Cele mai frumoase maşini din istorie

Citroen DS. Aceasta a fost desemnată cea mai frumoasă maşină din istorie, de către un juriu format din cei mai cunoscuţi 20 de designeri auto. Competiţia a fost organizată de „Classic&Sports Car”, cea mai cunoscută revistă dedicată automobilelor retro şi care apare din 1982, în Marea Britanie.

Giorgetto Giugiaro, Leonardo Fioravanti, Ian Callum, Russell Carr, Marcello Grandini, John Heffernan, Patrick Le Quement, Gordon Murray, Peter Stevens, Ken Okuyama, Martin Smith, Tom Tjarda şi Oliver Winterbottom sunt numele grele care au decis clasamentul celor mai frumoase maşini care au fost construite vreodată.

Astfel, în ochii carosierilor, Citroen DS este cea mai seducătoare maşină. Pe locurile următoare s-au clasat, în ordine, Jaguar XK120, Ferrari 275GTB, Cord 810/812, Ferrari 250GT Lusso, Ferrari 250GT Short-Wheelbase, Jaguar E-Type, Lamboghini Miura, Lotus Elan şi Lotus Elite, din 1957. Clasamentul final a fost realizat prin cumularea punctelor acordate de fiecare dintre cei 20 de membri ai juriului.

La Déesse

Lamborghini Miura a reprezentat practic primul Supercar din istoria automobilului

„În momentul lansării sale - probabil că şi acum - DS a reprezentat un «vis» în cea mai extremă formă a acestuia”, declara Leonardo Fioravanti după încheierea concursului. Prezentat în 1955, Citroen Déesse („Zeiţa”) - prescurtat DS -  a reprezentat un adevărat „coup de foudre” când a apărut pe scenele Saloanelor Auto.

Cu numele de cod „VGD” – Vèhicule à Grande Diffusion - noua creaţie semnată Flaminio Bertoni şi André Lefebvre era un vehicul revoluţionar, cu o linie îndrăzneaţă, aerodinamică, ieşită din tiparele vremii, care atrăgea – şi atunci ca şi acum! – privirile.

În spatele caroseriei se ascundeau însă şi o mulţime de inovaţii tehnice care ofereau pasagerilor un confort „à la française”: suspensie hidropneumatică, direcţie asistată, cutie de viteze semiautomată, frâne cu discuri pe faţă, iar începând cu anii 1968-1969, sistem de injecţie şi un sistem faruri autoadaptive, care mişca lumina, în funcţie de direcţia în care era îndreptat volanul.

Compartimentul motorului era prevăzut să poată primi un motor de 6 cilindri în linie care însă n-a mai putut fi adaptat din pricina greutăţii prea mari. S-a introdus un motor de 1.911 cmc, apoi 1.985, 2.175 şi 2.347 cmc, cu puteri ce au variat de la 75 CP până la 115 CP obţinuţi cu motorul de 2,3 litri alimentat cu un carburator şi 130 CP, pe acelaşi motor alimentat cu injecţie. În scurt timp, maşina a devenit o adevărată emblemă a Franţei şi maşina oficială a generalului Charles De Gaulle.

Seria sport 250, construită de Ferrari între 1953 şi începutul anilor 1964, un adevărat succes pentru firma căluţului cabrat

În Bucureştii anilor ’70, unul din puţinele Citroenuri DS care circulau aparţinea scriitorului Ion Băieşu. Din pricina staturii modeste şi a poziţiei sale la volan, pe seama scriitorului se născuse o glumă care avertiza că dacă cineva vede o maşină albă, circulând fără şofer prin Bucureşti, să nu se alarmeze, deoarece este vorba de Ion Băieşu, la volanul Citroenului său DS. Forma superbă a acestei creaţii a atras până în 1975, când a fost produsă ultima maşină, 1,5 milioane de cumpărători.
 
Ferrari 250 Lusso

Seria sport 250, construită de Ferrari între 1953 şi 1968, a reprezentat un adevărat succes pentru firma căluţului cabrat. Născut într-o perioadă în care starea financiară a companiei nu erau prea optimistă, modelul 250 GT a fost o comandă pe care Enzo Ferrari i-a făcut-o designerului Pininfarina. Rezultatul a fost expus la Milano, în 1958, iar până în 1968 au fost asamblate 335 de exemplare identice.

Jaguar XK, „clasica” sportivelor anilor 50, a fost prezentată pentru prima dată în 1957

Lunga serie de variaţiuni pe tema 250 a fost completată în 1962 de Pininfarina cu modelul 250 GT Lusso sau GTL. Sub capotă era montat un motor din seria Tipo 168, alimentat de trei carburatoare Weber 36DCS şi care furniza 268 CP. În prezent , Eric Clapton deţine un astfel de model, iar în 2007, un GTL care aparţinuse lui Steve McQuenn a fost vândut la o licitaţie, contra sumei de 2,3 milioane de dolari.

Lamborghini Miura

O adevărată istorie a automobilului nu se poate scrie fără Lamborghini Miura! Lansat la Salonul Auto de la Geneva din 1966, Miura a fost un adevărat şoc nu numai pentru profani, dar chiar şi pentru concurenţă. Pentru prima dată, capotele anterioare, efilate ale frumoaselor italiene au fost detronate de formele arcuite, de botul scurt, dar lat al Miurei.

Modelul 250 GT a fost o coman­dă pe care Enzo Ferrari i-a făcut-o designerului Pininfarina

Lamborghini impunea o nouă amplasare a motorului, aşezat nu în faţă, ci transversal, central-spate. Practic, Miura reprezenta primul Supercar din istoria automobilului.

Motorul era un V12, la un unghi de 60 de grade, de 3.929 cmc, cu 24 de supape, alimentat cu patru carburatoare Weber, tricorp. Puterea maximă, de 350 CP se obţinea în jur de 7000 rot/min. Viteza maximă, în funcţie de versiunile construite, varia între 280 şi 292 km/h, iar acceleraţia, de la 0 la 100 km/h, în 6,7 secunde. 

XK 120 şi Type-E

E-Type, sportiva britanică a anilor 60, a reprezentat, alături de minijupe şi de Beatles, simbolul euforiei Swinging Sixties

O „clasică” a sportivelor anilor 50, XK a fost prezentată pentru prima dată în 1957. Cu o serie de modificări ale caroseriei ce aduceau un plus de rafinament, Jaguar XK 120 introducea pentru prima dată frânele cu discuri ca dotare de serie şi direcţia cu cremalieră. Motorul era un 3,4 litri ce furniza 190 CP, în versiunea de bază şi 220 CP în cazul modelului SE.

Urmaşul lui XK a fost celebrul jaguar Type-E. Un adevărat mit al automobilismului, sportiva britanică a anilor 60 a reprezentat, alături de minijupe şi de Beatles, simbolul euforiei Swinging Sixties. Prezentat pentru prima dată la Salonul Auto de la Geneva, din 1961, Jaguar E-Type a fost produs până în 1973 în trei tipuri de caroserie: cabriolet, coupe şi 2+2, precum şi trei serii de „facelifturi”.

Motorul de debut a fost un celebru 3,8 litri cu şase cilindri, alimentat de trei carburatoare SU HD8, care permiteau maşinii o viteză maximă de 240 km/h. În 1975, Type-E a fost înlocuit de XJS.