În ultima vreme, tot mai multe publicații prestigioase au început să se uite cu ochi tot mai critici la ceea ce se consideră a fi o adevărată slăbiciune a economiei germane: suprareglementarea.
Jurnalistul american Jack Ewing scrie pentru New York Times că, „pe de-o parte Germania are un sector al exporturilor dinamic, inovatoar, competitiv și, în mod plăcut, nesubvenționat”, dar, așa cum recunoaște și Andreas Wörgötter, înalt economist la OECD, „pe de cealaltă parte, există un sector al serviciilor mult mai puțin fermecător, care este subvenționat, restricționat, stagnant și lipsit de inovație”.
Citește aici de ce activitatea de producție a Germaniei și-a redus rata de creștere în februarie
Află aici de ce companiile germane nu au probleme în a accesa credite
Anemia cronică a importurilor germane
Ewing consideră că, la fel cum surplusul comerical al Germaniei este rezultatul puterii sectorului manufacturier, acesta este, totodată, și rezultul unei „anemii cronice a cheltuielilor pe produse de import ale consumatorilor și companiilor”, aceasta fiind o problemă care afectează tot restul lumii.
Dacă Germania și-ar întări sectorul serviciilor, atunci ar putea achiziționa mai multe produse de la partenerii comerciali aflați în dificultate, precum Grecia sau Spania, ale căror probleme cu datoriile sunt strâns legate de deficitele comerciale de lungă durată. Dintr-o astfel de schimbare a politicilor economice germane, toți am avea de câștigat, susține jurnalistul american.
* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.
Trimite Anuleaza