timp a pieţei imobiliare locale.
Aici e doar teren. Un teren mare, 40 de hectare. Aşa era şi în iulie 2008. Atunci terenul era doar parcelat. Acum e la fel. Indicatoare care indică mărimea unui lot şi, în rest,câmp cât cuprinde. Cei care au văzut filmul Dogville ar putea înţelege mai mult despre felul în care s-a construit aici. Case trasate în cretă. Restul ţine de imaginaţie.
Apartamentele vechi, singurele vândute
În urmă cu un an, atunci când încă se mai înregistrau tranzacţii, locuitorii din Alba Iulia preferau locuinţele din blocurile construite înainte de 1989, chiar dacă şi oferta pe segmentul nou era una consistentă. Locuitorii din oraş au avut o percepţie pozitivă asupra imobilelor vechi, considerându-le superioare din punct de vedere calitativ şi neacordând prea multe şanse dezvoltatorilor locali.
Din a doua parte a anului 2008 sectorul locuinţelor noi a fost unul puternic afectat în oraş. Agenţii imobiliari blamau şi ei anul trecut calitatea construcţiilor noi, raportat la cele construite acum20 de ani. Diferenţa de preţ între aceste două tipuri de imobile a fost la nivel local mereu una mică, aşadar era ceva normal ca pretenţiile unui proprietar de apartament vechi să fie mai mari.
În 2008, preţul metrului pătrat construit pentru un imobil nou era de peste 1.000 de euro. În 2009 a coborât la un nivel de 800 de euro. Pe segmentul de terenuri, până nu demult cele mai tranzacţionate proprietăţi, anul trecut valorile cerute s-au înjumătăţit. În zonele mai pretenţioase scăderile de preţ au fost şi mai mari.
Se încarcă comentariile...
