Adevarul.ro

Scenariile privind destrămarea zonei euro se înmulţesc pe zi ce trece. Odată cu ele, o idee este reluată aproape fără sfârşit: Germania ar câştiga de pe urma acestui scenariu. Sau măcar n-ar suferi la fel de tare ca alţii. Economiştii spun însă că statul german ar fi poate cel mai lovit de o astfel de situaţie.

Speculaţiile privind destrămarea zonei euro cresc pe zi ce trece, la fel şi cele privind desfiinţarea totală a monedei unice. În majoritatea scenariilor pare că Germania nu ar avea prea multe de pierdut. În realitate, consecinţele ar fi dezastruoase pentru Uniunea Europeană şi pentru cea mai mare economie a ei, Germania, notează publicaţia germană „Der Spiegel“.

Avertismentele se înmulţesc, iar veştile noi contribuie la agravarea situaţiei în fiecare zi. Autoritatea de reglementare financiară din Marea Britanie a început să intruiască băncile pentru a fi pregătite de eventuala destrămare a zonei euro. Investitorii pariază contra euro pe burse, dolarul se apreciază, iar capitalul începe deja să plece din statele comunitare.

Pentru prima dată, se pare că europenii chiar iau în calcul destrămarea euro ca un scenariu real. Este însă cu adevărat prima dată când se întâmplă asta? De fapt, scenariile privind destrămarea euro sunt mai vechi decât moneda unică. La sfârşitul anului 1998, Hal Scott, profesor universitar de la Harvard, a publicat un studiu numit „Când euro se destramă“. Atunci, el spunea că şansele ca una ca asta să se întâmple sunt situate la 10%.

Astăzi, perspectiva este cât se poate de reală. Potrivit lui Mark Cliffe, economistul-şef al ING Bank, „chiar şi cei mai înfocaţi susţinători ai euro trebuie să admită că probabilitatea ca o ţară să părăsească zona euro şi destrămarea uniunii monetare nu mai este zero“.

Economistul Nouriel Roubini, cunoscut ca „Dr. Apocalipsă“ pentru că a prezis criza din 2008, estimează că riscurile ca zona euro să se prăbuşească se ridică la 45%. Dar asemenea prognoze rămân abstracte pentru mulţi.

Care ar fi consecinţele concrete ale colapsului euro pentru Europa şi Germania? Este greu de evaluat. „Der Spiegel“ realizează însă o analiză care prezintă costurile unui astfel de scenariu.

Dezintegrarea zonei euro este posibilă din punct de vedere practic. În 1998, Scott enumăra o serie de factori care, teoretic, le-ar permite statelor euro să revină la monedele lor naţionale. Zona euro a imprimat mai multe simboluri naţionale pe monedele şi bancnotele euro, a păstrat sistemele naţionale de plăţi şi băncile centrale ale statelor. S-au păstrat şi emisiunile naţionale de obligaţiuni guvernamentale.

Aşa că ar putea Germania pur şi simplu să se întoarcă la marca germană? Grecia ar putea să reintroducă drahma?

Nu ar fi atât de uşor pe cât spun euroscepticii, însă s-ar putea face. Tratatele europene nu prevăd cazuri ca un stat să părăsească zona euro. Un stat poate doar să părăsească UE ca întreg.

O astfel de plecare ar necesita timp, iar investitorii ar putea profita de acest interval pentru a-şi retrage capitalul, avertizează economistul Karsten Junius într-un studiu. Aşa că ţara în cauză va suferi o deteriorare a economiei în drumul ei de întoarcere la moneda naţională.

Este de asemenea neclar ce s-ar întâmpla cu datoria publică a unui stat dacă aceasta ar părăsi uniunea monetară. Atunci când a fost creată moneda unică, datoria publică a fost convertită în euro. În multe cazuri, conversia a fost stabilitî prin contracte „cu un singur sens de mers“, fără a fi prevăzută vreo clauză pentru cazul în care statul s-ar întoarce la moneda naţională.

