De ce cântăreşte mai greu Mol decât Petrom?

Autorităţile maghiare pun pe primul loc dezvoltarea grupului petrolier naţional, în timp ce guvernul de la Bucureşti a ales privatizarea pe criterii politice Românii au petrol, dar n-au

Autorităţile maghiare pun pe primul loc dezvoltarea grupului petrolier naţional, în timp ce guvernul de la Bucureşti a ales privatizarea pe criterii politice

Românii au petrol, dar n-au politică de dezvoltare. Maghiarii n-au petrol, dar au politică. Aceasta este explicaţia pentru care austriecii au dat pe Petrom de 10 ori mai puţin decât sunt dispuşi să dea pe Mol.

"Dacă ar fi să caut un partener, m-aş duce la Shell, BP Gazprom, dar nu la OMV", declara, în urmă cu o lună, la "Finacial Times Deutschland", directorul general al MOl, Zsolt Hernadi. Şi adăuga imediat: "Dar, în acest moment, nu avem neapărat nevoie de un partener".

Referindu-se la insistenţele OMV, oficialul OMV reia poziţia deja cunoscută: "Din punctul nostru de vedere, am pus punct acestui teatru. Avem altceva mai bun de făcut. Nu suntem actori". În urmă cu trei ani, o declaraţie chiar şi numai pe sfert de duritatea celei de mai sus ar fi fost de neconceput pentru compania de stat Petrom.

Teoretic, potenţiali parteneri grei nu lipseau nici pentru Petrom, la privatizarea companiei înscriindu-se nume precum Eni, Conoco Philips, Gazprom.

În final a câştigat OMV, companie controlată de statul austriac. Statul român nu a văzut pe acţiunile vândute decât aproape 700 milioane de euro plus promisiunea unor investiţii de 800 de milioane.

Oficial, preţul încasat la acea dată era considerat bun, în condiţiile în care preţul barilului încă nu-şi începuse goana nebună. Spre exemplu, barilul este astăzi la un preţ de patru ori mai mare decât cel luat în considerare la privatizare. Fără comentarii.

Dar oferta era imposibil de refuzat - şi asta nu datorită preţului "generos" sau "greutăţii" partenerului, ci pentru că privatizarea era un subiect care nu putea fi negociat la acea dată cu organismele internaţionale, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială şi Uniunea Europeană.

FMI şi BM, practic garanţii externi ai stabilităţii financiare a României, presau de ani buni pentru vânzarea companiei petroliere care aducea pierderi la bugetul de stat. În acest context, Petrom tocmai externalizase divizia Petromservice, cea răscumpărată zilele trecute de Petrom, cu 328 milioane de euro.

Diferenţa de politici între autorităţile de la Bucureşti şi cele de la Budapesta

Pe de altă parte, FMI era oficial investit de către Uniunea Europeană cu rolul de gardian al României, ţară aflată în proces de închidere a negocierilor pentru aderare. Astfel, conexiunile politice ale privatizării startegice a Petrom nu au fost greu de făcut.

După vânzarea companiei, guvernul PSD anunţa victorios închiderea negocierior de aderare la UE. Iar niciun ministru român n-a fost în situaţia de-a spune unui coleg maghiar: "La naiba cu deficitul Europei. Noi avem nevoie de dezvoltare" (referindu-se la nevoia de investiţii în infrastructură, care duce la creşterea cheltuielilor bugetare).

Mai mult, refuzând brutal propunerea de alianţă a OMV, guvernul maghiar ştie că "îşi pune în cap" Bruxelles-ul: apără o companie naţională, deci obstrucţionează piaţa liberă. Toate acestea arată, în realitate, diferenţele dintre politicile proprietarilor iniţiali (guvernele celor două companii).

Astfel, în timp ce românii aduceau principala companie energetică în situaţia de a fi considerată gaură neagră (în primul rând prin aşa-zisa politică socială de control al preţurilor), maghiarii îşi duceau compania spre un nivel autodeclarat de "cea mai eficientă companie energetică din zonă).

Guvernul a maghiar a adoptat, încă de la sfârşitul anilor `90, strategia privatizării prin Bursă, considerată potrivită pentru o industrie esenţilă pentru economia naţională, unde nu se pune problema know-how-ului strategic, unde banii vin singuri şi, în plus, are miză startegică.

Au urmărit clar menţinerea pachetului de control. Astfel, a impus ca nici un acţionar să nu aibă drept de vot mai mare de 10%. În acelaşi timp, au înţeles reversul privatizării cu un investitor din acelaşi domeniu. "În opinia noastră, abordarea OMV subestimează în mod substanţial capacitatea şi perspectivele MOL şi va genera diminuarea valorii companiei.

Deşi OMV estimează o sinergie a costurilor de 400 milioane de euro pe an, ignoră atât pierderile rezultate dintr-o astfel de fuziune, cât şi scăderea valorii de piaţă a MOL, datorată programului de disponibilizări care ar fi solicitat de autorităţile antitrust", se spune în comunicatul MOL, prezentat zilele trecute.

Coincidenţă sau nu, Petrom anunţa că "a cumpărat de la OMV, acţionarul majoritar în prima jumătate a anului, produse petroliere în valoare de 344 milioane de dolari". Acum câteva săptămâni se afla că achiziţiile de la OMV se ridicaseră la un miliard de dolari în tot anul trecut. Unei asemenea perspective, maghiarii i-au spus: "Nu, mulţumim!"

Şi românii au avut "preluarea ostilă" a lor

S-a chemat cazul Alro - singurul producător de alumininu din România şi Estul Europei. În 2001, un grup obscur, Marco, începe să cumpere masiv acţiuni pe Bursă. Statul nu reacţionează, deşi oficial avea planuri de privatizarea a companiei către un investitor strategic puternic.

Privatizare eşuată, practic, în condiţiile în care Marco acaparase pachetul de control, descurajând orice potenţial investitor strategic. Urmarea - statul rămâne să negocieze cu "singurul cumpărător interesat", Marco. Acesta achiziţionează de la APAPS doar 10%, pachetul necesar pentru a deveni majoritar, contra sumei de 11 milioane de dolari.

Comparaţie Petrom-Mol

-Cât are statul? Guvernul controlează cel puţin 30% în fiecare companie.

-Cât au austriecii? OMV are - 51% din acţiuni (Petrom); 20% (MOL).

Petrom face achiziţii anuale de circa 1 miliard de dolari de la OMV.

Statul maghiar se opune clar privatizării cu investitori controlaţi de alte guverne (statul austria controlează o treime din OMV).

-La cât sunt evaluate companiile - circa opt miliarde de euro (Petrom pe Bursa de la Bucureşti), 16 miliarde de euro (Mol, evaluat de OMV).