Adevarul.ro

Miniștrii de Finanțe ai zonei euro, în încercarea de a acoperi găurile financiare din cel de-al doilea plan de salvare a Greciei au apelat la Banca Centrală Europeană.

Însă aceasta, cu toate că a acceptat să renunțe la niște profituri potențiale de 5 miliarde de euro de pe urma obligațiunilor grecești deținute, s-a protejat împotriva altor pierderi impuse și a reușit să evite să fie obligată să facă plăți directe către guvernul de la Atena.

Înainte de întâlnirea cu miniștrii de Finanțe, Mario Draghi, președintele BCE, a exclus acceptarea de pierderi pe portofoliul grecesc. Acesta a fost achiziționat contra a aproximativ 40 de miliarde de euro în cadrul unui program lansat de Jean-Claude Trichet, predecesorul său, în mai 2010, când criza datoriilor suverane a amenințat, pentru prima oară, să scape de sub control. BCE, a declarat Draghi, nu se poate implica în „finanțarea monetară” a guvernelor, lucru care este interzis conform legislației europene, conform publicației financiare „Financial Times”.

Citește aici ce măsuri trebuie să implementeze Grecia în următoarele nouă zile pentru a putea accesa banii din fondul de urgență

Miniștrii de Finanțe au reușit, însă, cu acordul lui Draghi, să rezerve profiturile potențiale de 5 miliarde de euro pe care BCE se așteaptă să le încaseze, în următorii trei ani,de pe urma obligațiunilor grecești deținute. Odată distribuite, guvernele vor folosi aceste fonduri drept compensație dacă propriile costuri de finanțare sunt mai mari decât dobânda artificială scăzută impusă împrumuturilor oficiale către Grecia.

„Echilibristica” lui Draghi

Îndemânarea BCE se potrivește cu stilul pragmatic al lui Mario Draghi, manifestat de la numirea acestuia în funcția de președinte, pe 1 noiembrie 2011. În decembrie, BCE a injectat nu mai puțin de 489 de miliarde de euro în sistemul bancar european, cauzând o îmbunătățire semnificativă pe piețele de obligațiuni europene.

Află mai multe despre îngrijorările Germaniei față de consecințele injecției de capital a BCE în sectorul bancar european

„Draghi face echilibristică”, a declarat Martin Lück, economist la UBS. „Pe de-o parte el trebuie să fie flexibil iar poziția BCE trebuie să devină ceva mai puțin dură. Pe de cealaltă parte, el nu trebuie să exagereze și să încalce în mod direct interzicerea prin tratat a finanțării monetare”.

BCE a cerut protecție specială pentru deținerile sale de obligațiuni grecești. Înainte de întâlnirea de marți, BCE și le-a schimbat cu obligațiuni noi care nu vor fi subiectul „clauzelor de acțiune colectivă” pe care guvernul de la Atena este așteptat să le introducă retroactiv pentru a forța, dacă este necesar, pierderi pentru investitorii privați. BCE și-a justificat statutul special argumentând că banca a achiziționat aceste obligațiuni din motive de politică monetară, ca parte a eforturilor de a redresa funcționalitatea piețelor de obligațiuni, și, în consecință, ar trebui să beneficieze de un tratament special.

Pe lângă cele achiziționate de BCE, băncile centrale naționale ale zonei euro dețin la rândul lor obligațiuni grecești în valoare nominală de 12 miliarde de euro. În privința acestora, BCE a fost pusă în dificultate. Banca centrală s-a opus includerii acestora în aceeași oală cu obligațiunile deținute de creditorii privați. În schimb, acestea vor fi excluse din așa zis-a „implicare a sectorului privat” (PSI), termenul politicos folosit pentru a descrie restructurarea datoriei grecești. Profiturile de pe urma acestora au fost rezervate, însă, la rândul lor, pentru ajutorarea Greciei.

Opoziția Bundesbank

Poziția de negociere a BCE a stârnit controverse în cadrul consiliului de guvernanță de 23 de membrii. Bundesbank s-a opus tratamentului preferențial acordat BCE față de sectorul privat. Principala temere a fost în legătură cu darea peste cap a piețelor de obligațiuni prin acordarea unui statut diferit BCE. Totodată, oficialii germani s-au arătat îngrijorați de posibilitatea unor acțiuni în instanță din partea investitorilor privați nemulțumiți. Și mai îngrijorătoare a fost posibilitatea subminării independenței BCE, argumentul Bundesbank fiind că băncile centrale trebuie să accepte pierderile suferite pentru a-și păstra credibilitatea.

Analiștii suspectează, însă, că opoziția Bundesbank reflectă și obiecțiile acestei instituții față de intervenționismul BCE pe piețele de obligațiuni. Jörg Krämer, economist-șef la Commerzbank, a declarat că BCE a fost, cel puțin, consecventă în opoziția sa față de implicarea sa în orice fel de PSI în legătură cu programul de salvare a Greciei. „Partea bună este că credibilitatea BCE nu a avut de suferit”, a adăugat acesta.