Colapsul uniunilor monetare este adesea însoţit de proteste

Factorul decisiv ar fi însă dacă ţara în cauză a împrumutat bani sub incidenţa legii naţionale sau a celei internaţionale – iar asta variază de la stat la stat. Potrivit datelor DekaBank, Germania a emis doar 0,2% din datoria guvernamentală sub incidenţa legislaţiei internaţionale. Pentru Olanda, procentul este de 40%, iar pentru Portugalia, ea este de 60%.

Obligaţiunile guvernamentale ar deveni astfel obiectul unor dispute legale, care ar afecta grav încrederea investitorilor faţă de statele care le emit. Investitorii sunt deja îngrijoraţi de aceşti factori. Banca japoneză Nomura şi-ar fi sfătuit deja clienţii să verifice dacă obligaţiunile guvernamentale din portofoliile lor pot fi convertite în moneda naţională.

Atunci când o monedă este desfiinţată, există întotdeauna victime, inclusiv mulţi cetăţeni ale căror economii ajung dintr-o dată să valoreze puţin sau nimic. Istoria ne arată că destrămarea unei uniuni monetare este adesea acompaniată de proteste sau chiar războaie. Stephane Deo, economitul-şef al UBS, crede că este „practic imposibil de imaginat colapsul fără consecinţe sociale severe“.

Proteste violente în Europa? Un scenariu de coşmar, din ce în ce mai real.

În acelaşi timp, UE va suferi o pierdere imediată a influenţei la nivel mondial. Eforturile de a construi o uniune de politică externă de securitate şi comună vor fi socotite inutile. Fără euro, chiar şi vocile ţărilor mari, precum Germania, vor însemna nimic mai multe de o „şoaptă pe scena mondială“, scrie Deo.

Ieşirea din uniunea monetară ar costa fiecare german mii de euro

În nicio altă ţară scepticismul faţă de euro nu este mai ridicat decât este în Germania. Pe de-o parte, este de înţeles, având în vedere că Germania este principalul contributor la pachetele de salvare de urgenţă acordate ţărilor cu probleme. Pe de alta, pare puţin absurd, având în vedere gradul ridicat în care ţara a profitat de introducerea euro.

Germania este un puternic stat exportator, iar aproximativ 40% din exporturile ei merg către alte state din zona euro.

Marţi au apărut veştile că valoarea exporturilor Germaniei va depăşi pragul de 1.000 de miliarde de euro pentru prima dată. Însă chiar companiile care se bucură acum de succes sunt obişnuite să-şi poată exporta produsele la cele mai scăzute şi mai stabile preţuri. Euro a făcut aceste două lucruri posibile.

Moneda unică a eliminat fluctuaţiile cursurilor de schimb din zona euro, iar euro se apreciază mai puţin decât ar face-o marca germană (cu cât cursul este mai slab, cu atât este mai bine pentru un stat exportator). Cu alte cuvinte, datorită euro preţurile Germaniei rămân competitive.

Rezultatul a fost un boom al exporturilor. Între 1993 şi 1999, exporturile germaniei au crescut cu 3%. Însă între 1999 şi 2003, exporturile au crescut cu 6,5%. Între 2003 şi 2007, după introducerea euro, exporturile Germaniei au crescut cu o rată-record de 9%.

Apartenenţa la zona euro a adus Germaniei profituri între 50 şi 60 de miliarde de euro doar în ultimii doi ani, potrivit unui studiu realizat de banca de investiţii KfW, deţinută de guvernul federal.

Dacă Germania ar părăsi zona euro, atunci acest avantaj pe piaţa exporturilor ar dispărea brusc. O marcă germană reintrodusă s-ar aprecia rapid în raport cu euro – economistul-şef al UBS crede că o apreciere de 40% este cea mai probabilă.

Rezultatul ar fi că produsele de export vor deveni mult mai scumpe. Dacă o ţară puternică ar părăsi zona euro, scrie Deo, „ea va fi în final nevoită să renunţe la industria exportatoare“. Pentru economia germană, acesta ar fi adevăratul scenariu apocaliptic.