Politicienii care trag sforile. Cine sunt cei care ne decid astăzi soarta

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Summitul de la Bruxelles este crucial pentru viitorul euro
Summitul de la Bruxelles este crucial pentru viitorul euro

La Bruxelles a început astăzi un summit extraordinar de două zile, timp în care liderii UE vor încerca să găsească o soluţie pentru a evita reintrarea Europei în recesiune. Cine sunt cei care iau deciziile de care depinde viitorul euro?

Liderii europeni încep astăzi un summit extraordinar de două zile la Bruxelles pentru a elabora o strategie de urgenţă pentru salvarea euro. În joc este chiar viitorul monedei unice europene şi a uniunii monetare. 

Angela Merkel
cancelarul Germaniei

La bază, ea este doctor, metodică până în pânzele albe şi ultra-precaută. Confruntată cu sfaturi contradictorii, instinctul său este să amâne luarea unei decizii. Ea ar putea fi total de acord cu proiectul, însă, pentru ea, Europa este mai degrabă un calcul cost-beneficii decât destin istoric, notează „The Economist“.

Până la urmă, viitorul euro va fi decis în mare parte în Germania. Ea are cele mai adânci buzunare. Este uşor să înţelegi de ce ezită. Are de luat o decizie agonizantă: să sprijine euro cu fonduri aproape nelimitate ale contribuabililor sau riscă destrămarea monedei unice. Guvernul a încercat să ocolească ambele orori. Mulţi nemţi cred că deja s-a mers prea departe, prea rapid.

Angela Merkel, cancelarul Germaniei


Doamnei Merkel i-ar putea lipsi sfaturi de calitate. Noul ei consilier pe teme economice, Lars-Hendrik Roller, este cunoscut pentru scrierile sale în ceea ce priveşte competitivitatea mai degrabă decât Finanţe la nivel înalt. El l-a înlocuit pe Jens Weidmann, care a fost mult timp consilierul lui Merkel, cu un doctorat în Economie şi care a devenit preşedintele băncii centrale a Germaniei în mai. În ceea ce-l priveşte, domnul Schauble îl are pe Jorg Asmussen ca om pentru Europa, un social democrat ţinut pentru experienţa sa de luptă în Finanţe.

Nicolas Sarkozy
preşedintele Franţei


Franţa deţine acum preşedinţia G20 (cele mai dezvoltate 20 de ţări din lume). Nicolas Sarkozy a fost însă nevoit să-şi lase deoparte ambiţiile de a asigura Franţei un loc mai proeminent la nivel mondial pentru a se ocupa de criza euro.

Sarkozy nu şi-a pierdut însă speranţa. Vrea să iasă din această situaţie drept unul dintre salvatorii euro, ceea ce l-ar favoriza în cursa pentru preşedinţia Franţei, care va avea loc în primăvara anului viitor.

Sarkozy a investit multe resurse şi şi-a legat credibilitatea politică de menţinerea ratingului „AAA“ (cel mai bun posibil), care permite Franţei să se împrumute la costuri reduse. Băncile franceze sunt cele mai expuse pe datoria publică a Greciei.

Preşedintele francez ar putea fi pe cale de a asigura un premiu pe care Franţa îl vrea de multă vreme: „guvernanţă economică“ europeană. Pentru domnul Sarzkozy, aceasta înseamnă că cei 17 lideri ai zonei euro se vor întâlni separat faţă de celelalte statele comunitare din afara uniunii monetare (inclusiv Marea Britanie) pentru a-şi coordona politicile economice.

Preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy

În timp, aceasta ar putea duce la o nouă birocraţie, separată de Comisia Europeană. Într-o Europă cu centrul mai restrâns, crede Sarkozy, vocea sa va fi mai puternică, notează "The Economist".


Propunerea a iscat chiar o discuţie tensionată la ultimul summit european între el şi David Cameron, premierul britanic (Marea Britanie nu face parte din zona euro şi se temea că statele non-euro vor fi excluse din procesul decizional).

Nicolas Sarkozy este cel mai nepopular preşedinte din ultimii 50 de ani. Supranumit „preşedintele bling-bling al bogaţilor", Sarkozy a pierdut sprijinul votanţilor, notează publicaţia britanică „The Guardian". Numai unul din cinci francezi crede că acesta face o treabă bună.

Ales pe baza promisiunilor de a impulsiona economia, Sarkozy a dezamăgit apoi prin stilul său, descris adesea ca ostentativ şi agresiv. De aici a şi căpătat porecla de „preşedintele bling-bling". De asemenea, popularitatea lui Sarkozy a suferit o lovitură puternică atunci când acesta a repatriat rromii români şi bulgari din Franţa vara trecută.

