Punct ochit, punct lovit. Cum câştigă Sarkozy de pe urma crizei

Actualul preşedinte francez, Nicolas Sarkozy, câştigă teren în cursa pentru un nou mandat

Dacă în urmă cu doar câteva luni Nicolas Sarkozy era cel mai nepopular preşedinte francez din ultimii 50 de ani, acum el începe să crească în sondaje. Adoptarea unei imagini de „cavaler pe cal alb“ venit în salvarea Europei este cea căreia i se datorează evoluţia, spun analiştii.

Aflat în plină cursă pentru alegerile prezidenţiale care vor avea loc în aprilie 2012, Nicolas Sarkozy, actualul preşedinte al Franţei, şi-a făcut un obiectiv politic din a poza în „cavalerul pe cal alb“ al Europei, în contextul crizei datoriilor de stat. Iar strategia funcţionează de minute.

Dacă în urmă cu doar câteva luni Sarkozy era cel mai nepopular preşedinte francez din istoria celei de-a Cincea Republici, acum el începe să crească în sondaje. Iar aceasta datorită adoptării unei imagini de lider puternic, cu singurul scop de a salva zona euro. În acelaşi timp, principalul său contracandidat, socialistul Francois Hollande, încă îşi caută mesajul potrivit, notează publicaţia germană „Der Spiegel“.

Aflat recent într-o vizită la fabrica de schiuri Rossignol din Sallanches, Sarkozy a primit cadou o pereche de schiuri semnate de specialistul în în slalom Jean-Baptiste Grange. „Grange s-a rănit în timpul unei competiţii, dar şi-a făcut revenirea. Asta ne arată că orice om aflat la pământ se poate ridica“. A făcut o scurtă pauză, după care a adăugat: „Bineînţeles, vorbesc de Jean-Baptiste Grange“, iar muncitorii au râs în hohote.

Ceva s-a schimbat dramatic în cursa pentru fotoliul prezidenţial al Franţei în ultimele săptămâni, notează jurnaliştii „Der Spiegel“. Chiar dacă Sarkozy nu a devenit, peste noapte, favoritul, ceea ce acum câteva luni era de neconceput acum nu mai poate fi respins din start: Sarkozy ar putea fi reales.

În martie 2011, doar 22% dintre francezi aveau o părere bună despre preşedinte. Sarkozy căzuse astfel pe cea de-a treia poziţie în preferinţele alegătorilor, după Hollande şi după Marine Le Pen, liderul grupării politice Frontul Naţional. Cursa părea că se încheiase înainte de a fi început pentru actualul preşedinte francez.

Ce s-a schimbat?

Ales pe baza promisiunilor de a impulsiona economia, Sarkozy a dezamăgit apoi prin stilul său, descris adesea ca ostentativ şi agresiv. De aici a şi căpătat porecla de „preşedintele bling-bling". A venit apoi criza euro, iar Sarkozy a fost în formă maximă. S-a lipit de Angela Merkel, iar cuplul Merkozy a devenit rapid cel mai puternic din UE.

Mai bine de un an, el a încercat să se transforme într-un om cu soluţii. S-a retras din lumina media. A devenit tatăl unei fete şi s-a abţinut de la a folosi această ocazie pentru a se promova. Într-una dintre puţinele discursuri către populaţie, a vorbit despre criză folosind cuvinte solemne, dând de înţeles că nu poate rezolva singur criza datoriilor.

În sfrârşit, acesta a început să se potrivească imaginii pe care majoritatea francezilor o au despre preşedinte. După Summitului care a avut loc la Bruxelles la 9 decembrie, presa franceză l-a numit un învingător. Pe scurt, ziarele au descris situaţia cam aşa: Sarkozy a salvat euro şi a învins Marea Britanie.

Franţa deţine acum preşedinţia G20 (cele mai dezvoltate 20 de ţări din lume). Nicolas Sarkozy a fost însă nevoit să-şi lase deoparte ambiţiile de a asigura Franţei un loc mai proeminent la nivel mondial pentru a se ocupa de criza euro.

Sarkozy nu şi-a pierdut însă speranţa. Vrea să iasă din această situaţie drept unul dintre salvatorii euro, ceea ce l-ar favoriza în cursa pentru preşedinţia Franţei.

Sarkozy a investit multe resurse şi şi-a legat credibilitatea politică de menţinerea ratingului „AAA“ (cel mai bun posibil), care permite Franţei să se împrumute la costuri reduse. Băncile franceze sunt cele mai expuse pe datoria publică a Greciei.

Preşedintele francez ar putea fi pe cale de a asigura un premiu pe care Franţa îl vrea de multă vreme: „guvernanţă economică“ europeană. Pentru domnul Sarzkozy, aceasta înseamnă că cei 17 lideri ai zonei euro se vor întâlni separat faţă de celelalte statele comunitare din afara uniunii monetare (inclusiv Marea Britanie) pentru a-şi coordona politicile economice.

În timp, aceasta ar putea duce la o nouă birocraţie, separată de Comisia Europeană. Într-o Europă cu centrul mai restrâns, crede Sarkozy, vocea sa va fi mai puternică, notează "The Economist".

Nu se fereşte niciodată de un plan îndrăzneţ, în special în goana către o cursă electorală strânsă care-l aşteaptă la primăvară. În mod curios însă, ideile franceze au apărut cu întârziere. Sarkozy are tendinţa de a propune doar ceea ce ştie că va aproba Merkel. Poate că această precauţie derivă din îngrijorările lui Sarkozy: Franţa este creditor sau viitor împrumutat?