Mazda 3 MPS şi Skoda Octavia RS TDI, acelaşi scop, dar cu alte mijloace

Dacă japonezii sunt adepţii motoarelor sport pe benzină, cehii au optat pentru îmbinarea utilului cu plăcutul, pentru că folosesc un propulsor diesel Pentru mai toţi posesorii de

Dacă japonezii sunt adepţii motoarelor sport pe benzină, cehii au optat pentru îmbinarea utilului cu plăcutul, pentru că folosesc un propulsor diesel

Pentru mai toţi posesorii de permis de conducere, maşina sport înseamnă Ferarri, Lamborghini, Maserati, Jaguar sau Chevrolet Corvette. Maşina sport a reprezentat o dorinţă ascunsă a românului de tranziţie, de-a lungul celor 17 ani mai toţi posesorii de BMW "ursuleţ", Audi "gogoşar" sau Mercedes "bot de cal" încercând cu disperare să iasă în evidenţă cu orice preţ. Rezultatele le ştim cu toţii, unele dintre ele rulând încă pe şoselele României, şi nu o spun cu bucurie.

În ultimii ani, moda maşinilor dopate a luat amploare, mai ales în clasa compactă, vedeta vânzărilor de autoturisme din Europa. Cum volumele de vânzări fac legea în acest segment, iar bătălia de procente de piaţă seamănă cu Răscoala de la 1907, producătorii auto încearcă să atragă clienţii cu orice preţ.

Şi cum mai poţi convinge un cumpărător pentru care Volkswagen Golf, Opel Astra, Ford Focus, Mazda 3 sau Skoda Octavia nu mai reprezintă o noutate. Prin variante sport, dopate, care să îţi încânte privirea şi să-ţi scoată la suprafaţă pilotul de Formula 1 din tine. În prezent, maşinile sport, în variante de echipare de top, încearcă să devină vitrine tehnologice, asta în lipsa unei participări serioase în vreo competiţie sportivă de anvergură.

Cam aşa stau lucrurile şi în cazul celor două modele testate în această săptămână. Şi pentru că motorul şi dinamica maşinii contează cel mai mult în ecuaţia achiziţionării unor astfel de modele, ne-am gândit că nu ar strica să aducem faţă în faţă două sportive din clasa compactă, care au acelaşi scop, dar prin mijloace diferite.

Sport în două variante: benzină şi diesel

Şi aici mă refer la propulsoarele montate sub capotă. Dacă japonezii au ales pentru Mazda 3 un motor pe benzină, de 2,3 litri şi 260 de cai putere, cehii de la Skoda au interpretat sportivitatea în variantă diesel. Nu mai este nicio noutate faptul că grupul Volkswagen şi-a făcut un hobby din a monta propulsoare diesel de mare putere pe modele sport.

Competiţii precum Le Mans, câştigate cu modelul Audi R10 TDI, au dat dreptul grupului german să creadă şi într-un succes comercial al dieselului de mare putere, modelele sport, fie ele Volkswagen, Seat sau Skoda, se găsesc şi în versiuni diesel. Asta s-a petrecut şi cu Octavia RS, o maşină extrem de capabilă cu motorizarea pe benzină. Şi cum Skoda este marcă din segmentul entry-level, cel puţin în accepţiunea celor din conducerea Volkswagen, pentru că în piaţă modelul are un alt target, motorizările sport, în variante diesel sunt cireaşa de pe tort.

Revenind la Mazda, motorizarea japonezilor face toţi banii, chiar dacă din salariu va trebui să achiţi facturile la combustibil. Totuşi, când ai sub tine un motor de 2,3 litri pe benzină, ce devoltă 260 de cai putere, pretenţiile de consum moderat de combustibil ar cam trebui să dispară.

Ce rămâne atunci? Plăcerea de a conduce o adevărată torpilă în clasa compactă, alături de care să stea poate doar Volkswagen Golf R 32. Cum modelul germanilor s-a vândut în doar câteva exemplare, importatorul oficial nu are o maşină dedicată testelor de încercare, motiv pentru care nu vă voi putea delecta cu povestiri despre Golful "cel mai cel".

Imensa putere a motorului lui Mazda 3 MPS este transmisă prin intermediul unei cutii de viteze cu şase rapoarte, primele două trepte fiind dedicate plecării în trombă de la semafor. Ce-i drept, tracţiunea pe puntea faţă nu prea avantajează un demaraj fulminant, de multe ori pneurile reuşind să se desprindă de sol, însă 260 de cai putere, la o maşină de 1,5 tone, chiar reprezintă o valoare foarte mare.

Ce impresionează la Mazda 3 MPS este imensa rezervă de putere ce îţi stă la dispoziţie. Până pe la 3.000 de rotaţii pe minut, MPS-ul toarce lin, exact ca o maşină de familie, scoasă duminica la picnic. După ce treci de 3.500 de rotaţii, maşina devine o adevărată torpilă, iadul pe Pământ, ce cu greu poate fi controlată. Pur şi simplu te aruncă în scaun, simţi cum ceafa se lipeşte de tetieră, raza vizuală se îngustează, iar dacă ai clipit, observi că ai ajuns deja la 180 de kilometri pe oră.

