Spania, adevăratul pericol pentru economia europeană

Profesorii spanioli au protestat faţă de tăierea bugetului pentru Educaţie

În timp ce toţi ochii stau aţintiţi către Grecia şi Italia, adevăratul pericol pentru stabilitatea economiei UE este Spania, avertizează analiştii. Măsurile dure aplicate de Madrid pentru a evita colapsul au „sugrumat“ mediul de afaceri, au dus la creşterea ratei şomajului şi la supraîndatorarea sectorului privat, iar prăbuşirea pieţei imobiliare a şubrezit sistemul bancar.

Încă de când au apărut primele discuţii despre intrarea în incapacitate de plată a Greciei, pieţele au devenit tot mai reticente faţă de grupul PIIGS - Portugalia, Italia, Irlanda, Grecia, Spania. Trei dintre aceste guverne - cel de la Atena, cel de la Dublin şi cel de la Lisabona - au evitat colapsul doar datorită intervenţiei externe, cu împrumuturi de urgenţă de la UE şi FMI.

În tot acest timp, Madridul a aplicat măsuri draconice de austeritate pentru a îndepărta speculaţiile. În ultima perioadă, problemele cu care se confruntă state precum Grecia şi Italia au „eclipsat“ dificultăţile prin care trece Spania. Acum însă, speculaţiile au revenit, iar pieţele devin tot mai reticente faţă de statul iberic.

Însă în Spania există câţiva factori de risc care reprezintă o ameninţare mult mai ridicată pentru economia europeană decât o fac alte state din zona euro, avertizează analiştii. În primul rând, statul se confruntă cu prăbuşirea pieţei imobiliare, un eveniment ale cărui magnitudine şi costuri sunt încă greu de estimat. La mijlocul lunii decembrie, banca centrală a Spaniei a anunţat că 7,4% din totalul de credite din sistemul bancar spaniol sunt neperformante, cea mai ridicată pondere din ultimii 17 ani, care continuă să crească.

CITEŞTE ŞI

De Spania şi de Italia depinde viitorul UE

Spania ar putea avea nevoie de un împrumut de urgenţă pentru a evita colapsul

Spania, cea mai ridicată rată a şomajului din lumea dezvoltată

Măsurile dure de austeritate aplicate începând din vara trecută de Madrid pentru reducerea deficitului bugetar au avut însă şi efecte la care guvernanţii spanioli nu se aşteptau.

Rata şomajului a depăşit 21% (4,9 milioane de spanioli nu au locuri de muncă) în aprilie şi de atunci se menţine la acel nivel. Comparativ, rata şomajului în Grecia, considerată ţara cu cele mai mari probleme din zona euro, se situează la puţin peste 16%.

Anul trecut, deficitul bugetar al Spaniei s-a ridicat la 9,24% din PIB. Al Greciei s-a situat la 10,5% din PIB. Noul guvern a anunţat recent că deficitul bugetar din 2011 se va ridica, de fapt, la 8% şi nu la 6%, aşa cum anunţase fostul Executiv.

Datoria publică a Spaniei se ridică acum la 69,9% din PIB, în timp ce cea a Greciei se situează la 135% din PIB. În termeni nominali însă, datoria spaniolilor este de 830 de miliarde de euro, în timp ce cea a grecilor este de 376 de miliarde de dolari. Dacă adăugăm şi datoria privată netă (gospodării şi companii), în cazul Greciei ajungem la o pondere de 230% din PIB, iar în cel al Spaniei - la peste 300%.

Bula imobiliară dezumflă sistemul bancar spaniol

Expunerea uriaşă pe sectorul imobiliar cauzează acum probleme pentru întregul sistem bancar din Spania. Doar patru instituţii de credit ar putea supravieţui crizei, avertizează specialiştii. 

Prăbuşirea pieţei imobiliare spaniole a lovit puternic sistemul bancar al statului, şi-aşa afectat de criza economică europeană. Cu toate că, încă din 2010, autorităţile naţionale au demarat un amplu proces de consolidare a sectorului financiar (prin fuziuni, naţionalizări şi chiar închiderea instituţiilor de credit neperformante), sistemul bancar spaniol rămâne unul dintre cele mai fragile din Europa.