Nu se fereşte niciodată de un plan îndrăzneţ, în special în goana către o cursă electorală strânsă care-l aşteaptă la primăvară. În mod curios însă, ideile franceze au apărut cu întârziere. Sarkozy are tendinţa de a propune doar ceea ce ştie că va aproba Merkel. Poate că această precauţie derivă din îngrijorările lui Sarkozy: Franţa este creditor sau viitor împrumutat?

Wolfgang Schauble
ministrul de Finanţe al Germaniei


Schauble, care este imobilizat într-un scaun cu rotile de la o tentativă de asasinat din 1990, nu obiectează atunci când cei care îl intervievează îl descriu ca „ultimul european“ al cabinatului. Relaţia sa cu Merkel nu a fost întotdeauna uşoară. Ea a devenit preşedintele Uniunii Creştin-Democrate în 2000, după ce domnul Schauble a fost forţat să se retragă din această funcţie după ce fusese implicat într-un scandal legat de finanţarea partidului. Zilele acestea, dinamica Merkel-Schauble este privită la fel de atent precum spreadul obligaţiunilor (diferenţa dintre dobânzile plătite de state atunci când vând obligaţiuni guvernamentale – n.r.).



Cel puţin o dată, cancelarul a contramandat o înţelegere încheiată de ministrul ei de Finanţe. Domnul Schauble este ca un şoim atunci când vine vorba de nevoia de disciplină fiscală şi ar putea fi mai pregătit decât doamna Merkel pentru a împinge Grecia în faliment, însă este de asemenea mult mai pregătit pentru mai multă integrare în viitor, inclusiv emiterea de obligaţiuni comune ale guvernelor din zona euro, propunere la care Angela Merkel se opune.

Christine Lagarde
directorul Fondului Monetar Internaţional


Actualul director al FMI şi fostul ministru de Finanţe al Franţei şi-a desfăşurat mare parte din viaţii profesionale în Statele Unite. În întreaga lume, are reputaţia de negociator dur. Ca ministru de Finanţe, a reformat legislaţia muncii, flexibilizând normele pentru a permite Franţei să treacă de cea mai adâncă recesiune după cel de-al Doilea Război Mondial.

Ca director al FMI, impactul lui Lagarde este puternic. Christine Lagarde, prima femeie care ocupă funcţia de director general al FMI, i-a luat pe mulţi prin surprindere cu declaraţiile şi mai ales cu strategiile sale pentru ieşirea din criză. A reuşit să schimbe modalităţile de acţiune şi chiar codul diplomatic al Fondului, trecând de la ignorarea problemelor la recunoaşterea şi asumarea acestora, notează „The New York Times“.

Wolfgang Schauble, ministrul german al Finanţelor



Lagarde (55 de ani) şi-a apostrofat deja foştii colegi pentru că nu au prezentat o strategie comună şi coerentă pentru salvarea zonei euro şi a monedei unice. Discurs după discurs, ea a avertizat că austeritatea impusă de guvernele europene asupra Greciei şi a vecinilor ei supraîndatoraţi sugrumă de fapt creşterea economică şi trebuie moderată. În plus, ea a fost prima voce la nivel înalt care a avertizat asupra riscului reprezentat de sistemul bancar european.

Mario Draghi
preşedintele Băncii Centrale Europene


Fostul guvernator al băncii centrale a Italiei a căpătat porecla de „Super Mario" atunci când, în mijlocul unui scandal izbunit în jurul premierului Silvio Berlusconi, presa îl numea pe Draghi candidatul ideal pentru preluarea funcţiei.

Venirea sa la BCE i-a îngrijorat pe mulţi, mai ales în contextul în care instituţia este unul dintre pilonii principali ai stabilităţii din zona euro. În lipsa unei trezorerii comune şi a altei instituţii comunitare care să ia decizii ferme, BCE a devenit cea mai puternică voce în toate dezbaterile privind criza economică. Acum, toate planurile de salvare a zonei euro şi a monedei unice se bazează pe banca centrală.

Dacă Jean-Claude Trichet, fostul guvernator al BCE, a făcut tot ceea ce a fost necesar în timpul crizei pentru a evita agravarea situaţiei, guvernatorul băncii centrale italiene este impecabil de ortodox în modul său de gândire economică. Trichet a luat o serie de măsuri extraordinare pentru ajutarea statelor (prin programul de achiziţii de obligaţiuni guvernamentale ale statelor cu probleme) şi a băncilor (prin acordarea de împrumuturi la dobânzi reduse). Nu este singura diferenţă dintre Trichet şi Draghi.

image
Mario Draghi, președintele BCE, susține proiectul de uniune fiscală pentru țările din zona euro

În timp ce primul şi-a construit o reputaţie pe baza diplomaţiei, italianul are un stil mai direct. Draghi a primit postul pentru că a reuşit să obţină sprijinul Franţei şi pe cel al Germaniei după ce Axel Weber, fostul guvernator al băncii centrale a Germaniei, a demisionat în februarie.