Te întrebi dacă e viteza reală, şi îţi dai seama de chestia asta numai când constaţi că toţi ceilalţi participanţi la trafic parcă stau pe loc. Ba se mai nimereşte şi câte un binevoitor să-ţi facă semne cu faza mare să te atenţioneze că te apropii vertiginos de un radar.

De parcă ţie în momentele acelea de poliţişti şi radarele lor enervante îţi arde! Nu, pentru că scopul este să vezi până unde "duce" maşina, asta dacă ai şi unde testa lucrul acesta. La subsemnatul a reuşit să "ducă" până aproape de 230 de kilometri pe oră.

Totuşi nu viteza maximă reprezintă punctul maxim de atracţie al torpilei japoneze, ci forţa brutală cu care urcă până în 7.000 de rotaţii pe minut, şi uimeşte faptul că şi în zona roşie, pedala de acceleraţie nu se poticneşte în podea, ci te lasă liber să decizi dacă radarul te-a înregistrat cu 180, 190 sau 230 de kilometri pe oră. Sincer, mi-aş fi lăsat permisul de conducere suspendat fără nicio problemă pentru un sprint 0-200 km/h în Mazda 3 MPS.

Mazda 3 MPS, sportivitate dusă la extrem

În fapt, modelul japonez reuşeşte cât de cât să te pună în postura unui posesor de bolid de mare viteză şi faimă, însă pentru o sumă rezonabilă. Un alt capitol care pur şi simplu te face să te îndrăgosteşti pe loc de treiarul MPS de la Mazda este stabilitatea, de o perfecţiune exemplară. Nimic nu reuşeşte să clintească pe viraje Mazda 3 MPS, iar câteodată ai senzaţia de ireal, aşteptând ca maşina să iasă în decor. Însă, te trezeşti tot pe şosea, tot la volan, viu şi nevătămat.

Îţi spui că o curbă cât de cât periculoasă, abordată cu 100 de kilometri pe oră nu-i chiar o mare realizare, şi atunci te hotărăşti ca următoarea să fie la 140 de km/h, în speranţa că de data aceasta maşina va ieşi de pe trasa ideală. Degeaba! Te laşi păgubaş, pentru că maşina este în grafic, fără măcar să se clintească, Mazda 3 MPS chiar îţi creează senzaţia că te deplasezi pe şină, nu pe roţi.

Despre aspectul exterior al maşinii trebuie spus că nu impresionează, numai jantele sport de mari dimensiuni, spoilerele şi evacuarea sport reuşind să facă maşina să iasă din anonimat. Vopseaua neagră perlată se potriveşte de minune cu interiorul negru, cu scaunele sport din piele negru în combinaţie cu material textil gri şi cusături roşii.

Cât despre instrumentarul de bord, acesta merită o notă maximă, chiar dacă are un mod de iluminare asemănător cu cel din modelele de la Volkswagen. Însă, japonezii au lăsat posibilitatea şoferului să aleagă între iluminatul a la Volkswagen şi unul roşu, ce aduce mult cu cadranele din modelele Alfa Romeo. La interiorul foarte atent lucrat se mai adaugă instalaţia audio de înaltă fidelitate furnizată de unul dintre greii industriei hi-fi, Bose.

Nu contează cam câtă putere reuşeşte să scoată instalaţia audio, cert este că, dacă dai volumul ceva mai tare, nu la maximum, vibrează toată maşina şi, implicit, pasagerii odată cu ea. Un punct în minus al bolidului japonez îl reprezintă consumul, situat undeva între 18 şi 20 de litri la suta de kilometri.

Nu trebuie să mire pe nimeni aceste valori, pentru că vorbim totuşi de o maşină cu un motor pe benzină, de 2.300 de centimetri cubi şi 260 de cai putere. Asta nu înseamnă că Mazda 3 consumă cât un camion dacă este condusă în regim normal, adică, să nu treci peste 2.500-3.000 de rotaţii pe minut.

Evident, că îţi va fi imposibil să mergi în halul acesta într-o maşină de 260 de cai putere, dar dacă vrei să obţii un consum scăzut, maşina nu "tuşeşte" dacă funcţionează la astfel de regimuri de turaţie.

Skoda Octavia RS TDI, sportivitate cu consum redus de carburant

Pentru cei care vor sportivitate cu orice preţ, dar îi înţeapă inima când văd că acul de la benzină se mişcă mai abitir decât cel al turaţiei, le recomand Skoda Octavia RS TDI. Ai la îndemână tehnologie Volkswagen, motorizare diesel de 2.000 de centimetri cubi, 170 de cai putere şi 400 de Newton-metru, obţinuţi de pe la 2.000 de rotaţii pe minut.

Am ales Octavia RS în variantă diesel, pentru că cehii îmbină utilul cu plăcutul, prin montarea unui propulsor diesel pe un model cu pretenţii sportive. Evident, nu reuşeşte să ajungă la nivelul modelului japonez, dar nici nu îşi propune aşa ceva. Cu Skoda Octavia RS TDI poţi avea demaraje fulminante, însă cu un consum de carburant cu 50% mai mic în comparaţie cu valorile înregistrate de Mazda 3 MPS.

Octavia RS arată excelent, este închegată şi elegantă, chiar dacă în plus faţă de un model normal nu sunt decât patru jante de aliaj de 18 inch şi un eleron pe portbagaj. Propulsorul diesel de doi litri, modificat să ajungă de la 140 la 170 de cai putere, cuplat la o cutie cu şase rapoarte, trage cu străşnicie.

Plaja de turaţie în care motorul nu te lasă la greu este destul de extinsă, şi începe de pe la 2.000 de rotaţii şi se termină undeva pe la 3.500, ba chiar 4.000 dacă forţezi un pic. Nu te aştepta la reprize incredibil de fulminante, pentru că motorul diesel se plafonează pe la 4.500 de rotaţii, însă avantajul este dat de cele şase trepte ale cutiei. Dacă ţii neapărat să-i testezi limitele, Octavia RS TDI te duce până aproape de 220 de km/h, cu greu atinşi, şi cu pedala înfiptă în podea.

Dacă nu îţi convine situaţia, atunci alegi varianta pe benzină, însă nu te aştepta să faci liniuţe cu un plin de combustibil mai mult de 400 de kilometri. Totuşi, parcă nu merită, pentru doar 30 de cai putere în plus, să cumperi varianta pe benzină, asta numai dacă nu urăşti din tot sufletul propulsoarele pe motorină. Oricum, Octavia RS diesel nu este destinată împătimiţilor de maşini sport, care nu concep nici în ruptul capului că zona roşie poate fi mai jos de 7.000 de rotaţii pe minut.

Spaţiu interior mare şi calitate bună de fabricaţie

Stabilitatea maşinii este destul de bună, departe însă de a fi exemplară, probabil producătorul nici nu a dorit acest lucru, pentru că nu a lucrat intens în acest sens. Totuşi, Octavia RS TDI are clar o amortizare mult mai fermă, faţă de variantele normale, dar nu exagerează în această direcţie şi se limitează în a ţine maşina mai bine legată pe viraje.

Asta nu înseamnă că nu poţi aborda virajele mai în forţă, însă trebuie să ai grijă cam cât de strâns este acesta, pentru că nu poţi face jonglerii spectaculoase cu Octavia RS TDI pe serpentine. Oricum, maşina nu are cum să fie la fel de agilă precum o compactă sport, pentru că greutatea îşi spune cuvântul.

Nici direcţia nu reuşeşte să se apropie de nota maximă, deşi este receptivă şi transmite destul de bine reacţiile către şofer. Frânele, deşi sunt destul de bine dozate, parcă sunt prea moi pentru a face faţă cu brio masivităţii maşinii.

Dacă vreţi neapărat să testaţi viteza maximă, nu ezitaţi să călcaţi puternic pedala de frână. Pentru cei care nu sunt adepţii sportivităţii duse la extrem, toate celelalte calităţi ale unei Skoda Octavia sunt imbatabile. Habitaclu extrem de spaţios, un portbagaj cât toate zilele, capabil să primească o garsonieră întreagă în el, la care mai adaugi şi preţul, zic unii, rezonabil.

Dacă gândeşti strict din punct de vedere al poziţionării mărcii în grupul Volkswagen, Octavia RS nu prea se încadrează în target, pentru că este destul de scumpă. Însă, dacă analizezi ce primeşti pentru aceşti bani, ajungi să constaţi că nu e chiar scumpă varianta sportivă.

Gabaritul penalizează comportamentul dinamic

Motorul puternic şi acceleraţiile puternice transformă Octavia RS TDI într-o maşină de familie, dar care face faţă cu brio liniuţelor. Dacă nu te convinge cum arată şi ce poate maşina, atunci nu rămâne decât un singur argument în picioare, şi anume, consumul de combustibil. Atenţie însă, pentru că nu trebuie să te aştepţi la un consum apropiat de o variantă normală, de 90 sau 100 de cai putere, pentru că vei fi dezamăgit. Chiar dacă propulsorul este diesel, cei 170 de cai putere şi gabaritul maşinii nu reuşesc să înregistreze cei 5,7 litri la 100 km, declaraţi de constructor.

În timpul testului, computerul de bord a afişat chiar şi valori de 20 l/100 km, ce-i drept, obţinuţi în aglomeraţia din Bucureşti şi cu aerul condiţionat pornit. În concluzie, Skoda Octavia RS TDI poate fi un compromis între maşină de familie şi o sportivă de weekend, cu un portbagaj încăpător, cinci locuri lejere pentru pasageri, totul la un preţ de aproximativ 20.000 de euro CIP.