Expunerea uriaşă pe sectorul imobiliar nu face decât să afunde băncile în probleme. Instituţiile de creditare spaniole deţin, în acest moment, active imobiliare „de nevândut" în valoare de 30 de miliarde de euro, potrivit unui consilier de risc pentru marile grupuri bancare din Spania. 

„Sunt foarte îngrijorat de băncile de dimensiuni mici şi medii, care au operaţiuni exclusiv în Spania şi care sunt bazate pe imobiliare“, a declarat Pablo Cantos, mana¬ging partner al MaC Group.

Fondul guvernamental destinat restructurării sistemului bancar a injectat deja 30 de miliarde de euro în bănci pentru a le ajuta să-şi desfăşoare în continuare operaţiunile. Noul ministru al Economiei de la Madrid a cerut însă băncilor să pună de-o parte alte 50 de miliarde de euro (aproximativ 4% din PIB), sub formă de provizioane pentru creditele imobiliare neperformante. 45 de instituţii regionale de economii (cunoscute sub numele de „cajas") au fuzionat şi au rămas 15 bănci de dimensiuni mai mari şi considerate mai sigure.

50% din creditele imobiliare au probleme

În total, băncile spaniole au acordat credite imobiliare în valoare de 308 miliarde de euro, dintre care mai bine de jumătate au probleme, potrivit datelor băncii centrale a Spaniei. Acum, analiştii se tem că ar putea trece câteva decenii până când piaţa imobiliară spaniolă îşi va reveni. Din 2007 şi până în prezent, preţurile caselor au scăzut, în medie, cu 28%, potrivit datelor portalului imobiliar Fotocasa.es. În acelaşi interval, preţurile terenurilor au scăzut, în medie, cu 33%, însă în anumite regiuni ieftinirea a ajuns până la 74%.

Astfel, doar grupurile bancare mari - Santander, Banco Bilbao Vizcaya Argentaria SA (BBVA), La Caixa şi Bankia SA - sunt suficient de puternice pentru a rămâne în picioare şi după pierderile înregistrate pe portofoliul de credite imobiliare, crede Cantos.

Santander deţine active în valoare de 9,2 mili¬arde de euro obţinute prin executări silite, BBVA are în portofoliu active de acest fel în valoare de 5,87 miliarde de euro, iar Bankia - 5,85 miliarde de euro, potrivit datelor BNP Paribas.

Lecţii de la Japonia

Situaţia este cu atât mai gravă cu cât mare parte din datoria privată netă a Spaniei revine afacerilor nonfinanciare, iar asta înseamnă că nu doar sistemul bancar este în pericol, aşa cum se crede, notează jurnaliştii „Financial Times“. Japonia a trecut printr-o situaţie similară la sfârşitul anilor '90, iar guvernul a permis deprecierea cu 20% a monedei naţionale şi a aplicat o politică monetară bazată pe menţinerea dobânzii-cheie la 0%. Madridul nu poate apela la instrumente precum deprecierea monedei, iar politicile monetare sunt stabilite de către BCE pentru toate statele din zona euro.

Japonia a rulat deficite bugetare ridicate pentru a echilibra datoria privată şi pentru a crea locuri de muncă. Spania a fost puternic îndemnată de liderii celorlate state din UE să-şi reducă rapid deficitul bugetar, „indiferent cât de dureros din punct de vedere politic ar fi“, după cum a declarat Wolfgang Schauble, ministrul german al Finanţelor.

Intervenţia BCE nu mai e o garanţie

În vară, în ciuda intervenţiei Băncii Centrale Europene (BCE), care a cumpărat obligaţiuni spaniole, statul a fost nevoit să plătească dobânzi semnificativ mai mari pentru a obţine finanţare de pe pieţe. Încă de la începutul lunii august, BCE investeşte masiv în obligaţiuni guvernamentale spaniole şi italiene pentru a ajuta statele să obţină lichidităţi, dar şi pentru a reda încrederea investitorilor faţă de respectivele state.