Înainte de a fi numit, declaraţiile lui Draghi aratau că ar putea retrage acest sprijin. Ar putea să-i fie greu, ca italian, să nu extindă aceste măsuri extraordinare, într-o vreme în care Italia este deosebit de vulnerabilă, scria presa internaţională atunci. A renunţat însă rapid la dorinţa de a se valida în faţa ochilor de şoim ai nemţilor şi la politica austeră pe care o promova şi a redus dobânda-cheie cu 0,25 puncte procentuale.

Acum, deşi continuă să se opună transformării BCE într-un creditor de ultimă instanţă, dă de înţeles că ar putea interveni mai ferm pentru a ajuta statele cu probleme.

Herman Van Rompuy
preşedintele Consiliului European


Pentru a organiza lucrurile, liderii europeni se bazează pe intermediarul lor politic, Herman Van Rompuy, preşedintele Consiliului European. Acest fost premier belgian combină conduita austeră a unui călugăr cu (el scrie versuri haiku din cultura niponă) cu voinţa unui cardinal francez.. Lucrează în spate, aproape în confesional, găsind un punct de balanţă între Paris şi Berlin şi apoi vânzând ideile lor în alte capitale.

El va livra propuneri pentru guvernanţă economică la un summit european la jumătatea lunii octombrie. Dacă va fi adoptat, planul va schimba fără îndoială centrul de putere şi influenţă către zona euro.

Herman Van Rompuy

Este cunocut ca un maestru al ceremoniilor minuţioase, care poate prezida întâlniri în mai multe limbi. Însă, atunci când a fost premierul Belgiei în anii '90, a ajutat statul să îndeplinească criteriile economice necesare pentru aderarea la zona euro, deşi ţara avea o datorie publică ridicată.

Jean-Claude Junker
premierul şi ministrul de Finanţe al Luxemburgului
preşedintele grupului miniştrilor de Finanţe din zona euro


Domnul Juncker a trecut prin toate vicisitudinile monedei unice, dar, zilele acestea, apare cu o performanţă bâlbâită şi capricioasă, recunoscând la începutul acestui an că a minţit uneori despre starea negocierilor privind politicile, notează jurnaliştii „The Economist“.

Însă vocea lui Juncker începe să scadă din ce în ce mai tare în faţa celorlalţi lideri europeni.

Jean-Claude Juncker, preşedintele grupului euro


După ce a supărat atât Franţa cât şi Germania de-a lungul anilor, fumătorul înrăit Juncker ar fi trebuit să realizeze că zilele sale sunt numărate încă din martie, când fumatul a fost interzis la toate întâlnirile de la summit.

José Manuel Barroso
preşedintele Comisiei Europene

Deşi Comisia este în mod tradiţional gardianul idealului european, este privită cu ceva dispreţ de Germania şi Franţa. Chiar şi prietenii Comisiei sunt disperaţi de timiditatea preşedintelui ei, José Manuel Barroso, fonst premier al Portugaliei. Este greu de imaginat un Jacques Delors, unul dintre cei mai energici predecesori ai acestuia, stând atât de liniştit când euro se află într-o asemenea situaţie.



Chiar şi aşa, Comisia deţine în continuare puterea birocratică

Fost premier al Portugaliei, Barroso îşi descrie politica drept una reformatoare, dar moderată. Lui i se atribuie meritul de a consolida finanţele statului după ani de cheltuieli iresponsabile.

Olli Rehn
comisarul european pentru Afaceri Monetare şi Economice



Olli Rehn, finlandezul care ocupă postul de comisar european pentru Politici Economice (şi un fost fotbalist profesionist) este mai capabil decât rigida sa persoană publică ar putea lăsa de înţeles.

În timpul mandatului său  de comisar european pentru Extindere, România şi Bulgaria au devenit membre ale UE.

Preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, le cere grecilor să dea dovadă de unitate



Rehn joacă deseori rolul de „porumbel al păcii“ între liderii europeni. Tot el vorbeşte cel mai adesea şi cu presa şi a fost unul dintre principalii negociatori cu reprezentanţii sectorului privat atunci când s-a decis implicarea acestuia la salvarea Greciei (care presupune pierderi de 50% pentru creditorii privaţi ai Atenei). 


Klaus Regling
directorul executiv al Facilităţii Europene pentru Stabilitate Financiară (EFSF, fondul de urgenţă al UE)


Economistul german a ajutat la înfiinţarea monedei unice europene. Recent, a mers într-un „tur de forţă“ în Asia pentru a convinge mai multe state (în special China) să investească în fondul de urgenţă şi să contribuie la salvarea euro. 

image
Klaus Regling
Economie



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite